9,443 matches
-
pe prezența dumneavoastră? Puteți. — Vă mulțumesc. Domnul Sloane se întoarse și dădu să plece, apoi adăugă: Veți rămâne peste noapte la Winshaw Towers. Vă sfătuiesc să vă aduceți multă îmbrăcăminte groasă. E un loc friguros și deprimant; iar vremea e neobișnuit de aspră în această perioadă a anului. — Vă mulțumesc. Voi ține seama de sfatul dumneavoastră. — Pe mâine deci, domnule Owen. Și stați liniștit, nu trebuie să mă conduceți. În atmosferă plutea o ciudată senzație de așteptare, care nu avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
va termina niciodată nebunia? Michael stă în cabina hidroavionului, întinzându-și capul în față ca să vadă peisajul din sudul Yorshire-ului desfășurându-se sub el Pilotul, ricându-se în scaun, fredonează un cântec: Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Vocea pilotului pare neobișnuit de subțire și de melodioasă. Lumea nu mai poate aștepta. Avionul începe să urce abrupt. Michael nu înțelege motivul și înțepenește pe locul lui. Crede că își va reveni într-o secundă, două. Dar ascensiunea devine tot mai abruptă, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îmbină, deodată, toate trei, ca prin minune. E o minune, oftează. Și chiar e. Așa încât acum, în această nouă situație fără mâner, se simte oarecum pregătit. S-a așteptat din totdeauna ca, într-o bună zi, obișnuitul să lase loc neobișnuitului. Iar experiența unui corp aflat în contiguitate cu alte corpuri l-a învățat că nu forța e cea care mișcă lumea. De aceea rămâne liniștit și nu face nimic. Soluția va veni de la sine, își spune. Sau nu. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Zeițele apar întotdeauna când nu trebuie, ați observat? Sau când trebuie, dar cu urmări imprevizibile. Sculptorul lui Ozymandias s-a îndrăgostit de o fată, iar fata, care era foarte tânără, s-a îndrăgostit și ea de el. Până aici, nimic neobișnuit. Iar dacă vă voi spune că regele a râvnit la ea, că a cucerit-o și într-un final l-a lăsat pe bietul sculptor cu buzele umflate iar pe iubita acestuia a vârât-o în harem, nici asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
păream aidoma cu Geta cînd se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna septembrie, asta am făcut. Pe urmă, joaca aceasta, așa cum era ea, aleasă parcă din amărăciune și neobișnuită pentru mine, a încetat, spre părerea mea de rău, iar care este viața mea acum, vă spun îndată. Mă scol de dimineață odată cu soarele și mă duc într-o pădure a mea pe care am pus s-o taie. Rămîn
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
natural are mai puține motive de a-i nemulțumi pe supușii săi și mai puțină nevoie de a o face, ceea ce înseamnă că el va trebui să fie iubit mai mult decît un principe nou; dacă nu are cine știe ce vicii neobișnuite 12 pentru care să merite ca oamenii să-l urască, este sigur că, așa cum este și firesc, el se va bucura de dragostea supușilor săi. Cu atît mai mult cu cît cînd o domnie este veche și neîntreruptă, amintirea înnoirilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
deoarece nu știu ce învățătură mai bună aș putea să-i dau unui principe nou decît exemplul faptelor acestuia, iar dacă planurile și măsurile lui de acțiune nu i-au izbutit, aceasta nu s-a întîmplat din vina lui, ci dintr-o neobișnuită și extremă răutate a sorții. Pentru a-i da putere ducelui Valentino, fiul său, Alexandru VI a trebuit să înfrunte multe greutăți imediate și altele care s-au ivit ulterior. Mai întîi el nu vedea nici o modalitate de a-l
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru un principe să dea pilde rare în ce privește guvernarea internă a statului, și astfel au fost cele ce se povestesc despre Bernabo din Milano. Cînd se întîmplă ca cineva să săvîrșească în viața civilă a statului un lucru cu totul neobișnuit, fie în bine, fie în rău, principele trebuie să găsească un mod de a-l răsplăti sau de a-l pedepsi, despre care să se vorbească mult după aceea. Dar principele trebuie să se străduiască în primul rînd să-și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
44. Condițiile sînt întru totul potrivite iar atunci cînd există această situație favorabilă, greutățile nu vor fi prea mari, cu condiția să urmați cîte ceva din exemplele acelora pe care vi i-am înfățișat. Afară de aceasta, se văd aici întîmplări neobișnuite care nu au mai existat și care par a fi călăuzite de Dumnezeu: marea s-a despicat; un nour v-a arătat drumul; din stîncă a izvorît apa; aici a plouat cu mană; toate lucrurile converg prin urmare întru mărirea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
