8,857 matches
-
alături de tripleta "ta-tă, mu-mă, soră", cuvintele "lu-mi-nă, po-ma-nă, vir-tu-te, drep-ta-te", reluate apoi sub forma "drep-ta-te, lu-mi-na-re, deș-tep-ta-re, des-ro-bi-re". Peste alte câteva pagini sunt introduse fraze scurte, de genul "Neam fără soldați", "Legi nedrepte", "Răutate ocrotită", "Despotism înformă", "Necazuri suferite cu voia noastră" (p. 15). Propaganda ideologică este deja manifestă, chiar și în aceste construcții propoziționale primitive. Însă mesajul didactic devine în scurt timp și mai radical, introducând o idee frizantă cu principiul suveranității populare în propoziția " După nedreptatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
puterile vecine, care au ținut mai mult decât acestea și au pricinuit mai mari nefericiri de cât ar fi putut să aducă rumânilor ori care putere streină" (Aaron, 1835, p. xi). Unirea politică a poporului român, "desmădulat" după "valurile de necazuri" declanșate de popoarele migratoare, ar reîmplini unitatea primordială a Daciei Traiane. Împlinirea națională și mântuirea politică a românilor au fost obstaculate de intrigile boierești, comploturile intestine, luptele interne pentru putere și tron, și, în general, de "dihonia" continuă între familiile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a urma pe drumul croit de dânsul. Unirea și statul românilor trecu ca un vis; nația rumânească iar se tăie în părți; rumânii iar căzură sub puteri streine sau diosibite, și vremurile cele grele mai dinainte iar se întoarseră. În necazurile, sufiririle și duhurile lor strigară multă vreme: Mihaiu și mântuința! Dar Mihaiu numai era! Mai mult însă decât toți, rumânii din țara rumânească au plâns moartea cea fără vreme a lui Mihaiu. Născut aci, în niște vremuri nefericite, norocirea țării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca să se lapede de religia răsăriteană și să înbrățișeze pe cea catolică. Strîmtorați în astfel de chip Românii, o parte dintrînșii au hotărît a'și părăsi patria și a se duce întralt loc unde putea să fie scutiți de toate necazurile acelea. Așa dar puinduse în fruntea lor un prinț Radul Negru care era Domn în pământul Făgărașului și al Omlașului, a trecut munții dincoaci și a pătruns în Romania, la anul 1290" (Aaron, 1839, pp. 38-39). Prin aceasta, ortodoxia este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este profund reducționistă și chiar distorsionantă dacă este totalizată ca model societal al comunismului românesc. Ceea ce scapă schemei carcerale a comunismului românesc este tocmai realitatea traiului cotidian al milioanelor de vieți care și-au trăit clipele lor de bucurii și necazuri în comunism. Comunismul românesc nu a fost nicio gigantică închisoare societală, nici doar un arhipelag celular. Ci un sistem social real, care, în ciuda tuturor carențelor sale structurale, a funcționat (și nu doar în regim de avarie) pentru aproape o jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istorisirilor lor, protecția lui Dumnezeu. Sfinții, intermediari între lumea celestă și cea terestră, „al căror cult era firesc și irefutabil”508, sunt mereu amintiți, fiecare breaslă are sfinții săi protectori, individualizați, deoarece „unuia i se adresa omul la un anumit necaz, altuia pentru vindecarea unei anumite boli”509. În povestirea a doua din cadrul celei de-a doua zile a Decameronului, negustorul plecat departe cere 505 „Ele constituie, împreună cu viziunile, unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare între lumea aceasta și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cei din jur, dar mai ales față de soț, imaginea soției ideale: „Era la trebi la fel de săritoare/ și de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar perfect acceptabilă în contextul medieval al povestirii, o manifestă Grizilda și când este deposedată crud de al doilea copil, băiatul care ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rostului cu care a fost învestit arborele de cult."332 Cununile de nuntă, în formă de cerc, se fac din rămurele de pomi roditori (mai ales din prun), din mirtă sau brebenoc. Dacă, după cununie, în viața tinerilor căsătoriți apar necazuri, se spune că perechea nu a fost cununată "cu cunună de prun sau de alt pom roditor, ci cu cunună de rug" 333. La huțuli, pomul ritualic prezent și în cadrul nupțial era pinul. Astfel, la împodobirea pomului de nuntă, druștile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dumnezeu / Ce noroc am avut eu!"215 Părăsirea în fața indiferenței lumii, ilustrată prin intermediul singularizării "numai eu", transformă discursul