9,370 matches
-
al zonei subcarpatice și cu Podișul Sucevei. Administrativ, comuna Valea Moldovei aparține județului Suceava fiind așezată în partea central-sudică a acestuia. Teritoriul ei se învecinează la N cu comuna Capu Cîmpului, la N-E cu comunele Păltinoasa, Drăgoiești și Cornu Luncii, la S-E cu comunele Slatina și Mălini și la N-V cu teritoriul orașului Gura Humorului. Localitățile ce compun comuna Valea Moldovei sunt legate între ele prin drumul județean 177 C. Legătura cu comuna Capu Cîmpului (reînființată în noiembrie
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
pietruite, ce constituie o altă cale rutieră spre municipiile Fălticeni și Suceava. Cele mai apropiate oașe importante de comuna Valea Moldovei sunt: Comuna se invecineaza cu: - teritoriul comunei Capu Cîmpului, la vest; - teritoriul comunei Paltinoasa, la nord; - teritoriul comunelor Cornu Luncii si Malini, la est; - teritoriul comunei Slatina, la sud. Comuna Valea Moldovei este amplasată la contactul a două mari unități morfostructurale: orogenul carpatic pe de o parte și Platforma Moldovenească pe de altă parte. În cadrul orogenului carpatic intră o mică
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
parte și Platforma Moldovenească pe de altă parte. În cadrul orogenului carpatic intră o mică porțiune din flișul neogen(Obcina Voroneț) o porțiune ceva mai dezvoltată a Subcarpaților Moldovei, formată din conglomerate și calcare. Altitudinea este cuprinsă între 400 m în lunca râului Moldova și 970 m Dealul Moara Dracului. Părțile mai joase ale teritoriului sunt formate din alternanțe de șisturi grezoase, argile, marne și formațiuni ușor alterabile, care au favorizat formarea unor soluri profunde prielnice vegetației forestiere și anumitor culturi agricole
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
Carpați în timp ce spre exterior se termină printr-un abrupt veritabil (falia extracarpatică ) de natură tecto-erozivă. 3.Piemontul extracarpatic 4.Câmpia piemontană Baia, cea mai coborâtă unitate și în același timp cea mai netedă cu aspect cvasiorizontal. Formată din terase și lunci este intens folosită de om în scopuri agrare și intens umanizată. Cele mai răspândite tipuri de soluri sunt : solurile brune, argilo-iluviale, care ocupă circa 85% din teritoriu și solurile brune acide reprezentând 7%, iar restul de 8% din teritoriu este
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
intens umanizată. Cele mai răspândite tipuri de soluri sunt : solurile brune, argilo-iluviale, care ocupă circa 85% din teritoriu și solurile brune acide reprezentând 7%, iar restul de 8% din teritoriu este ocupat de soluri aluviale, puțin profunde specifice zonei de luncă și soluri superficiale crude de pe terenurile degradate. Textura solului este lutoasă la suprafață și argiloasă în întregime. Factorii genetici ai climei (suprafața activă subiacentă, radiația solară, circulația atmosferică) impun un climat temperat continental , uneori cu nuanțe excesive datorită influențelor ce
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
cea mai mare de precipitații se înregistrează în sezonul cald, mai-august, când cad aproximativ 60% din totalul precipitațiilor anuale. Topirea zăpezilor primăvara și ploile torențiale din perioada iunie-august pot produce uneori viituri ale cursurilor de apă și inundații limitate în Lunca Moldovei. Vânturile dominante sunt cele din direcția N-V, care pot atinge viteze de până la 4 m/s . În comuna Valea Moldovei hidrografia are un rol important în evoluția peisajului geografic. Alături de precipitații apele subterane alimentează rețeaua superficială. Apele subterane
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
Oltului, având o suprafață de 62 km², fiind alcătuită din satele Sprâncenata și Bârseștii de Sus (așezate de-a lungul drumului județean DJ 546: Slatina - Turnu Măgurele, între bornele kilometrice 47 și 54) și satele Frunzaru și Uria (așezate în lunca Oltului, chiar pe malul acestuia). Comuna ocupă în cadrul județului Olt, o poziție sud-estică la o distanță de 51 km sud de municipiul Slatina (reședinta județului), 43 km nord de municipiul Turnu Măgurele și la 18 km atât de la sud la
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
Dunăre. Pe teritoriul comunei Sprâncenata întâlnim mai multe tipuri de sol ca: cernozimul brun-închis și brun-roșcat, cernoziomuri spălate (levigate), caracteristice zonelor de stepă și silvostepă, regosoluri și soluri aluvionare. Flora și fauna comunei este caracteristică zonei de stepă, pădure și luncă. Ca formațiune vegetală, pădurea ocupă o suprafață relativ mică, alcătuită din: stejar, frasin, carpen, arțar, etc. Pe malul Oltului întâlnim pădurile de luncă și zăvoaiele. Varietatea reliefului și a vegetației a determinat existența unui însemnat număr de animale și pasari
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