zboare. Pretutindeni găsim povești de dragoste. Ziariștii Forum-ului vorbesc pe șleau și dau dovadă de umor și istețime. Dar nu se dau deștepți și nu sunt plicticoși. Trăiește plinătatea unei minți Înviorate de ideile noi și intoxicate de tentația neobișnuitului. Lăsă jos broșura. Și, Între timp, Întins pe pat Într-o cameră Întunecată din reședința lui din Triana, Manuel Garcia Maera zăcea cu câte un furtun În fiecare plămân, Înecat de pneumonie. Toate ziarele din Andaluzia dedicaseră suplimente speciale dedicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru un naturalist, a fost neglijat. De la răposatul W.H. Hudson ne-au rămas fermecătoare Înregistrări cu sunet ale florei și faunei din Patagonia, reverendul Gilbert White ne-a transmis niște Însemnări foarte interesante despre pupeze, rezultate În urma ocazionalelor și neobișnuitelor vizite ale domniei sale În Selborne, iar episcopul Stanley ne-a lăsat o valoroasă, chiar dacă ușor vulgarizată, Istorie a păsărilor pe Înțelesul tuturor. N-am putea oare să Îmbogățim cunoștințele cititorului cu câteva informații pertinente și, de altfel, foarte interesante despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că erau mai multe femei decât bărbați. Pe vremea aceea, femeile nu Începuseră Încă să se tundă scurt, așa cum aveau să facă peste câțiva ani În Europa și America, și cel mai tulburător lucru, poate pentru că era și cel mai neobișnuit, era prezența sau, și mai rău, ocazionala absență a acestui păr lung. Îmi amintesc că, după ce am căutat destul de amănunțit cadavrele Întregi, am Început să strângem fragmentele. Detașam multe din aceste fragmente de pe un gard mare de sârmă ghimpată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Te ascult. Am ațipit o nimica de ceas și am visat-o pe mama. Și ce-i rău în asta? Nu-i rău nimic, dar dacă o visez trebuie să mi se întâmple ceva deosebit. Și acum ce poate fi neobișnuit dacă nu debarcarea noastră? Vorba ceea: jos, că până aici ați plătit! Cam ai dreptate, Toaibă. Asta o simt și eu, dar cred că vom avea cale lungă de călcat cu piciorul. Mă mir cum de până aici nu ne-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spus că rana îi prinsă... De nu s-or fi smintit oasele” - gândea Toaibă îngrijorat. Marandă, ia uite-te aici la picior și spune-mi dacă rana s-o desfăcut. Cu ochii larg deschiși, femeia a privit locul arătat. Fiind neobișnuită cu astfel de răni s-a cutremurat: Nu știu ce să-ți spun, Toadere. Văd că o curs ceva și o pătat bandajul, da’ nu știu cum era înainte. Înainte de a pleca din spital rana era închisă. Nu curgea din ea. Ce i de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
În dreptul canapelei, ne așezarăm liniștiți pe spate, În timp ce mîna ei dreaptă, strecurată sub mine, Îmi apăsa omoplații, iar cu cea stîngă se juca În păr. - De ce purtați plete, domnule judecător? Nu că v-ar sta rău, poate dimpotrivă, dar e neobișnuit pentru funcția dumneavoastră, și-apoi o asemenea tunsoare e foarte rară, În orașul nostru aproape că lipsește. - E o chestiune de mentalitate, care dacă nu concordă cu a majorității, se spune că este excentrică - și așa este! - dar mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nostalgic și convingător. Apoi, Regatul a dat strălucire istoriei, doamnelor! GÎndiți-vă că regatul e cel sub care am dobîndit independența și-am făcut România Mare. Și-acum cu ce ne-am ales? La rostirea acestei Încheieri se așeză o liniște neobișnuită, pe care cîteva momente lungi nici una din acele femei nu Îndrăzni s-o rupă. Domnul Pavel Își dovedise „superioritatea”, biruise, simțea, știa asta, motiv pentru care era mîndru, o mîndrie secretă, dar pentru care nu-ți trebuie o anume perspicacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
