8,656 matches
-
britanic către fortul Duquesne a fost respins pe 14 septembrie, francezii s-au retras din acest fort, lăsându-i pe britanici să controleze Valea Râului Ohio. Marea fortăreața franceză de la Louisburg din Nova Scoția a fost capturată ulterior. A treia invazie a fost oprită de o victorie improbabilă franceză în Bătălia de la Carillon, în care 3600 de soldați francezi au învins forțele lui Abercombie de 18 000 de soldați și miliții, precum și aliați indieni în afara fortului denumit "Carillon" de francezi și
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
Abercrombie a fost rechemat și înlocuit de Jeffery Amherst, victorios la Louisburg. Noul ministru de externe francez, ducele de Choiseul, a decis invadarea Britaniei, pentru a retrage armata britanică din America de Nord și pentru ca francezii să câștige în apropiere de casă. Invazia a eșuat, iar Pitt a planificat noi operațiuni împotriva Noii Franțe, și a trimis fonduri către Prusia, aliatul britanic. Flota franceză a eșuat în 1759 în bătăliile de la Lagos și Quiberon Bay. Dar corăbiile franceze de aprovizionare au reușit să
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
Abația Pannonhalma. Abația avea o formă pătrată și era închisă pe toate laturile, formând o fortăreață. Astăzi, aproape toate clădirile medievale au dispărut fără urmă, dar au supraviețuit aproape intacte câteva zeci de sculpturi în piatră și cripta regală. Marea invazie mongolă (1241-1242) nu a dus la distrugerea clădirii abației și nici a posesiunilor sale. Ulterior, mănăstirea a fost fortificată, deși se poate să fi existat și anterior un zid de apărare în jurul mănăstirii. Abația a trecut prin schimbări radicale în
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
jumătăți de secol amintirea vieții monahale a dispărut aproape cu totul de la Tihany. Armata a redat biserica în 1674 scopului său inițial. Cu toate acestea, clădirile abației au fost distruse în 1683 de un incendiu neașteptat și devastator. După sfârșitul invaziei turcești (în 1699) nu au mai fost necesare fortificații, iar zidurile de protecție au fost distruse în 1702. Reconstrucția abației a fost începută în 1719 după planurile arhitectului carmelitan Márton Wittwer. La început au fost doar doua camere locuibile în
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
o dezbatere pe marginea originii lui Baybars. Versiunea preferată este aceea că Baybars s-a născut în Cumania (Dasht-i-Kipchak), la nord de Marea Neagră. Istoricul egiptean de secol XIV, al-Aini, menționa că originile lui Abdullah bin Baybars erau unele turcice. Din cauza invaziei mongolilor, Baybars și familia sa au părăsit Crimeea în 1243, când acesta avea 24 de ani. Cronicile arabe relatează că Baybars s-a refugiat în Vlachia (awalăq) la regele (malik) " A-n-s-khăn" (de fapt la Asan, țarul imperiului Vlaho-bulgar) Țarul l-
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
companiei este format din roboți. După ce suspectează intervenția unei civilizații extraterestre, Niro află adevărul despre compania la care lucrează: ea aduce turiști din viitor. Dar încălcarea regulilor temporale are prețul ei: civilizația prezentului se degradează continuu și Niro asistă la invazia organismelor uni și pluricelulare din trecutul îndepărtat al Pământului. Aurel Cărășel consideră "" „un text distopic, realizat într-un stil cvasikafkian”.
