8,976 matches
-
să se salveze cu ajutorul unei parașute. Dezvoltarea parașutelor s-a concentrat pe construirea unor aparate mai compacte. Primele parașute erau confecționate din in întins peste un cadru de lemn. La sfâșitul anilor 1790, Blanchard a început să facă parașute din mătase, avantajele fiind o rezistență mai mare și o greutate mai mică. La 22 octombrie 1797 francezul André-Jacques Garnerin a efectuat primul salt cu parașuta dintr-un balon, de la 1000 metri înălțime. Parașuta s-a dovedit a fi instabilă. În anul
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
cu albastru care contrastează cu strălucirea aurului. Ochii sunt conturați cu "khol", sprâncenele sunt alungite și înnegrite, buzele date cu carmin, unghiile de la mâini și de la picioare sunt lăcuite. Capul este ras și acoperit cu o perucă albăstrie, făcută din mătase sau păr animal și împodobită cu fire de aur. În Grecia secolelor XII-VIII î.Hr. se punea mai mult accent pe armonia proporțiilor și formelor. Limba greacă disociază arta toaletei ("kosmêtikê technê"), care presupune igiena, coafura, veșmintele și bijuteriile, de arta
Frumusețe () [Corola-website/Science/309404_a_310733]
-
în timp ce restul a fost destinată Japoniei și Asiei de Sud-Est. Modele sculptate lăcuite, sau cele lustruite pe articolele din porțelan, afișau scene complexe, similare în complexitate cu cele din pictură. Aceste obiecte puteau fi găsite în casele celor bogați, alături de mătăsuri brodate și articole din jad, fildeș sau cloisonné. Casele celor bogați, au fost, de asemenea, mobilate cu mobilier din lemn de trandafir și grilaje storuri. Materialele de scris folosite în studiul privat al unui erudit includeau suporturi pentru pensule, elaborat
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
petreceau zilele lor cultivând pământul cu grâu și mei, în timp ce fermierii de la sud de Râul Huai se angajau în cultivarea intensivă a orezului, deasemenea posedând lacuri și iazuri în care aveau rațe și pește. Cultivarea de duzi pentru viermii de mătase și arbuști de ceai, putea fi aflată în cea mai mare parte de la sud de Fluviul Yangze, iar chiar mai la sud de aceasta au fost cultivate, ca și culturi de bază, trestia de zahăr și citrice. Unii oameni, din
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
său „Theatrum Orbis terrarum” inovațiile, „ciudate”, chineze precum căruțul cu piloni ficși și vele (un fel de roabe), la fel ca navele chineze. Gonzales de Mendoza a menționa acest lucru un an mai târziu, observând faptul că velele erau de mătase - în timp ce Gerardus Mercator (1512-1594) le-a prezentat în atlasul său, John Milton (1608-1674), într-una din poeziile sale celebre și Andreas Everardus van Braam Houckgeest (1739-1801) în jurnalul său de călătorie în China. Enciclopedistul Song Yingxing (1587-1666) a documentat o
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
fost mereu reclădit, atingând în timpul dinastiei Ming lungimea maximă. În anul 1493 împăratul Hongzhi a început construcția zidului dinastiei Ming care servea ca apărare contra mongolilor și pentru o supraveghere mai bună a drumurilor comerciale, ca porțiunea centrală a drumului mătăsii, pe crestele munților începându-se o construcție deosebit de costisitoare. Mortarul folosit era produs din piatră de calcar arsă amestecat cu amidonul din orez. La construcția interioară a zidului se folosea un amestec de argilă nisip și piatră cioplită. Grosimea zidului
Marele Zid Chinezesc () [Corola-website/Science/310356_a_311685]
-
urbane (mahala). Aparținând celei de-a doua generații de interpreți ai muzicii de metisaj cultural între țigani și români (a treia după unii etnomuzicologi), ce o face pe Gabi Luncă să strălucească sunt „vibratourile dulci”. Numită de fani "„rroma de mătase”" și de critici "„marea doamnă”" a muzicii românesti, Gabi Luncă a fost comparată cu Edith Piaf, iar jurnalista germană Grit Friedrich, specialistă în cultura Europei de Est, concluzionează: "„Vocea de argint a lui Luncă, cântecul său ușor încordat au fost
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
biserica din Basarabia a fost sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei. Către acel an pe teritoriul basarabean existau 749 biserici, ele fiind, în cea mai mare parte, de tipul groase și lungi. Parohul dispunea, de regulă, de două perechi de odăjdii din mătase și una din pînză dăscălească. Sfintele tacîmuri erau confecționate din cositor și staniu. Bisericile avea, practic, toate cărțile necesare, cum ar fi Liturghia, Evanghelia, Molebnicul, Triodionul, Antologhionul, Octoihul, Ceaslovul, Mineile. Trecerea bisericilor basarabene de sub jurisdicția bisericească a Moldovei sub cea
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
