9,574 matches
-
sol spre oceane. Din tabel se poate constata că totalul precipitațiilor pe suprafața uscatului este egal cu suma dintre cantitatea de apă evaporată de pe suprafața uscatului și cantitatea de apă scursă spre oceane. Similar, cantitatea totală de apă pierdută de oceane prin evaporație este egală cu suma dintre cantitatea de apă care se scurge în oceane de pe suprafața uscatului și cea care provine din precipitațiile pe suprafața oceanelor. În sfârșit, cantitatea totală de apă care intră în atmosferă prin evaporația de pe
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
egal cu suma dintre cantitatea de apă evaporată de pe suprafața uscatului și cantitatea de apă scursă spre oceane. Similar, cantitatea totală de apă pierdută de oceane prin evaporație este egală cu suma dintre cantitatea de apă care se scurge în oceane de pe suprafața uscatului și cea care provine din precipitațiile pe suprafața oceanelor. În sfârșit, cantitatea totală de apă care intră în atmosferă prin evaporația de pe suprafața uscatului și a oceanelor este egală cu cantitatea de apă eliminată din atmosferă prin
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
cantitatea de apă scursă spre oceane. Similar, cantitatea totală de apă pierdută de oceane prin evaporație este egală cu suma dintre cantitatea de apă care se scurge în oceane de pe suprafața uscatului și cea care provine din precipitațiile pe suprafața oceanelor. În sfârșit, cantitatea totală de apă care intră în atmosferă prin evaporația de pe suprafața uscatului și a oceanelor este egală cu cantitatea de apă eliminată din atmosferă prin precipitații. Se poate constata că masa totală de apă care se află
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
cu suma dintre cantitatea de apă care se scurge în oceane de pe suprafața uscatului și cea care provine din precipitațiile pe suprafața oceanelor. În sfârșit, cantitatea totală de apă care intră în atmosferă prin evaporația de pe suprafața uscatului și a oceanelor este egală cu cantitatea de apă eliminată din atmosferă prin precipitații. Se poate constata că masa totală de apă care se află în mișcare este, în medie, de 505 km³/an. În cadrul mișcării ei, apa este în general menținută pe
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
perioade de timp în anumite elemente ale mediului natural, numite generic "rezervoare". Aceste rezervoare și cantitățile de apă înmagazinate în medie în fiecare dintre ele sunt prezentate în tabelul alăturat. Se poate constata că cel mai mare rezervor îl constituie oceanele, care înmagazinează peste 97% din rezervele de apă ale planetei. Următorul rezervor ca mărime îl constituie calotele glaciare din zonele polare și ghețarii. În prezent, ele înmagazinează aproximativ 2% din rezervele de apă, dar acest procent variază în timp, în funcție de
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
rezerve subterane sau, invers, să ducă la apariția unor rezervoare subterane care nu existau înainte. În atmosferă apa care intră prin evaporație este înmagazinată pe perioade scurte, de ordinul câtorva zile, înainte de a se reîntoarce pe suprafața solului sau a oceanelor sub formă de precipitații. În hidrologie durata de înmagazinare se poate estima prin două metode: Metoda bazată pe conservarea masei pornește de la ipoteza constanței cantității de apă a fiecărui rezervor. Conform acestei metode, durata de înmagazinare rezultă din împărțirea volumului
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
poate conține o cantitate importantă de substanțe solide dizolvate, care în cele din urmă ajung în mare. În unele regiuni ale uscatului, sistemul de scurgere se termină într-o mare interioară sau într-o depresiune, în loc de a fi legate de oceanul planetar. Asemenea regiuni se numesc zone sau bazine "endoreice". În asemenea cazuri, nivelul mării interioare va menține echilibrul hidrologic, astfel încât afluxul de apă din scurgerea de pe uscat și din precipitații pe suprafața mării interioare să fie egal cu pierderile prin
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
hidrologic, astfel încât afluxul de apă din scurgerea de pe uscat și din precipitații pe suprafața mării interioare să fie egal cu pierderile prin evaporație. Deoarece apa evaporată nu conține materiale solide dizolvate, conținutul în săruri al mărilor interioare și cel al oceanului planetar crește în mod continuu. Exisă situații în care apa subterană are o mișcare ascendentă, prin capilaritate. În asemenea cazuri, ea va antrena și diferitele săruri dizolvate. Odată ajunsă la suprafața solului, apa se va evapora, dar sărurile aduse de
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