Anomia () [Corola-website/Science/332208_a_333537]
-
răniți, iar 41.030 de britanici au fost luați prizonieri. Deși forțele armate britanice au pierdut o bună parte a echipamentelor și vehiculelor militare în Franța, au reușit să își salveze majoritatea soldaților, care au trecut la organizarea apărării împotriva invaziei germane. După ce amenințarea invaziei germane a dispărut, trupele au fost transferate în Orientul Mijlociu sau pe alte fronturi și au constituit de asemenea nucleul armatei care avea să debarce în Franța în cadrul debarcării aliate din iunie 1944. Pentru fiecare șapte soldați
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
de britanici au fost luați prizonieri. Deși forțele armate britanice au pierdut o bună parte a echipamentelor și vehiculelor militare în Franța, au reușit să își salveze majoritatea soldaților, care au trecut la organizarea apărării împotriva invaziei germane. După ce amenințarea invaziei germane a dispărut, trupele au fost transferate în Orientul Mijlociu sau pe alte fronturi și au constituit de asemenea nucleul armatei care avea să debarce în Franța în cadrul debarcării aliate din iunie 1944. Pentru fiecare șapte soldați evacuați la Dunkerque unul
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
(n. 21 ianuarie 1867 - d. 28 ianuarie 1965) a fost un ofițer francez care a îndeplinit funcții de comandă importante în timpul primei și celei de-a doua conflagrații mondiale. Weygand a luptat împotriva Germaniei Naziste în timpul invaziei din 1940, dar mai apoi a capitulat și a colaborat cu ocupanții ca parte a Regimului de la Vichy. Weygand s-a născut în Bruxelles. Nu se cunosc date despre părinții lui. Au existat supoziții că ar fi fost fiul nelegitim
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
forțelor terestre, până la retragerea din 1935, la vârsta de 68 de ani. Primul ministrul Édouard Daladier l-a reactivat în august 1939, fiind numit comandant al teatrului de operațiuni din Orient. Situația disperată în care se afla Franța după declanșarea invaziei de către Germania la sfârșitul anului 1940 a dus la schimbarea comandantului suprem francez Maurice Gamelin, un militar neangajat politic, cu Weygand, unul dintre cei mai cunoscuți politicieni de dreapta ai vremii. Prima măsură luată de Weygand după ce s-a reîntors
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
de salvare a prestigiului Franței în zonă și păstrarea contorului asupra imperiului său colonial. Adolf Hitler a pretins însă o colaborare necondiționată, Fuhrerul făcând presiuni asupra guvernului de la Vichy, în noiembrie 1941, pentru demiterea lui Weygand. În noiermbrie 1942, în timpul invaziei aliate din Africa de nord, Weygand a fost arestat de către germani. A fost internat în Germania și, alături de mai mulți oficiali francezi, (fostul presedinte Albert Lebrun, foștii prim-miniștri Edouard Daladier și Paul Reynaud și generalul Maurice Gamelin) în castelul
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
este numele sub care a devenit cunoscut bombardamentul aerian efectuat de "Luftwaffe" asupra Rotterdamului pe 14 mai 1940, în timpul invaziei germane a Olandei de la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale. Obiectivul inițial a fost sprijinirea atacului trupelor terestre germane care luptau pentru cucerirea orașului, anihilarea rezistenței olandezilor și obligarea lor să capituleze. Chiar dacă negocierile care au precedat raidul au
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
50 de dispozitive erau desfășurate în Hanseong (astăzi Seoul) și alte 80 la granița de nord. Până la sfârșitul anului 1451, sute de Hwacha au fost desfășurate pe întreg teritoriul peninsulei Coreea. Dispozitivele Hwacha au fost utilizate pe scară largă în timpul invaziilor japoneze din Coreea. Acestea erau plasate de obicei în fortărețe sau cetăți și folosite pentru apărare. Puterea lor s-a remarcat în multe bătălii. Cea mai importantă a fost bătălia de la Haengju, în care o armată coreeană de doar 3