drumul terestru de-a latul Statelor Unite, anume pe Drumul Californiei. Fiecare dintre aceste trasee avea parte de pericolele lui mortale, de la naufragiu la febră tifoidă și holeră. Pentru a satisface nevoile noilor sosiți, vase cu bunuri din toată lumea — porțelan și mătase din China, bere din Scoția — au fost aduse la San Francisco. La sosirea în San Francisco, căpitanilor vaselor le-au dezertat echipajele și au plecat în căutare de aur. Sute de vase au fost abandonate, iar portul San Francisco a
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
Constantinescu - Workshop, Institutul de Economie Mondială, 7 mai 2008) Domeniile abordate în lucrare sunt: Problema lemnului și valorificarea chimică a lemnului; Petrolul. Coloranții. Cauciucul. Masele plastice și rășinile naturale; Antimoniul. Cuprul. Magneziul. Mercurul; metalele feroase; Cromul, Manganul, Nichelul; Bumbac. Lână. Mătase naturală. Fibre textile sintetice. În prefața lucrării, Mitiță Constantinescu relevă integrarea României în economia mondială și consecințele asupra economiei naționale în perioade de criză: România integrată, în chip armonic, în activitatea economică internațională, prin schimbul de mărfuri cu celelalte țări
Mitiță Constantinescu () [Corola-website/Science/306219_a_307548]
-
în Corfu, Arta, Afilon, Patras, Corint, Teba, Salonic și Drama. Cea mai numeroasă comunitate de evrei a găsit-o în Teba, cu cca. 2000 de membri. Aceștia se ocupau cu precădere cu țesutul, cu vopsirea țesăturilor și cu producția de mătăsuri. Încă de atunci, erau cunoscuți sub numele de romanioți. În insula Creta, evreii se ocupau mai ales cu transportul de mărfuri. Romanioții aveau obiceiuri și un ritual religios deosebite de cele ale evreilor sefarzi, dar apropiate de cele ale evreilor
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
Dietei Ungariei. Traian a fost un fiu ieșit din popor, dintr-o familie de grăniceri și țărani. Tatăl lui, tot cu prenume Traian, a fost sergent în administrarea regimentului de graniță valaho-ilir din Imperiul Austriac și crescător de omide de mătase. A fost rudă apropiată cu generalul Nicolae Cena. (1844-1922). A învățat la Prilipeț, Mehadia și Caransebeș, iar studiile militare le-a desăvârșit la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt. La anul 1842 a fost numit locotenent în regimentul de graniță
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
patru perechi de picioare. "Chelicerele" sunt retractile, alcătuite din două articole dintre care ultimul mobil - chelă. Modul în care ele sunt articulate formează o chelă prehensilă cu ajutorul căreia pseudoscorpionii fărâmițează prada. În chelicere se deschid canalele glandelor sericigene - producătoare de mătase. "Pedipalpii" sunt masivi, transformați în clești asemănători cu cei de la scorpioni. Chelele lor prezintă în schimb glande veninoase. Pedipalpii sunt alcătuiți din 6 articolet: coxă, trohanter, femur, patelă, bazitars și tars. Ei sunt utilizați, la fel, la reținerea și fărâmițarea
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
specii sunt întâlnite în colonii de termite și furnici, cu larvele cărora se hrănesc. În general pseudoscorpionii vânează diferite insecte, arahnide sau consumă larvele acestora. Pseudoscorpionii sunt activi în lunile calde ale anului. Iarna ei își țes un cocon de mătase pentru a hiberna. Mătasea mai este folosită la construcția unor mici camere pentru depunerea ouălor și pentru năpârlire. Femelele și juvenilii au fost observați călătorind pe insecte, păsări sau în blana mamiferelor, acesta fiind un mijloc convenabil de transport și
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
colonii de termite și furnici, cu larvele cărora se hrănesc. În general pseudoscorpionii vânează diferite insecte, arahnide sau consumă larvele acestora. Pseudoscorpionii sunt activi în lunile calde ale anului. Iarna ei își țes un cocon de mătase pentru a hiberna. Mătasea mai este folosită la construcția unor mici camere pentru depunerea ouălor și pentru năpârlire. Femelele și juvenilii au fost observați călătorind pe insecte, păsări sau în blana mamiferelor, acesta fiind un mijloc convenabil de transport și răspândire. Toderaș I., Vladimirov
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
precum Paterson au crescut și au înflorit. În trecut, economia se baza în mare parte pe agricultură, care era problematică din cauza recoltelor slabe și solului nepotrivit. Acest lucru a dus la o schimbare către o economie industrializată, precum textile și mătase. Inventatorul Thomas Edison a devenit de asemenea o figură importantă a revoluției indutriale, fiindu-i atribuite 1,093 patente. Transporturile s-au îmbunătățit considerabil prin introducerea trenurilor și vaselor cu aburi. În ambele războaie mondiale, New Jersey a fost un
New Jersey () [Corola-website/Science/305638_a_306967]
-