aici se pot observa diferite formațiuni alcătuite de activitatea vulcanică ca: Geysire și izvoare termale. De-a lungul Munților Stâncoși se întinde și cumpăna apelor (Continental Divide) a continentului nord american, aceste fluvii se varsă în trei din cele cinci oceane existente pe glob, și anume Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific și Oceanul Înghețat de Nord. Triple Divide Peak cu înălțimea de 2444 m din parcul național Glacier se varsă în trei mări. Fluviile ce izvoresc din Rocky Mountains sunt: Domină vânturile de vest
Munții Stâncoși () [Corola-website/Science/304037_a_305366]
-
vulcanică ca: Geysire și izvoare termale. De-a lungul Munților Stâncoși se întinde și cumpăna apelor (Continental Divide) a continentului nord american, aceste fluvii se varsă în trei din cele cinci oceane existente pe glob, și anume Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific și Oceanul Înghețat de Nord. Triple Divide Peak cu înălțimea de 2444 m din parcul național Glacier se varsă în trei mări. Fluviile ce izvoresc din Rocky Mountains sunt: Domină vânturile de vest aducând aer rece și umed cu ploi dinspre Pacific
Munții Stâncoși () [Corola-website/Science/304037_a_305366]
-
5,8 kbar). Starea actuală a învelișului de gheață nu este cunoscută. Dacă gheața conține suficient amoniac sau alte substanțe care împiedica înghețul, Titania ar putea avea un strat de apă lichidă la limita între miez și înveliș. Grosimea acestui ocean, dacă există, este de până la 50 km iar temperatura sa este în jur de 190 K. Structura internă actuală a Titaniei depinde mult de istoria sa termică, necunoscută. Între sateliții lui Uranus, Titania este unul mediu ca strălucire, între Oberon
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
înconjurat de un înveliș de gheață. La limita miez-înveliș s-ar fi putut forma un strat de apă lichidă bogată în amoniac dizolvat. Temperatura eutectică a acestui amestec este de 176 K. Dacă temperatura ar fi sub această valoare, atunci oceanul este înghețat. Înghețarea apei a dus la dilatarea interiorului, care ar fi putut fi răspunzătoare pentru formarea canioanelor. Deocamdată, singurele imagini de aproape cu Titania sunt cele provenite de la sonda "Voyager 2", care a fotografiat acest satelit în timp ce trecea pe lângă
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
un an s-a putut constata că acest sistem nu putea face față cerințelor, chiar după instalarea unui al doilea bac și punerea în funcțiune a unei șalupe pentru cazuri de urgență. În situații de furtună, bacurile erau antrenate spre ocean și ruperile lanțurilor halaj erau un accident frecvent, determinând întreruperi de peste o zi. De asemenea bacurile nu corespundeau cerințelor militare, deoarece nu permiteau deplasarea rapidă spre litoral a garnizoanei din oraș, în caz de atac. Ținând seama de aceste condiții
Podul Faidherbe () [Corola-website/Science/304021_a_305350]
-
placa de est), există o posibilitate permanentă de erupție vulcanică. De asemenea, prin ciocnirea acestor două plăci, în urmă cu milioane de ani, s-a format "Marele Rift al Africii", care ar putea deveni, conform unor estimări geologice, un nou ocean. La marginea acestui gol, numit rift, magma urcă din adâncime creând forme de relief, așa cum sunt munți de încrețire și vulcani. Kilimajaro se găsește în partea estică a acestei gropi. Masivul Kilimajaro era încă un vulcan activ în urmă cu
Kilimanjaro () [Corola-website/Science/304042_a_305371]
-
ciclul apei de pe Pământ, dar la o temperatură mult mai mică. Se crede că acest satelit ar putea fi o posibila gazdă pentru viață extraterestră microbiană sau, cel puțin, un mediu prebiotic bogat în chimie organică complexă cu un posibil ocean lichid subteran care ar servi ca un mediu biotic. Titan a fost descoperit la 25 martie 1655 de către astronomul olandez Christiaan Huygens. Huygens a fost inspirat de descoperirea de către Galileo Galilei a patru sateliți ai planetei Jupiter în 1610 și
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
mai adânci de gheață create de presiunea mare a formelor de gheață. Prezența amoniacului permite apei să rămân în stare lichidă chiar și la temperaturi scăzute de 176 K (-97,15 °C) (amestec eutectic cu apă). Existența unui astfel de ocean a fost recent dovedită de sonda "Cassini" pe baza existenței unor unde radio naturale de frecvență extrem de joasă în atmosfera lui Titan. Suprafața lui Titan este considerată a fi un reflector slab al acestor unde radio, astfel încât acestea ar putea
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