poetic în blestem, ca ek-stazie a zbuciumării și suferinței: "Arde-te-ai lume-ntr-un ceas, / Că-s sătul de-al tău necaz. Câtă lume-i pentru mine, / Dă-i foc, Doamne, până mâne. Câtă lume-n partea mea, / Dă-i foc, Doamne, când îi vrea, / Că m-am săturat de ea. /C-ai dat, Doamne, binele / La toate fântânele, / Numai mie nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Numai mie nu mi-ai dat, / Parcă eu nu m-a rugat. La toți dai noroc cu carul / Numai mie cu paharul. / Și nici acela n-o fost plin / Jumătate cu venin; / Nici acel n-o fost ras, / Jumătate cu necaz."216 Interiorizarea liricului construiește un spațiu poetic al împlinirilor, ca paliativ al zbuciumului vieții. "Cântul", ca modalitate de structurare a discursului poetic, are atribuțiile unui personaj liric care transformă actul poetic în procesualitate semantică, determinând metamorfoza sensurilor și realizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Să meargă peste pădure..."167 Martor la trăirile omenești, soarele participă direct la suferință sau la bucurie: "De când badea a plecat, / Soarele s-a-ntunecat, / Nici luna n-o răsărit, / Nici bădița n-o venit..."168 Martor la bucuriile și necazurile vieții, Soarele este chemat la jurământ, pentru deslușirea adevărului: "Jură, lună, jură, soare, / Jurați, păsări cântătoare, / Voi, stele strălucitoare, / Că inima rău mă doare, / C-a meu dor crezare n-are; / Jure iarba din poiene, / Frunza din munți, delurele, / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-n față, / Și seară, și dimineață. De-ar fi cucul voinicel, / Mi l-aș prinde argățel / Și cămăși subțiri i-aș toarce / Și l-aș purta cum îmi place. / De-ar fi cucul un viteaz, / El mi-ar trece de necaz; / Dar e cucul păsărea, / El cântă pe rămurea / Și zboară pe unde vrea, / Nu-i pasă de jalea mea!"287 Dorința umană, de înstăpânire a timpului, transformă spațiul liric într-o imprecație, negată de tonul elegiac care redefinește cucul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aproape orice situație. 12. La nevoie nu ezit să folosesc anumite obiecte chiar și pentru alte scopuri decât cele în care sunt utilizate de obicei. 13. Sunt capabil să aplic ce am învățat la situații noi. 14. Când am un necaz este greu să găsesc pe cineva cu care să pot vorbi. 15. Percep cu claritate reacțiile emoționale ale celor din jur. 16. Sunt în măsură să fac ce trebuie pentru a-mi atinge scopurile. 17. Înainte de a lua o hotărâre
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Despre acest gen de strategie vorbește și Terențiu: „În viața oamenilor se Întîmplă ca la jocul de zaruri: dacă n-ai aruncat numărul care-ți trebuie, folosește-te cu chibzuință de cel ieșit”. * „Acela care Își apreciază În mod just necazurile, le poate suporta.” (Martial) Cei mai mulți dintre noi ne exagerăm Însă nereușitele: „Mai des suferim din cauza unor Închipuiri, decît din cauza realității... Noi ne sporim durerea, sau ne-o creăm singuri, sau ne-o facem mai Înainte de vreme” (L.A. Seneca). * „GÎndește-te că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Voltaire) Însă „certitudinile psihice” (referitoare la viața psihică) nu pot fi demonstrate matematic: cum se explică, de exemplu, faptul că ceea ce reprezintă un prilej de bucurie pentru mine, pentru altul este doar unul de speranță, sau unul de Întristare, de necaz? * „Discuția Înfățișează totdeauna o diminuare de prestigiu, o posibilitate de a fi Învins.” (George Călinescu) Aceasta nu numai pentru motivul că „limbajul” prezintă o dificultate reală de a reda Întreaga complexitate a gîndului sau a trăirii pe care ai vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
-l putem ispăși decît prin amare procese de conștiință, și prin acte reparatorii adecvate. * „Nu se vindecă acela care este Îngrijorat.” (Hipocrate) Există un proverb creștin care relevă foarte bine faptul că unii oameni au talentul de a spori un necaz, Îngrijorîndu-se tot mai mult pe seama lui: „Ajunge zilei necazul ei”. * „Sinuciderea este soluție pentru unul singur, problemă pentru toți ceilalți.” (G. Cesborn) Pentru că sinuciderea unui semen na face să ne Întrebăm, fără să vrem, dacă n-am fost și noi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și prin acte reparatorii adecvate. * „Nu se vindecă acela care este Îngrijorat.” (Hipocrate) Există un proverb creștin care relevă foarte bine faptul că unii oameni au talentul de a spori un necaz, Îngrijorîndu-se tot mai mult pe seama lui: „Ajunge zilei necazul ei”. * „Sinuciderea este soluție pentru unul singur, problemă pentru toți ceilalți.” (G. Cesborn) Pentru că sinuciderea unui semen na face să ne Întrebăm, fără să vrem, dacă n-am fost și noi cumva responsabili de cele Întîmplate (adică dacă n-am