și silvostepă, regosoluri și soluri aluvionare. Flora și fauna comunei este caracteristică zonei de stepă, pădure și luncă. Ca formațiune vegetală, pădurea ocupă o suprafață relativ mică, alcătuită din: stejar, frasin, carpen, arțar, etc. Pe malul Oltului întâlnim pădurile de luncă și zăvoaiele. Varietatea reliefului și a vegetației a determinat existența unui însemnat număr de animale și pasari ca: mistrețul, căprioara, vulpea, iepurele, hârciogul, șoarecele de câmp, popândăul, dihorul, viezurele etc. Pe lângă animale, o mare varietate de păsări încântă văzul și
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
Valea lui Alb este un sat în comuna Vulturești din județul Olt, Muntenia, România. Situat pe prima terasă de relief, ce urmeaza luncii Oltului. Din punct de vedere istoric, zona a fost locuită din cele mai vechi timpuri în special datorită amplasării sale, care favoriza agricultură, dar se află și în calea turmelor de oi ce migrau sezonier(transhumanta). Inițial satul a fost
Valea lui Alb, Olt () [Corola-website/Science/302029_a_303358]
-
a fost așezat către răsărit într-o zonă împădurita (și în prezent), ceea ce avea avantajul evitării jafurilor periodice ale turcilor. Odată cu crearea unui climat politic și social mai stabil (sec. al VIII-lea), localnicii au coborât încet cu locuințele către lunca Oltului, lăsând pe vechea vatra a satului (în apropiere de Vlângărești) în paragină o biserică (a lui Stoian) împreună cu un cimitir ale cărui urme (oase) se văd și astăzi! Locuitorii satului au fost moșneni(țărani liberi) că și cei din
Valea lui Alb, Olt () [Corola-website/Science/302029_a_303358]
-
zona care să atragă fonduri și bunăstarea localnicilor și acest aspect a fost neglijat. Frumusețea satului rezidă în puritatea aerului a apei și a peisajului. Din Valea lui Alb, se deschide o panoramă uimitoare ce te lasă fără suflare, catre lunca Oltului, către orașul Drăgășani, dar mai ales către munții Făgăraș și Parâng ce par "că-i atingi cu mâna", după cum spunea bunica! Cel mai important obiectiv turistic al localității este Biserică parohiala Valea lui Alb, care deși nu este veche
Valea lui Alb, Olt () [Corola-website/Science/302029_a_303358]
-
Comună este alcătuită din satele Diculești, Budești, Băbeni-Oltețu, Colelia și are un numar de 2.064 locuitori. Din punct de vedere geografic formele de relief întâlnite pe teritoriul localității sunt de dealuri cu înălțimi care variază între și zona de lunca a râului Olteț aflat în vestul localității, rău ce colectează toți afluenții torențiali de pe teritoriul comunei. Râul Olteț care izvorăște din munții Căpățânei intra pe teritoriul comunei în punctul Anini unde se unește cu râul Cerna și străbate comună de la
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
teritoriu pădurile de foiase au acoperit în trecut suprafețe mari. Odată cu dezvoltare agriculturii și extinderea suprafețelor pe care s-au construit locuințe pădurile au fost defrișate. În acest moment pe valea Cernei și a Oltețului se întâlnește o vegetație de lunca formată din specii de esență alba-sălcii plopi, arini și rachița. Pădurile de lunca sunt cunoscute sub denumirea de zăvoaie. Pe panțele dealurile se găsesc pădurile de stejar, garnița, gorun, jugastru, ulm. Că specii de arbuști: porumbarul, păducelul, sângerul, alunul, măceșul
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
și extinderea suprafețelor pe care s-au construit locuințe pădurile au fost defrișate. În acest moment pe valea Cernei și a Oltețului se întâlnește o vegetație de lunca formată din specii de esență alba-sălcii plopi, arini și rachița. Pădurile de lunca sunt cunoscute sub denumirea de zăvoaie. Pe panțele dealurile se găsesc pădurile de stejar, garnița, gorun, jugastru, ulm. Că specii de arbuști: porumbarul, păducelul, sângerul, alunul, măceșul. Dintre plantele cultivate în această zonă predomina: grâul, porumbul, orzul, ovăzul, cartoful și
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
Lacului, Jaroște, Aninișul, Ogrăzile, Dealul lui Gucă și Dealul Motești. Altitudinea absolută a acestor dealuri variază intre 330 m în punctul “După Pisc” și 420 m în punctul “La Nițu “, ajungând la 540 m în punctul “Sub Față”. Valea și Lunca Otăsăului, ce traversează șerpuitor localitatea, întregesc relieful acestei așezări. Ca aspect general valea este asimetrică, mai abrupt fiind malul drept care în cea mai mare parte se sprijină pe dealuri, în timp ce malul stâng este plat pentru că este săpat în depozitele ultimei
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
șerpuitor localitatea, întregesc relieful acestei așezări. Ca aspect general valea este asimetrică, mai abrupt fiind malul drept care în cea mai mare parte se sprijină pe dealuri, în timp ce malul stâng este plat pentru că este săpat în depozitele ultimei terase a pârâului. Lunca Otăsăului este destul de bine dezvoltată în special la nord și la sud, spre zonele de intrare și ieșire a Otăsăului din localitate. Desfășurarea luncii se face pe o lungime de 3,5 km și cu o pantă de 15 m.
