9,114 matches
-
limbă? Păi Îți spun toți gardienii și din fabrică și de pe secție”... „Atunci ai face parte dintre ei dacă Îi cunoști atât de bine”, zic eu. Și Îmi arată că o fost condamnat și el șapte ani, tot politic. „Te mint?” „Nu știu, n-am Încredere nici În cămașa de pe mine.” „Va să zică nici asta nu-i valabil. Și dacă ți-oi spune că-s anul trei la facultate și din ceea ce am Învățat În Gherla pă sticlă am dat examen la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dân ăi trecuți prin multe... Care au fost condițiile din Jilava? Aici ne-au făcut la Început percheziție... Unii spuneau că să bate În Jilava, dar Dincă, cel care ne turnase În Pitești, spunea că nu, nu-i adevărat, că mințim. Și avea un tic nervos... făcea mereu din cap așa (o mișcare rapidă și scurtă a capului Într-o parte - n.n.). Și noi am nemerit În primu’ rând... Și, stând noi așa, vine Iamandi... Când să uită, Dincă făcea cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
stai cuminte așa! Uite-te cu ochii după el” (după gardian - n.n.), „pune puțin În roabă și, când se Întoarce, pleacă cu o roabă, când nu, stai pe loc”... Și Îl Învățam cum să muncească. Și ce se Întâmpla? Ne mințea că ne dă o bucată de chirpic, că așa se chema... Știți ce Înseamnă chirpic? Dacă nu știi, Întreabă pe altu’, că nici io nu-ți spun! Și io mi-l primeam. Mata să Îți faci norma, și-ți dădea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În colonie, nu ne-a mai dat la muncă... Și a Început să ne prelucreze, să ne deie educație... Și atunci, parcă văd, unu’ de la Răstoaca, pot să ți-l spun pe nume, Ion Gălăgie - și să știi că nu mint și pot să fiu dat de față cu el la orice oră - zice: „Dom’le, da’ noi dacă ne dați drumu’, ne dați pământu’ Înapoi?”. „Ia uite, domne, al doisprezecelea ceas și tot pământ vrea!” Da’ noi nu știam ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
plătit? — Șase lei. — Șase lei?! exclamă toți într-un glas. Pe vremea aceea magazinul care avea cea mai bună încălțăminte gata era „Steaua albastră“, iar perechea de ghete de întâia calitate, marca Polak de la Viena, costa 12 lei. — Mă, nu minți? întreabă cei de față mirați. — Să n-am parte de copii, să mor aici pe loc dacă spui o minciună! Eu am plătit 6 lei. 154 bucureștii de altădată 297. Începând din 1858 au apărut mai multe broșuri cuprinzând maximele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cilibi Moise rânjea. Peste douăzeci de minute, ceata se întoarce furioasă. Dar evreul era impasibil. Un potop de imprecațiuni izbucnește: — Măgarule! Ți-ai râs de noi! Și te-ai jurat și pe copii! Ghetele costă 12 lei; de ce ne-ai mințit?... Stați, domnilor, eu nu v-am mințit. E adevărat că perechea de ghete costă 12 lei, dar eu când v am spus că am plătit 6 lei nu v-am arătat decât piciorul drept. O gheată costă 6 lei. Un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ceata se întoarce furioasă. Dar evreul era impasibil. Un potop de imprecațiuni izbucnește: — Măgarule! Ți-ai râs de noi! Și te-ai jurat și pe copii! Ghetele costă 12 lei; de ce ne-ai mințit?... Stați, domnilor, eu nu v-am mințit. E adevărat că perechea de ghete costă 12 lei, dar eu când v am spus că am plătit 6 lei nu v-am arătat decât piciorul drept. O gheată costă 6 lei. Un alt „tip“ era „Chimiță“. Chimiță nu era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trimis pe un cineva ca să-l consulte pentru boala de a spune minciuni. bucureștiul în 1871 179 Întrebat de doctor asupra manifestărilor boalei, acest pseudobolnav i-a răspuns: — Uite așa, domnule doctor, spun minciuni tot mereu. Îmi dau seama că mint, dar nu mă pot abține. Am consultat pe toți doctorii din București, dar nici unul nu mi-a găsit leacul. Acum toată speranța mi-e la dumneata. Drasch era ignorant, dar era foarte pătrunzător; a înțeles că i se întinde o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spuse: — Bine, domnule doctor, dar ăsta e curat c...at. — Adevărat, așa este, îi răspunse Drasch. Vezi dumneata, numai un hap ai luat și ai și început să spui adevărul. Dacă le-ai lua pe toate, n-ai să mai minți cât vei trăi. Istoria a fost cunoscută. Și din ziua aceea a luat naștere vorba cu „Ha purile de ghicit“. În lumea incultă, care a făcut popularitatea d rului Drasch, făceau mare efect medicamentele acestuia. În special impresiona un purgativ