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
crede cu o uimitoare ușurință tot ce-i măgulește amorul propriu” (A. Maurois). * „Oricine preferă ce a Învățat, decît ce ar urma să Învețe.” (Quintelian) Scriitorul W. Faulkaur explică În felul următor acest adevăr: „Omul se teme mai mult de necazurile pe care le-ar putea avea, decât de acelea prin care a trecut. Se agață de necazurile cu care s-a obișnuit, Înainte de a Încerca vreo schimbare”. La rîndul său, Demostem afirmă: „Sufletul se formează prin deprinderi și ajunge să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Învățat, decît ce ar urma să Învețe.” (Quintelian) Scriitorul W. Faulkaur explică În felul următor acest adevăr: „Omul se teme mai mult de necazurile pe care le-ar putea avea, decât de acelea prin care a trecut. Se agață de necazurile cu care s-a obișnuit, Înainte de a Încerca vreo schimbare”. La rîndul său, Demostem afirmă: „Sufletul se formează prin deprinderi și ajunge să gîndească după cum trăiește”. * „Cine nu iese din Eu, n-atinge absolutul și nu descifrează nici viața.” (Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Îndeplinești obiectivele propuse, și nu În laudele celor din jur care doar În rare cazuri sînt sincere, deoarece omul nu poate să nu resimtă În interiorul său sufletesc o stare de invidie față de succesele obținute de alții. * „Cel puțin jumătate din necazuri ni le facem singuri.” (La Bruyère) Și mai categoric este Epicur: „Omul e nefericit numai din cauza lui”. Iată doar unul dintre motive, pe care ni-l prezintă L. Vauvenargues: „Oricît bine am face oamenilor, sînt nemulțumiți crezînd că niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dincolo de invidii, produce atîtea resentimente și chiar dușmănii pentru cel care-l deține!). * „Fericirea are nenorocirea să pară ceva absolut.” (H. de Balzac) În realitate, „fericirea”este relativă, deoarece o trăim după cît sîntem de Înclinați să vedem Într-un necaz și o parte de bucurie, iar Într-un succes, o notă de neîmplinire... * „Nimeni nu este fericit decît dacă este cinstit.” (Sf. Augustin) Fericiți nu pot fi decît cei care nu resimt o rușine de sine În intenția de a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fericire” (A. Rivarol). * „În fericirea altora caut fericirea mea.” (P. Corneille) Mai mult chiar, „fericirea” vine uneori pe căi paradoxale: Îți asiguri o stare de mulțumire sufletească atunci cînd vezi că poți resimți nenorocirea altuia, cînd poți lua parte la necazurile și greutățile altuia; În astfel de Împrejurări, fericirea se naște din nefericire: din trăirea nefericirii altuia! * „Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră.” (Marin Preda) Egoismul este, se pare, dușmanul principal al obținerii fericirii
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
astfel de prinți nefericiți, au fost abandonați de Divina Providență“ (trad. n.). În continuare Mazarin a adăugat:„nimic nu mă poate opri să mor de durere, dacă văd că o persoană atât de apropiată mie poate să va provoace atâtea necazuri și să vă aducă atâtea prejudicii“(trad. n.).„Fă după cum dorești“, i-a replicat regele fără să fie foarte impresionat. Cardinalul și regina mamă au înțeles atunci că trebuie să intervină în forță, înainte ca lucrurile să ia o turnură
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
liber, iubirea lui pentru tine este direct proporțională cu răspunsul tău. Iubirea Lui este limitată doar de împotrivirea ta. Vrei să primești iubirea lui, roagă-te! A te ruga nu înseamnă doar a-i vorbi lui Dumnezeu, a-i povesti necazurile tale, neliniștile tale metafizice, ci a-L asculta pe Dumnezeu care îți vorbește. Adevărul și greutatea rugăciunii constă în faptul că ea nu este proiecție iluzorie a omului sau autosugestie. Ea este disponibilitatea pentru adevărul deplin al existenței noastre, care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
parte din cultul Bisericii creștine, și din zestrea noastră spirituală. A te ruga înseamnă a fi lângă Dumnezeu și Dumnezeu lângă tine. Când te rogi, Dumnezeu se apropie, te ascultă și te ajută. „Și mă cheamă pe Mine în ziua necazului și te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi”, zice psalmistul . Noi strigăm, suspinăm cu duhul după Dumnezeu și Domnul ne izbăvește din toate nenorocirile vieții. El ceartă marea zbuciumată a inimii noastre și potolește valurile înfuriate ale sufletului nostru. După
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]