a lungul secolelor, în Țara Bârsei s-a ajuns la un port specific, cu puternice tente urbane, mai ales la cel din Șchei sau Săcele. Ținuta șcheiencelor sau a săcelencelor este caracterizată prin fast: rochiile sunt largi, din brocate sau mătăsuri, cu veste având cusuți bumbi prețioși, cu brâne încheiate cu paftale de metal și semănate cu pietre scumpe, cu salbe la gât și mantale de atlas, tivite cu blănuri. În picioare purtau ghete sau pantofi. Bărbații au păstrat însă portul
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
precedat invadarea Iranului de către mongoli. După invadarea Persiei de către mongoli, arta covoarelor persane a început să se dezvolte din nou în perioada domniei dinastiilor mongole Timuridă și Ilkhanidă. Odată cu trecerea timpului, materialele folosite la fabricarea covoarelor, cum ar fi lâna, mătasea și bumbacul, se degradează. Din acest motiv, arheologii nu au putut să facă descoperiri interesante ale unor vestigii mai vechi. Dar tot ceea ce a rămas din țeserea covoarelor din acele vremuri de demult se limitează la câteva fragmente de covoare
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
piese de artă au atras atenția cercetătorilor la începutul secolului anterior și sunt astăzi conservate în Muzeul artelor turcești și islamice din Istanbul și în Muzeul Molana din Konya. Prin secolul al VI-lea, covoarele persane de lână sau de mătase s-au răspândit în întreaga Persie, depășind limitele curții regale. Covorul de vară Bahârestân al regelui persan Khosrow I (531-579) a fost confecționat pentru principala sală de audiențe a Palatului imperial sasanid de la Ctesiphon, din provincia sasanidă Khvârvarân (astăzi pe
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
de cererea locală. Exportul a rămas puțin răspândit până ce o conjunctură favorabilă de factori a făcut să explodeze exporturile. Într-adevăr, la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, epidemia de pebrină a atins viermii de mătase din Persia și a determinat scăderea puternică a producției de mătase, până atunci un element important al exporturilor acestei țări. În paralel, o cerere europeană masivă de covoare orientale, ca urmare a expoziției de la Viena din anul 1873, ca și
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
favorabilă de factori a făcut să explodeze exporturile. Într-adevăr, la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, epidemia de pebrină a atins viermii de mătase din Persia și a determinat scăderea puternică a producției de mătase, până atunci un element important al exporturilor acestei țări. În paralel, o cerere europeană masivă de covoare orientale, ca urmare a expoziției de la Viena din anul 1873, ca și formarea unei clase de mijloc numeroasă în Marea Britanie a deschis o
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
o cerere europeană masivă de covoare orientale, ca urmare a expoziției de la Viena din anul 1873, ca și formarea unei clase de mijloc numeroasă în Marea Britanie a deschis o piață importantă în Persia, care căuta un produs de substituire a mătăsii pentru export. Începând de la sfârșitul anilor 1870, Persia și-a crescut exportul în Marea Britanie (două companii engleze, Messrs. Ziegler & Co. și Hotz & Co. au înființat manufacturi în Iran), în Franța <--(era aprovizionat anual un cumpărat al Marilor Magazine de la Luvru
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
era aprovizionat anual un cumpărat al Marilor Magazine de la Luvru)--> și în Statele Unite ale Americii. Din păcate, sfârșitul perioadei de domnie a dinastiei Qajar (1786-1925) este marcată printr-un paradox. Pe de o parte, au fost realizate covoare luxoase de mătase, de o calitate artistică comparabilă cu cele din secolul al XVII-lea. Pe de altă parte, calitatea generală a covoarelor scade prin introducerea coloranților de sinteză în Persia, interzisă totuși de către guvern în anul 1877. Cele două războaie mondiale reprezintă
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
forma dinții. El servește pentru a îndrepta și întinde firele de urzeală. Foarfecii, drepți și largi, sunt folosiți pentru a reteza franjurile covorului și pentru a egaliza firele de dimensiuni diferite. Materialele necesare pentru confecționarea unui covor persan sunt lâna, mătasea și bumbacul. Lâna și mătasea se folosesc mai ales pentru porțiunea catifelată a covorului, și mai rar în urzeală și bătătură, care, în mod normal, sunt din bumbac. Lâna de oaie este cea mai folosită, în special cea cu fibră
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
a îndrepta și întinde firele de urzeală. Foarfecii, drepți și largi, sunt folosiți pentru a reteza franjurile covorului și pentru a egaliza firele de dimensiuni diferite. Materialele necesare pentru confecționarea unui covor persan sunt lâna, mătasea și bumbacul. Lâna și mătasea se folosesc mai ales pentru porțiunea catifelată a covorului, și mai rar în urzeală și bătătură, care, în mod normal, sunt din bumbac. Lâna de oaie este cea mai folosită, în special cea cu fibră lungă (strânsă de pe umerii și
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]