8,702 matches
-
Timișoara este primul ziar privat înființat după Revoluția din 1989, la Timișoara, în ianuarie 1990, prin preluarea ziarului „Luptătorul bănățean”, denumire atribuită la Revoluție fostului oficios al PCR Timiș, „Drapelul roșu” care în noua ipostază a îndeplinit rolul de organ de presă al "Societății Timișoara". Primul număr al ziarului Timișoara a apărut pe piață la 23 ianuarie 1990, tipărit
Timișoara (ziar) () [Corola-website/Science/331600_a_332929]
-
Prințului Nelesquin, care cuprind un soi de broaște și de cârtițe care au doar scopul de a penetra rândurile inamicului și a instaura panica, o specie de infanteriști feroce cu o inteligență scăzută și o ferocitate ieșită din comun, precum și luptătorii albaștri durrani - trupe antrenate capabile să facă față unor războinici încercați. Alte ființe au fost create de Qiro Anturasi, unele pentru a-l sustrage pe Keles din Felarati, altele pentru a înlocui armatele distruse ale lui Nelesquin, iar altele pentru
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
Nimitz simțea că viziunea lui Ghormley a devenit prea îngustă și pesimista ca să fie capabil să conducă forțele aliate în mod eficient în lupta pentru Guadalcanal. Halsey în schimb era cunoscut și respectat în întreaga flotă americană ca fiind un „luptător". Despre preluarea comenzii Halsey a început imediat să facă planuri pentru a atrage forțele navale japoneze într-o bătălie, îi scria lui Nimitz: „Trebuia să încep să le car pumni aproape imediat." Flotă Combinată Japoneză de asemenea încerca să atragă
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
ce i-au rămas loiali lui Dumnezeu, au existat unii care au fost de-a dreptul ingroziți de mărimea uriașă a armatei Filistenilor, în special când l-au văzut pe comandantul lor, Goliat . Însă a existat un grup mic de luptători care, păstrându-și credința în Dumnezeu, au avut curaj să lupte cu Filistenii .Printre aceștia, s-a numărat și David. Referitor la celebra luptă cu Goliat, conform tradiției islamice, Goliat provoca orice soldat din armata regelui Saul la luptă corp
David în Islam () [Corola-website/Science/331872_a_333201]
-
obieceiul de a bea sângele de cal în timpul ceremoniei. Considerați a fi alpiniști sălbatici și neîmblânziți, Cantabrii au sfidat legiunile romane și și-au făcut propriul nume, pentru spiritul lor indepedent și al libertății. Războinicii au fost considerați ca fiind luptători duri și violenți, potriviți pentru munca de mercenari, însă erau predispuși la acte de banditism. Cele mai timpurii referiri se găsesc în textele istoricilor antici, cum ar fi Livius și Polybius, care menționează că mercenarii cantabrii în serviciul cartaginez, au
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
luptat în bătălia de la Metaurus în 207 î.Hr. Un alt autor, Cornelius Nepos, susține că triburile cantabrilor au fost prezente pentru prima oară în Roma, în campaniile lui Cato cel Bătrân, în Celtiberia în 195 î.Hr, iar mai târziu, luptătorii cantabrii s-au luptat pentru Vaccaei și Celtiberi în Războaiele Celtiberilor, din secolul al II-lea î.Hr. Reputația lor era atât de măreață încât, atunci când o armată romană sub conducerea lui Gaius Hostilius Mancinus a atacat Numantia în 137 î
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
construite cu ziduri rotunde în Asturia de astăzi și zonele de munte din Leon, cu pereți desptrunghiulari în zonele plate, similare cu cele din Galiția. Clasa războinică era formată din bărbați și femei și ambele sexe erau considerate a fi luptători feroce. Majoritatea triburilor asture, precum Lugone, îl venerau pe zeul celtic Lugh, iar referințele altor zeități celtice, cum ar fi Taranis sau Belenos au rămas în zonele locuite de asturi. Este posibil ca aceștia să fi venerat divinitatea Busgosu. Asturii
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
Cnemidele (din greaca veche: "knêmis") sunt niște jambiere, elemente de protecție a tibiilor, folosite în Antichitate, în Grecia. Realizate pornind de la foi de bronz prelucrate cu ciocanul și eventual decorate, aceste jambiere sunt formate anatomic, pentru fiecare luptător: adaptate la morfologia acestuia, elasticitatea metalului menținându-le la locul lor în jurul pulpei piciorului, fără să necesite curele de fixare. Destinate protejării infanteriștilor înarmați cu arme grele, cum erau hopliții, în luptele corp la corp, cnemidele acopereau ansamblul părții inferioare
Cnemidă () [Corola-website/Science/335678_a_337007]
-