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sa echilibrul s-a frînt. Viața mamei și-a mătușii Aneta a devenit insuportabilă: corvezi, bătăi pînă la sînge, înfometare. Cel mai greu însă a dus-o mama, fiindcă mătușa Aneta, pe atunci un „drac împielițat”, se pricepea s-o mintă și s-o înșele pe Mamuca, să sustragă lucrurile de care avea nevoie, să-și satisfacă poftele interzise. Nemaiputînd suporta prigoana și certurile, bunicul a acceptat în cele din urmă să le dea „în lume”: pe mama la profesorul Talpă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că nu-l aud. Bineînțeles, „oroarea (sa) de spital” a fost mai puternică decît dorința de a mă vedea. Ieri, înainte de ieșire, i-am telefonat ca să-l anunț: „Am terminat. Mîine plec.” „Cum, gata?”, s-a mirat și a continuat, mințind neconvingător: „Am așteptat să-mi spui cînd te pot vizita...” „Lasă, l-am oprit. Vorba ceea: intenția contează!” Din cîte am observat, intelectualii cam au „oroare de spital”. În zilele de vizită, parcul din incintă se umple, mai mult, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înnebunește. În inima lui neagră de supărare e hotărît să n-o ierte sub nici un chip. „Am să țin rugăciuni și posturi, să-i pedepsească Dumnezeu: pe el că s-a băgat în căsnicia altuia, pe ea că m-a mințit că, în afară de taică-su, nu va mai iubi niciodată o altă parte bărbătească”. „Uită, părinte, căci chiar dacă s-ar întoarce, n-ar mai fi ce-a fost între dv.”, l-am sfătuit. Spovedindu-mi-se, un moment parcă s-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cea veche i-a ars în împrejurări misterioase) se compune dintr-un holișor și două camere, dispuse ca părțile unui vagon. M-a invitat să-mi dau cu părerea. Nu prea mi-a plăcut, dar văzînd-o atît de încrezătoare, am mințit că da: e ceva!... Sînt în casa ei lucruri pe care mama nu le-ar fi suferit sub nici un chip: de pildă, soba - strîmbă, vopsită în culori tari. Mătușa e, însă, mîndră de toate, și mai ales de faptul că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fi operat la ochi de dr. Radian, mi-a relatat, în timpul unei vizite pe care i-am făcut-o în spital, că a stat în celulă cu „Petrică” Țuțea și cu celălalt „Petrică” (Pandrea). - Pentru că n-am știut... Nu mințeam. În casa noastră nu se discuta despre el. Știam că tata era fiul lui Mihai și al Elenei, dar ce-a fost și ce-a făcut acest Mihai, nu. Nici dacă-i mort, nici dacă trăiește. (Abia în prima vacanță
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nouă privire în jur, a schimbat chestionarul: „Cine-i domnul cărunt de lîngă doamna cu pălărie?” (Doamna cu pălărie era Carmen.) „E un milițian”, i-am răspuns. „și ce caută aici?” De teamă să nu aibă o reacție nepotrivită, am mințit-o că... scrie. „și ce grad are?”, s-a interesat. „Maior, nu-i așa?” „Nu știu, ăștia nu-și arată gradele”, i-am spus, încercînd astfel să-i potolesc curiozitatea. „Atunci e general”, a conchis ea și s-a dus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și o față plină de negi. Mi-a zîmbit galben (dantură aurită!), viclean: „Am auzit că vreți sămi spuneți ceva...” Cînd i-am văzut de-aproape halatul plin de pete, am renunțat, anihilînd în mine orice poftă. „N-are”, am mințit-o pe A., care aștepta. *Părinții lui Gheorghiță îmi par uneori două figuri desprinse din cărțile prozatorilor scandinavi: singuratici, autarhici, secreți. Cînd trec pe lîngă blocul în care locuiesc, mă izbește faptul că, aproape de fiecare dată, au storurile trase. Firea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trebui să aștepți ceva, să speri în ceva, să gîndești la ceva. Or, eu nu aștept, nu sper, nu gîndesc la nimic. Vegetez...” Altădată aș fi protestat, aș fi contrazis-o, aș fi îndemnat-o „să ridice steagul”, aș fi mințit-o că poate mai mult, că se apreciază greșit. De data asta însă n-am fost capabil de așa ceva. Pur și simplu, am plecat ochii și am tăcut. M-am săturat să mă ocup cu „întreținerea focului”. *Pentru „voalări” e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dus să deschidă ușa. „Lîngă