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
pe dealuri, în timp ce malul stâng este plat pentru că este săpat în depozitele ultimei terase a pârâului. Lunca Otăsăului este destul de bine dezvoltată în special la nord și la sud, spre zonele de intrare și ieșire a Otăsăului din localitate. Desfășurarea luncii se face pe o lungime de 3,5 km și cu o pantă de 15 m. În lungul Văii Otăsăului se disting forme de relief care trasează evoluția anterioară a acesteia, respectiv terasele. Râul Otăsău are trei terase care sunt
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
distanță de 34 de kilometri de orașul Dej, 60 de kilometri de orașul Baia Mare și 70 de kilometri de orașul Zalău. Relieful este variat, format din culoarul Someșului care desparte Dealurile Ciceului situate la nord, de Dealurile Șimișnei-Gârbou la sud. Lunca Someșului este bine dezvoltată și prezintă 9 terase etajate, pe mai multe nivele. Terasă de lunca se menține cu 3-4 metri deasupra nivelului actual al râului cu lățimi variabile între 100-1000 metri, oferind condiții bune pentru agricultură. Terasele a II
Rus, Sălaj () [Corola-website/Science/302058_a_303387]
-
de kilometri de orașul Zalău. Relieful este variat, format din culoarul Someșului care desparte Dealurile Ciceului situate la nord, de Dealurile Șimișnei-Gârbou la sud. Lunca Someșului este bine dezvoltată și prezintă 9 terase etajate, pe mai multe nivele. Terasă de lunca se menține cu 3-4 metri deasupra nivelului actual al râului cu lățimi variabile între 100-1000 metri, oferind condiții bune pentru agricultură. Terasele a II-a și a III-a cu 8-12 metri, respectiv 18-22 metri deasupra Someșului, sunt prezente pe
Rus, Sălaj () [Corola-website/Science/302058_a_303387]
-
Șimișna, care limitează teritoriul comunei la est și Valea Iepii ce traversează satul Rus prin centru, pe cursul ei superior aflându-se satul Fântânele-Rus. Diversitatea vegetației este dată de întinsele suprafețe cu pădure de foioase, pășuni, fânețe naturale, vegetație de lunca precum și plantațiile de conifere. Fauna este specifică zonei pădurilor de foioase: căprioare, mistreți, iepuri, păsări cântătoare, pești în apele curgătoare și bălti. O bogăție însemnată o reprezintă varietatea ciupercilor, ce împânzesc covorul de frunze, în verile și toamnele ploioase. Prima
Rus, Sălaj () [Corola-website/Science/302058_a_303387]
-
acestui etaj vegetativ, adică: rozătoare (șoarecele de câmp, hârciogul, popândăul etc.), păsări (vrabia, guguștiucul, fazanul, potârnichea), specii de pești etc. Tipurile de sol întâlnite sunt, mai ales, cele din categoriile molisolurilor și argiluvisolurilor, adică cernoziomurile și solurile argiloiluviale ( existente în luncile apelor curgătoare). Numărul locuitorilor localității se află undeva în jurul valorii de 2600 de persoane, majoritatea lor fiind antrenați în activitățile agricole sau complementare acestora. În centrul satului Ștefan cel Mare se găsesc, în cea mai mare parte instituțiile publice ale
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
(, sârbă "Tamiški Banat" ) este fosta provincie a Imperiului Habsburgic care a existat între 1717 și 1778. Provincia a fost localizată în regiunea Banat din prezent, regiune întinsa de la nord spre sud, între lunca Mureșului și Dunăre. Spre est Banatul se întinde până la munții Poiana Rusca. Potrivit unui raport din 21 noiembrie 1716, înaintat Camerei Aulice, înainte de cucerirea habsburgică Banatul otoman era împărțit în 12 districte: Timișoara, Lipova, Făget, Caransebeș, Lugoj, Orșova, Palanca Nouă
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
depășește 20 m, iar în dreptul crovurilor și versanții văilor scade sub această valoare. Hidrochimic, apele din stratele de Fratești și din depozitele de terasă au mineralizări între 0,5-1,5 g/l, având calități potabile, iar cele din depozitele de luncă între 1-3 g/l. Apele de adâncime, puse în evidență de forajele hidrogeologice executate până la 500 metri, neutilizate până în prezent, au un caracter ascensional. Râurile ce drenează teritoriul județului se grupează în alohtone și autohtone. Arterele cele mai importante se
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
de sud a Podișului Moldovei. Acesta cuprinde: e. Câmpia Nistrului Inferior (Câmpia Bugeacului ?),<br> f. Culoarul Siretului, orientat de la nord spre sud constituie o zonă de trecere între Podișul Bârladului și Subcarpații Moldovei. Acesta este constituit dintr-o succesiune de lunci și terase. Climatul podișului este fie unul caracteristic dealurilor înalte (Podișul Sucevei), fie unul specific dealurilor joase (în Câmpia Moldovei și Podișul Bârladului). Temperatura medie anuală este de 6°-8°C (Podișul Sucevei) și 8°-10°C pe cea mai
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]