defensiv constituit din aspis (scut), cuirasă / platoșă și cască, nelăsând astfel nicio parte a corpului expusă adversarului. Pentru hopliți, cetățeni proveniți din primele trei clase censitare la Atena, cnemidele trebuiau să fie procurate, ca și restul armamentului, pe cheltuiala fiecărui luptător. Aceste elemente de protecție ale gambelor sunt amintite în cântul I al Iliadei de Homer, însă traducătorul, George Murnu, a folosit, aici, un sinonim, pentru a desemna cnemidele: „pulpare”: „Voi căpetenii Atrizi, ahei cu frumoase "pulpare",”»[...] În Scutul lui Heracles
Cnemidă () [Corola-website/Science/335678_a_337007]
-
protejat cu o bucată de piele. Arbitri, identificati de o pană, supraveghează asalturile. Comentariul hieroglific de la Medinet Habu atestează că există reguli precise. Scrimerii se strigă reciproc: „În gardă! Și admiră ceea ce va face mâna mea.” Spectatorii fac galerie pentru luptătorii lor favoriti. Un scrib este însărcinat cu notarea scorului. În ceea ce privește Grecia antică, jocurile funerare ale lui Patrocles descrise de cântul XXIII al "Iliadei" include o probă de duel cu arma grea, „hoplomachia” (în ), între Diomede și Marele Aiax. Regulile sunt
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
-i atingă la moale, să-i picure sânge pe arme” (806). De fapt, Aiax nu pot lovi, în timp ce Diomede îl amenință continuă pe gâtul lui Aiax cu vârful lancei (821). Duelul este întrerupt de spectatorii, de teama de moarte unui luptători, și premiile sunt partajate între cei doi. Totuși, Ahile îl declară pe Diomede câștigătorul (824-5). Mențiunea sângelui poate reflecta o legătura acestor dueluri înarmați cu sacrificiile funerare. Câteva scene de acest tip pot fi regăsite și în Italia antică. Cu
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
multor întăriri primite prin: „Caravană celor 10”, „Caravană Nabi Daniel” și „Secția 35”. La 13 mai 1948, cu zi înaintea proclamării Statului evreiesc Israel, sătul Kfar Etzion a căzut în mâinile armatei transiordaniene, Legiunea Arabă. 242 evrei, membri ai kibutzului, luptători ai Palmah și ai Forței de teren a Haganei au pierit în lupta. Câteva zeci de luptători și civili care s-au predat forțelor regulate ale Legiunii Arabe, au fost masacrați de soldații transiordanieni și de arabii palestinieni locali. Doar
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
cu zi înaintea proclamării Statului evreiesc Israel, sătul Kfar Etzion a căzut în mâinile armatei transiordaniene, Legiunea Arabă. 242 evrei, membri ai kibutzului, luptători ai Palmah și ai Forței de teren a Haganei au pierit în lupta. Câteva zeci de luptători și civili care s-au predat forțelor regulate ale Legiunii Arabe, au fost masacrați de soldații transiordanieni și de arabii palestinieni locali. Doar patru dintre luptătorii evrei au reușit să scape cu viața. Celelalte trei kibuțuri s-au supus, iar
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
și ai Forței de teren a Haganei au pierit în lupta. Câteva zeci de luptători și civili care s-au predat forțelor regulate ale Legiunii Arabe, au fost masacrați de soldații transiordanieni și de arabii palestinieni locali. Doar patru dintre luptătorii evrei au reușit să scape cu viața. Celelalte trei kibuțuri s-au supus, iar apărătorii lor, 240 persoane, au fost capturați și trimiși în lagăre de prizonieri în Transiordania. Zona Gush Etzion a fost ocupată de Transiordania, așezările evreiești au
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
Psychanalyse, médecine et société" al Universității Paris VII Denis Diderot. Predă cursuri în mai multe instituții universitare franceze și este profesor invitat la Facultatea de Filozofie și Științe Umaniste din Minas Gerais (Brazilia). Născut în 1948 la Paris, este fiul luptătorului în Rezistența franceză Léopold Rabinovitch, membru al rețelei Carmagnole-Liberté din cadrul FTP-MOI din Lyon (deportat ca luptător în Rezistență în lagărul nazist de la Dachau în 1944) și al Annei, născută Portnoï, care a fost un „copil ascuns” (copil evreu ascuns într-
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
universitare franceze și este profesor invitat la Facultatea de Filozofie și Științe Umaniste din Minas Gerais (Brazilia). Născut în 1948 la Paris, este fiul luptătorului în Rezistența franceză Léopold Rabinovitch, membru al rețelei Carmagnole-Liberté din cadrul FTP-MOI din Lyon (deportat ca luptător în Rezistență în lagărul nazist de la Dachau în 1944) și al Annei, născută Portnoï, care a fost un „copil ascuns” (copil evreu ascuns într-o familie creștină în timpul regimului de la Vichy). Este nepotul luptătorului în Rezistența franceză Léon Rabinovitch, și
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