o asemenea muiere nu te poți îndoi nicicum de existența infernului”, e de părere Sp. Și tot el adaugă: „Dar las că nici N. nu-i mai breaz: o minte cît poate. De fapt, se minte și se înșală pe sine. E amuzant să-l auzi cum povestește despre tertipurile la care recurge ca să poată bea: și-a confecționat un bidon cu fund dublu, în care-și ascunde sticlele de votcă. Cînd nu găsește motive plauzibile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu Gorbaciov, el i ar fi spus acestuia, în timpul unei vizite la Moscova, mai multe lucruri neplăcute, critice, despre conducerea partidului nostru. Și mai grav, l-ar fi mîniat pe Ceaușescu, afirmînd, într-o ședință mai agitată, vorba că „Toți mint, de sus pînă jos!” Atunci, șeful cel Mare i-ar fi ordonat unui securist (iată alura de basm a relatării): „Ia-l și împușcă l”, ceea ce respectivul ar fi dus la îndeplinire. Ce anume, cred, a iscat zvonul? Faptul că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Moldovei) la alcătuirea meniului pentru un șef venit de la București. Bombardat de sugestiile celor din echipa organizatorică , o dată zicea: „Scoate micii și pune sarmalele!”, altă dată: „Nu, scoate sarmalele și pune păstrăvul!” ș.a.m.d. „Cum, măi băieți, țineți voi minte asta?”, se mira, înmuiat de rîs, fostul activist. Stimulat de cele povestite de G., Sergiu a dat și el un exemplu care să întărească imaginea de petrecăreț a lui C.S., tip care, în perimetrul județenei de partid ori al instituției
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din cauza faptului explicabil că În situația ei nici cel puțin nu se poate gândi că va ajunge acolo. O Înțeleg perfect și Îmi pare rău că pentru liniștea ei sufletească, de care are atâta nevoie, nu am mers până la a minți, păcat ce trebuia să-l iau asupra mea cu toată durerea. Am primit o dojană bună și pentru o eventuală interpretare pe care Dvs. s-ar fi putut să o dați acestui lucru, după părerea ei trebuind să rămân cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de pe str. N. Beldiceanu. În perspectiva serbării semicentenarului Liceului nr. 2 (fostul Liceu de fete, la a 906 specialitate? Ar fi bine, dacă d. Mancu i-ar arăta scrisoarea mea trimisă de curând și ar cerceta toate tipăriturile, care nu mint, fiind de acum 50 ani - trimise de mine Liceului No. 2, pe numele d-nei directoare Poleac. Ai mei vă trimit urări de grabnică și deplină Însănătoșire la care se asociază din toată inima și V. Tempeanu P.S. Arătați, vă rog
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nu mai vorbea cu noi, s-a făcut luntre și punte pe lângă directorul Complexului muzeal și a luat colecția acasă. Mai mult, la București a luat de la d-na Ursu, corespondența lui A.G. Stino către poetul bârlădean G. G. Ursu, mințind-o probabil că e pentru muzeele fălticenene. Am aflat noutatea, de la doamna Stino. Venerabilul profesor Virgil Tempeanu nu știa cât de negativ evoluase cel cu care... Începe cultura orașului. Când Îi evocă pe Artur Gorovei, pe E. Lovinescu, se așează
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
tu ai dormit poate la el? Consider că aveți cunoștință de aceste măsuri, că aceste probleme se prelucrează în cadrul întreprinderilor și că miliția aplică amenzi cu nemiluita celor care nu se conformează. [ ] Poporul nu poate fi indus în eroare și mințit. Dimpotrivă, încercând a-l împiedica să cunoască adevărul, el ajunge să nu mai creadă atunci când i se spun lucruri adevărate. Este normal în această situație, domnule secretar general, ca poporul să caute adevărul acolo unde poate fi găsit. Adesea mă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
înainte de a se arăta atât de revoltat de activitatea unuia ori altuia, activitate ce-ar putea leza, chipurile, în vreun fel, interesele statului român, n-ar fi fost normal spun, ca înainte de asta, Eugen Barbu să fi aflat că a minți, a plagia, a publica în revista încredințată de conducerea PCR texte cu un nedisimulat caracter naționalist șovin, a deschide atâtea și-atâtea campanii împotriva unor valori clasice și contemporane ale culturii noastre, a tulbura, ani la rând, liniștea atât de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]