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
puterii politice au fost impuși agenți ai rețelei de informații sovietice, recrutați din rândul celor care, cu mai mulți ani înainte de 1944, fugiseră din România în URSS. Toți acești agenți au fost transformați în oameni politici, conducători la vârful PCR. Invazia spionilor, scrisă de Adrian Eugen Cristea, Marius Marinescu și Mihai Mitran, oferă cititorilor o sumedenie de dezvăluiri. Ea prezintă istoria spionajului în România. Sunt atinse în mod captivant evenimente de o importanță colosală atât din perioada interbelică cât și din
Invazie de cărți emoționante cu „acoperiți” și spioni by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105869_a_107161]
-
inițial nu a avut succes, hanul Tohtamîș a început să își asigure sprijinul pentru a începe lupta pentru tronul Hoardei. În acest cadru, în 1380 Mamai a ales să conducă personal armata Hoardei împotriva forțelor Moscovei. În pregătirile sale de invazie a negociat atât cu regele Iogalia al Lituaniei cât și cu Oleg al II-lea al Riazanului, care luptau împotriva lui Dmitri. Armatele Lituaniei și Riazanului au pornit să se alăture forțelor Hoardei iar Mamai și-a montat tabăra pe
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
și Riazanului au pornit să se alăture forțelor Hoardei iar Mamai și-a montat tabăra pe malul Donului, așteptând sosirea lor. În timp ce Mamai și-a montat tabăra, prințul Dmitri și-a mobilizat trupele și aliații în Kolomna pentru a rezista invaziei. Armata Moscovei a fost completată acolo de forțele majorității principatelor rusești, inclusiv Tver, Suzdal, Rostov, Iaroslavl, Polotsk, Murom și Beloozero. Mulți dintre participanți au fost nevoiți să renunțe la loialitățile lor precedente: armata Smolenskului, foștii vasali ai lui Iogalia, i
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
hotărât să respingă orice propunere de negociere a păcii cu germanii și au continuat lupta. Hitler a emis pe 16 iulie Directiva nr. 16, prin care cerea "Wehrmachtului" și "Luftwaffe" organizarea unui asalt amfibiu de proporții pentru „pacificarea” Regatului Unit. Invazia militară germană a primit numele de cod Operațiunea Leul de Mare ("Unternehmen Seelöwe"). Mai înainte ca să înceapă invazia terestră, germanii trebuiau să obțină superioritatea sau supremația aeriană. "Luftwaffe" trebuia să distrugă RAF pentru ca să împiedice atacarea flotei de invazie sau asigurarea
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
pe 16 iulie Directiva nr. 16, prin care cerea "Wehrmachtului" și "Luftwaffe" organizarea unui asalt amfibiu de proporții pentru „pacificarea” Regatului Unit. Invazia militară germană a primit numele de cod Operațiunea Leul de Mare ("Unternehmen Seelöwe"). Mai înainte ca să înceapă invazia terestră, germanii trebuiau să obțină superioritatea sau supremația aeriană. "Luftwaffe" trebuia să distrugă RAF pentru ca să împiedice atacarea flotei de invazie sau asigurarea de protecție Flotei Metropolitane a Royal Navy. Hitler le-a ordonat comandantului "Luftwaffe", "Reichsmarschallul" Hermann Göring și "Înaltului
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Regatului Unit. Invazia militară germană a primit numele de cod Operațiunea Leul de Mare ("Unternehmen Seelöwe"). Mai înainte ca să înceapă invazia terestră, germanii trebuiau să obțină superioritatea sau supremația aeriană. "Luftwaffe" trebuia să distrugă RAF pentru ca să împiedice atacarea flotei de invazie sau asigurarea de protecție Flotei Metropolitane a Royal Navy. Hitler le-a ordonat comandantului "Luftwaffe", "Reichsmarschallul" Hermann Göring și "Înaltului Comandament al Luftwaffe" să pregătească atacul. Principala țintă a fost RAF Fighter Command. Distrugerea Comandamentului Aviației de Vânătoare i-ar