din cadrul FTP-MOI din Lyon (deportat ca luptător în Rezistență în lagărul nazist de la Dachau în 1944) și al Annei, născută Portnoï, care a fost un „copil ascuns” (copil evreu ascuns într-o familie creștină în timpul regimului de la Vichy). Este nepotul luptătorului în Rezistența franceză Léon Rabinovitch, și el, membru al rețelei Carmagnole-Liberté din cadrul FTP-MOI din Lyon, deportat împreună cu fratele său, Léopold, la Dachau. Gérard Rabinovitch își plasează cercetările și scrierile sale în tradiția weberiană, articulată la filosofia politică, în special la
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
fost și cel dintâi ctitor al acestui sanctuar. Tot lui i se poate atribui și clădirea numită Ramat Al Khalil de la Mamre În zilele Războiului Iudeilor (Primul război iudeo-roman) orașul a fost capturat fără vărsare de sânge și prădat de luptătorii lui Shimon Bar Giora, conducător al sicarilor. Apoi a fost pustiit de romani sub conducerea lui Sextus Vettulenus Cerealis. Romanii au masacrat populația și au dat foc caselor Dupa înfrângerea lui Shimon Bar Kohba în anul 135 d.Hr. un
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Regatului Ierusalimului și a fost dat în stăpânirea lui Gerard d'Avesnes. Gerard d'Avesnes era un cavaler originar din Hainaut care a fost luat prizonier de către musulmani la Arsuf, la nord de Jaffa, a fost rănit, apoi, chiar de către luptătorii lui Godefroy în timpul asediului Jaffei, iar mai târziu a fost pus în libertate de către musulmani ca un gest de bunăvoință față de Godefroy. Cruciații au transformat moscheea și sinagoga din Hebron în biserică. În anul 1106 egiptenii au lansat un raid
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
în amintirea zilelor de 9 mai 1866,10 mai 1878,14 decembrie 1877-ziua reîntoarcerii acasă după izbânzile din Bulgaria. Biserica avea un ceas mare în turlă, fiind denumită și "Biserica cu ceas" Biserica a fost o redută a luptei anticomuniste,luptătorul în rezistență Apostol ,găsind adăpost în această biserică,până la arestarea sa.Biserica avea icoane aurite de valoare și o pictură impresionantă în tinda de la intrare. Cum se arată în cartea citată,în 1883 Grigore Tocilescu,citează biserica datând din 1848
Biserica Sfântul Nicolae din Pitești () [Corola-website/Science/335783_a_337112]
-
februarie 1919. O mare parte din membrii gărzilor s-au înrolat voluntari în Armata de Transilvania în Diviziile a 16-a (comandant Dănilă Papp) și a 18-a (comandant Alexandru Hanzu). În 1940 la București s-a înființat "Asociația foștilor luptători din Gărzile Naționale din Ardeal și Banat", cu sediul în capitala României și filiale în toate județele din Ardeal și Banat.
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
este stratificată pe verticală: la bază se află femeile care trăiesc într-o stare de servitute, urmează muncitorii din fabricile de armament și funcționarii care se ocupă cu tacticile de război, iar cea mai înaltă poziție este ocupată de Condori, luptători ciborgi a căror menire o reprezintă cucerirea galaxiei. Războaiele se desfășoară după regulile Jocului cu Mărgele de Sticlă, orchestrat de o inteligență superioară care ocupă funcția de Mare Maestru, Wund. Cealaltă tabără o reprezintă , întinderea sălbăticită guvernată de legile dure
Phreeria () [Corola-website/Science/332572_a_333901]
-
pietrelor, permițând modelarea acestora și protejează de răni organismul consumatorului. Oxus, un ghemadou din Orașe, renunță la statutul său și se alătură ghemadoșilor. Alături de aceștia, el pătrunde în colonia fabricilor de armament neconvențional, FARC. În timp ce ghemadoșii pornesc un război împotriva luptătorilor Orașelor, Oxus reușește să acceadă la poziția de Condor. Aceasta îi permite să-l înfrunte pe Wund în încercarea de a deveni Magister Ludi, singura poziție din care poate pune capăt războiului etern, instaurând pacea. Criticul și scriitorul Mircea Opriță
Phreeria () [Corola-website/Science/332572_a_333901]
-
Manuel Rubén Reynoso (n. 3 decembrie 1934) nume conspirativ "Presidente Gonzalo" (Președintele Gonzalo) este un fost luptător revoluționar peruan din perioada insurgenței maoiste. S-a afirmat în timpul conflictului intern din Peru, fiind liderul Partidului Comunist Peruan, numit și Cărarea Luminoasă. A fost acuzat de terorism și trădare și a fost capturat în 1992 și condamnat la detenție
Abimael Guzmán () [Corola-website/Science/333560_a_334889]
-
din partea statului sovietic, devenind stăpâna unei frumoase gospodării. Într-un final, după cinci ani de absență, Mircea revine în satul Ciutura, dar pare un om total schimbat. În primii ani după război în pădurile Basarabiei s-au aciuat bande de luptători antisovietici (foști prizonieri români, dezertori din Armata Roșie sau felurite haimanale) care atacau sovietele sătești. În satul Ciutura sosesc ofițeri de miliție care formează echipe de tineri voluntari pentru a lupta cu bandiții, iar nopți la rând liniștea satului este
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]