pe baza existenței unor unde radio naturale de frecvență extrem de joasă în atmosfera lui Titan. Suprafața lui Titan este considerată a fi un reflector slab al acestor unde radio, astfel încât acestea ar putea fi reflectate de către gheața lichidă dintr-un ocean subteran. Caracteristicile de suprafață au fost observate sistematic de către sonda Cassini care a trecut la 30 km în perioada octombrie 2005 și mai 2007, ceea ce sugerează că scoarța (crusta) este decuplată de interior, oferind dovezi suplimentare pentru existența unui strat
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
fiecare 12 ani, cu o perioadă de 3 ani de tranziție, în cursul unui an titanian (peste 30 de ani tereștri). Această celulă Hadley creează o bandă globală de joasă presiune, ca un efect terestru al variației . Spre deosebire de Terra unde oceanele sunt limitate în această zonă către tropice, pe Titan, zona traversează distanța dintre cei doi poli, cărând norii de ploaie cu ea. Acest lucru face că Titan, în ciuda temperaturilor scăzute, să aibă un climat tropical. Numărul lacurilor de metan vizibile
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
necesare pentru existența acestor mări de hidrocarburi. Dovezi directe nu au fost obținute până în 1995, atunci când datele de la Hubble și alte observații au sugerat existența metanului lichid pe Titan, fie în buzunare deconectate sau la scară generală sub forma unor oceanele similare celor de apă de pe Pământ. Misunea "Cassini" a confirmat această ipoteză, deși nu imediat. Atunci când sonda a ajuns în sistemul saturnian în 2004, s-a sperat că lacuri de hidrocarburi sau oceane ar putea fi detectabile prin reflexia luminii
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
sau la scară generală sub forma unor oceanele similare celor de apă de pe Pământ. Misunea "Cassini" a confirmat această ipoteză, deși nu imediat. Atunci când sonda a ajuns în sistemul saturnian în 2004, s-a sperat că lacuri de hidrocarburi sau oceane ar putea fi detectabile prin reflexia luminii de la suprafața unor corpuri lichide, dar nicio reflexie speculară nu a fost inițial observată. Lângă polul sud o caracteristică întunecară a suprafeței numită Ontario Lacus a fost identificată (și mai târziu confirmată ca
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
analogia implică prezența apei lichide pentru o perioadă mai mare decât s-a observat actualmente, unele teorii sugerează că apa lichidă dintr-un impact ar putea fi conservată sub un înveliș înghețat și izolată astfel. S-a mai observat că oceanele de amoniac lichid ar putea să existe în adâncime, sub suprafață; un model fiind acela că o soluție de amoniac și apă s-ar afla la 200 de km sub crusta de apă înghețată, condiții extreme după standardele terestre dar
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
de km sub crusta de apă înghețată, condiții extreme după standardele terestre dar care ar fi în stare să asigure supraviețuirea vieții pe Titan. Transferul de căldură dintre învelișurile interioare și superioare ar fi critice în susținerea vieții într-un ocean subteran. Detectarea vieții microbiene ar depinde de efectele sale biogenice. De exemplu, s-a examinat posibilitatea ca metanul atmosferic și nitrogenul să fie de origine biologică. S-a mai sugerat că viața ar putea exista în lacurile de metan lichid
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
fost strămoșul celeilalte. Condițiile de pe Titan ar putea deveni mai habitabile în viitor. Peste 6 miliarde de ani, când Soarele va deveni o gigantă roșie, temperaturile la suprafață vor crește la ~200 K (−70 °C), atât cât este nevoie pentru ca oceane stabile de amestec de apă și amoniac să existe la suprafață. Pe măsură ce radiația ultravioletă a Soarelui va descrește, ceața din atmosfera superioară a lui Titan se va destrăma, oprind anti-efectul de seră la suprafață și permițând ca efectul de seră
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
mare parte a statului este situat pe continent, numele de Rhode Island este înșelător, conducând pe mulți la concluzia că întreg statul este insular, uneori chiar confundând statul în sine cu Long Island. Statul Rhode Island este supranumit și "The Ocean State". Populația totală a statului în 2010: 1,052,567 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010:
Rhode Island () [Corola-website/Science/304060_a_305389]
-
Aur din România. După desființarea proiectului O-zone, Dan adună o nouă echipă de instrumentiști și începe să lucreze la piese noi. La începutul anului 2006, își stabilește reședința la Los Angeles, unde, împreună cu muzicienii săi, înregistrează, în faimosul studio Ocean Way, un nou album rock. Co-producător al albumului, alături de Dan, este Jack Joseph Puig, cel care, în trecut, lucrase cu artiști precum The Rolling Stones, John Mayer, No Doubt, Eric Clapton etc. Din anumite motive obiective însă, albumul nu a
Dan Balan () [Corola-website/Science/304045_a_305374]