siluetă zveltă dispărând în întuneric, în fundul grajdului. Ajunse afară, în lumina lunii, strângându-și traista la piept, cu pumnalul atingându-i șoldul și prins de după umeri de agresor, care-i îndruma pașii. Nimeni n-ar fi băgat de seamă ceva neobișnuit la cei doi bărbați. Traversau drumul, îndreptându-se spre ulițele înguste ale satului, ca doi prieteni care se sprijină unul pe altul după o beție. — Aici. Bărbatul îl îmbrânci spre o ușă. Intrară. Bărbatul închise repede ușa în spatele său, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lac, privind în pământ înainte de a începe o viață nouă. În cele din urmă, Valerius se întoarse spre soldatul aflat cel mai aproape. — Unde-i sacul meu? Sacul meu... Oamenii se agitară și începură să murmure la auzul întrebării aceleia neobișnuite. De ce-i trebuia un sac unuia care urma să moară? Comandantul escortei îi întinse lui Valerius sacul. — Ăsta e? Valerius încuviință. Îl luă și și-l puse la gât. Privi în sus, la cei doi soldați care întindeau mâinile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și îl atacă. Își înfundă sica în umărul lui, puțin deasupra axilei, și răsuci lama în carne, încercând să taie tendoanele. Skorpius gemu și se retrase clătinându-se, plin de sânge. Abia atunci Marcus își dădu seama că atmosfera aceea neobișnuită izvora din liniștea cu care publicul urmărea lupta. Chiar și incitatores tăceau, parcă hipnotizați. Spectatorii stăteau nemișcați, fără să scoată un sunet, în timp ce rețiarul și secutor-ul își reluau urmărirea. Valerius rată un atac. Furios, Skorpius se întoarse și se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți; 46. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? 47. Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgînii nu fac la fel? 48. Voi fiți dar desăvîrșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrșit. $6 1. Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Mașei. Eram un autor debutant la modul platonic, În ciuda unor vise secrete, cred că ale tuturor. M-am aruncat cu teamă și orgoliu În aventură. Așa credeam pe-atunci. Că dacă scriu, și eram sigur că voi scrie ceva absolut neobișnuit, ca o săgeată-nfiptă drept În marea posteritate, voi scăpa, voi rămîne, voi fi artistul și așa mai departe, cu mult după ce anatomia mi se va fi transformat În cireșe. Eram spectaculos, plin de entuziasm pînă la supapă, Înverșunat, făceam spume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unii au susținut cu prețul posterității că-i casa neobosită a sufletului, cordul, hașurat de by-pass-urile diferitelor lumi, dovada vie a intersectărilor armonice fiind mai ales aranjamentul orchestral, unde, pe lîngă inevitabilele ghitare și mandoline portugheze se aud, În mod neobișnuit, instrumente care nu cîntă aproape niciodată Împreună, trompetă, saxofon sopran și alto, c-un sunet răgușit, descompus, clarinet, oboi, muzicuță, pian, acordeon, vioară În solo-uri amintind de Grappelli, maracase și inedite ustensile de percuție, de Petit pays, unele refrene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
refuzul și protestul. Pentru că e un produs al secolului XX”. Slăbuță argumentare. Nu este vorba de așa ceva În carte, o puteți Întreba pe Nora Iuga, excepționala traducătoare a lui Gnter. Oskar nu este, mai Întîi de toate, un personaj obișnuit neobișnuit, ci o cutie de rezonanță care povestește, se miră și nu se miră de ce vede, mirarea are proporții naționale, e bolnav de nervi la modul teoretic, practic și nesfîrșit ironic, e pitic, poate suferă, poate nu, se pare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lumea filmului, al lui Dante, al oamenilor obișnuiți, totul pare clar și simplu, și are forță. Faust În variantă cinematografică americană. Poate că ideea este fumată, numai că Mundt nu-i un drac comun, e, În primul rînd, obez, lucru neobișnuit pentru un lucrător În domeniu, apoi are toate complexele ucigașului În serie din FBI Files, și, În sfîrșit, nu-i propune lui Barton, În chip explicit, vreun pact: pactul fusese gata semnat chiar dacă puțin inconștient În clipa-n care scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care-l presupuneam din aceeași categorie valorică și-am auzit, În premieră, elegantul semnal sonor al emisiunii, bună seara, băi, domnilor, băi, doamnelor, băi, domnișoarelor, după care-a urmat un rîgÎit În boxa din dreapta, era stereo. Am apreciat calm această neobișnuită formulă postprandială de introducere Într-un univers sonor, din nefericire realizatorii n-au mers pînă la capăt, așa cum ar fi fost de dorit, pentru a crea o atmosferă cu adevărat de veselie și educație, și au pus frînă emisiilor vocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]