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
constantă, chiar dacă nu întotdauna conform planului. Până pe 12 mai, elemente ale Grupului de Armată B se apropiau de orașele Rotterdam și Amsterdam, în vreme ce în Belgia centrală erau în apropierea pozițiilor defenisive aliate de pe râul Dyle, la est de Brussels. Răspunzând invaziei, Grupul de Armată I aliat de sub comanda lui Gaston Billotte, având în componență Armatele I, a VII-a, a IX-a franceze și BEF, au înaintat spre râul Dyle, în conformitate cu planul omonim - o ofensivă menită să oprească înaintarea germană în
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
A doua intervenție franceză în Mexic (), de asemenea, cunoscută sub numele de Afacerea Maximilian, Aventura Mexicană, Războiul Intervenției Franceze, Războiul franco-mexican sau al Doilea Război franco-mexican, a fost o invazie a Mexicului la sfârșitul anului 1861 de către Al Doilea Imperiu Francez, susținută la început de către Regatul Unit și Spania. A urmat după ce președintele Benito Juárez a suspendat plata dobânzilor către țările străine pe 17 iulie 1861, acest lucru cauzând furia
Intervenția franceză în Mexic () [Corola-website/Science/333952_a_335281]
-
pentru a primi plățile de la Mexic. La 8 decembrie flota și trupele spaniole au ajuns la principalul port din Mexic, Veracruz. Când britanicii și spaniolii au aflat că Franța planifica să captureze tot Mexicul, s-au retras rapid din coaliție. Invazia franceză ulterioară a dus la Al Doilea Imperiu Mexican. În Mexic, imperiul impus de francezi era susținut de clerul romano-catolic, multe elemente conservatoare ale clasei superioare, și unele comunități indigene; mandatul prezidențial al lui Benito Juárez (1858-1871) a fost întrerupt
Intervenția franceză în Mexic () [Corola-website/Science/333952_a_335281]
-
un acoperiș de beton gros de 4 metri. Aici și-a dictat Hitler testamentul, în condițiile în care războiul era cu certitudine pierdut, iar trupele sovietice erau pe cale să ocupe Berlinul. Trădătorul și succcesorul Încă de prin 1941, imediat după invazia URSS, Hitler își desemnase succesorul în persoana lui Hermann Goering. La 22 aprilie 1945, Hitler are o discuție dură cu generalii săi, în care, în cele din urmă, admite că războiul este pierdut. El îl reconfirmă pe Goering drept succesor
DEZVĂLUIRI despre Testamentul lui Adolf Hitler () [Corola-website/Journalistic/102388_a_103680]
-
acordat vineri seară postului polonez de televiziune TVN24, ambasadorul rus a acuzat Polonia că "a blocat crearea unei coaliții împotriva Germaniei naziste". "Astfel, Polonia a fost co-responsabilă de catastrofa din septembrie" 1939, a adăugat el. El a justificat în interviu invazia sovietică de la 17 septembrie 1939 prin necesitatea "de a garanta securitatea URSS". În opinia sa, represiunile sovietice împotriva rezistenței poloneze la sfârșitul războiului și după război au fost motivate de "dorința (URSS) de a avea o țară prietenă la frontierele
Ambasadorul rus la Varșovia și-a retras afirmațiile privind cel de-Al Doilea Război Mondial by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104346_a_105638]
-
neagresiune, Pactul Ribbentrop-Molotov, care prevedea o poziție de neutralitate în cazul în care unul dintre semnatari ar fi fost atacat. Însă, protocoalele secrete stabileau în special împărțirea Poloniei între URSS și Germania și anexarea țărilor baltice de către trupele sovietice. După invazie, peste 200.000 de militari polonezi au fost făcuți prizonieri de război de către Armata Roșie, deportați în URSS sau trimiși pe teritoriile deja ocupate de Germania nazistă. În plus, sute de mii de civili polonezi, considerați dușmani ai poporului de către
Ambasadorul rus la Varșovia și-a retras afirmațiile privind cel de-Al Doilea Război Mondial by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104346_a_105638]