15,863 matches
-
ar cugeta la viața în pace - să trăim în pace! - a lui Pedro Ezpeleta și-a Juanei Iribarne în vreme ce Napoleon umplea lumea cu tumultul istoriei sale. Apoi, Jugo de la Raza al meu, dornic să-și adape ochii cu verdele munților patriei sale, ar merge până la podul Arnegui, la frontiera dintre Franța și Spania. Pe-acolo, pe podul acela total neînsemnat și sărăcăcios, a trecut, în a doua zi a Carnavalului din 1875, pretendentul don Carlos de Borbón y Este, pentru carliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Întrerup însă acest roman pentru a mă întoarce la celălalt. Devorez aici știrile care-mi vin din Spania mea, mai ales pe cele privitoare la Campania din Maroc, întrebându-mă dacă rezultatul ei îmi va îngădui să mă întorc în patria mea, să-mi fac acolo istoria mea și pe-a ei; să mă duc și să mor acolo. Să mor acolo și să fiu îngropat în deșert... <În legătură cu asta, cei de-aici mă-ntreabă dacă mă pot întoarce în Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
numesc poezie, dat fiind că, de mult ce-au prostituat numele poeziei cu ipocrizia, s-a ajuns la o îndoială generalizată. Dar pentru mine, care văd și numesc lucrurile în felul meu, poezia este virtutea, dragostea, pietatea, afecțiunea, iubirea de patrie, nenorocirea nemeritată, ești tu, e iubirea ta de mamă, e tot ce este sacru pe pământ...“ Nu pot continua să-l ascult pe Mazzini. Citind acestea, inima cititorului aude căzând din cerul negru, de deasupra norilor buluciți în furtună, țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
poveste frumoasă, cât să inventeze un frumos idiom. Există însă idiom fără poveste, sau frumusețe a idiomului fără frumusețe a povestirii? Tot acel omagiu lui Góngora, în circumstanțele în care i-a fost adus, în starea actuală a sărmanei mele patrii, mi se pare un omagiu tacit de slugărnicie față de tiranie, un act servil, și la unii, nu la toți, evident, un act de cerșetorie. Și toată acea poezie celebrată de ei nu-i decât minciună. Minciună, minciună, minciună...! Góngora însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
impotenți sau de morți, numesc ei politică, și mă asigură că ar trebui să mă consacru catedrelor mele, studiilor, romanelor, poemelor, vieții mele. Nu vor să știe că acele catedre, studiile, romanele, poemele mele sunt politică. Și că azi, în patria mea, se pune problema de a lupta pentru libertatea adevărului, care este suprema justiție, pentru a elibera adevărul de cea mai rea dintre dictaturi, de cea care nu dictează nimic, de cea mai rea dintre tiranii, cea a stupidității și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dispreț față de cei ce-și oploșesc lașitatea în rămășițele filozofiei, plin de superioritate față de toți, dar de durere și de indignare față de mine însumi, față de prezent și de viitor. Nu-mi voi mai ridica mâinile din noroiul doctrinelor. Și blestemul patriei mele, al aceleia care va apărea fără doar și poate în viitor, să cadă asupra lor!“ Așa să fie! Așa să fie, zic eu despre savanții, despre filozofii care se nutresc în Spania și din Spania, despre cei ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
anthropos. Căci Sfântul Pavel, în cap. 3, versetele 14 și 15 din epistola către Efeseni, ne spune că „pentru aceea îmi plec genunchii înaintea Tatălui, din care își trage numele orice familie“ - s-ar putea traduce fără mare silnicie: „orice patrie“ - „în cer și pe pământ, să vă dăruiască, după bogăția slavei sale, ca să fiți puternic întăriți, prin duhul său, în omul dinăuntru...“ Și acest om dinăuntru se regăsește în patria sa, în patria sa eternă, în patria eternității sale, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
orice familie“ - s-ar putea traduce fără mare silnicie: „orice patrie“ - „în cer și pe pământ, să vă dăruiască, după bogăția slavei sale, ca să fiți puternic întăriți, prin duhul său, în omul dinăuntru...“ Și acest om dinăuntru se regăsește în patria sa, în patria sa eternă, în patria eternității sale, când se întâlnește cu copilăria, cu sentimentul său - și mai mult decât cu sentimentul, cu esența sa de filialitate -, când se se simte fiu și-l descoperă pe tată. Ori când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar putea traduce fără mare silnicie: „orice patrie“ - „în cer și pe pământ, să vă dăruiască, după bogăția slavei sale, ca să fiți puternic întăriți, prin duhul său, în omul dinăuntru...“ Și acest om dinăuntru se regăsește în patria sa, în patria sa eternă, în patria eternității sale, când se întâlnește cu copilăria, cu sentimentul său - și mai mult decât cu sentimentul, cu esența sa de filialitate -, când se se simte fiu și-l descoperă pe tată. Ori când îl simte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mare silnicie: „orice patrie“ - „în cer și pe pământ, să vă dăruiască, după bogăția slavei sale, ca să fiți puternic întăriți, prin duhul său, în omul dinăuntru...“ Și acest om dinăuntru se regăsește în patria sa, în patria sa eternă, în patria eternității sale, când se întâlnește cu copilăria, cu sentimentul său - și mai mult decât cu sentimentul, cu esența sa de filialitate -, când se se simte fiu și-l descoperă pe tată. Ori când îl simte în sine pe tată. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se termine făcându-l ca, după ce abandonează lectura cărții fatidice, să se consacre datului în pasiențe și, făcând pasiențe, să aștepte să-i ia sfârșit cartea vieții? A vieții și a căii - via, a istoriei care e drum. Via și patria, despre care vorbeau misticii scolastici, cu alte cuvinte: istorie și viziune dătătoare de fericire. Dar sunt ele oare lucruri diferite? Nu e drumul patrie? Și patria, cea cerească și veșnică de bună seamă, cea care nu e din lumea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sfârșit cartea vieții? A vieții și a căii - via, a istoriei care e drum. Via și patria, despre care vorbeau misticii scolastici, cu alte cuvinte: istorie și viziune dătătoare de fericire. Dar sunt ele oare lucruri diferite? Nu e drumul patrie? Și patria, cea cerească și veșnică de bună seamă, cea care nu e din lumea aceasta, împărăția lui Dumnezeu, pentru a cărei venire ne rugăm zilnic - cei ce ne rugăm -, acea patrie nu va continua oare să fie drum? Ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vieții? A vieții și a căii - via, a istoriei care e drum. Via și patria, despre care vorbeau misticii scolastici, cu alte cuvinte: istorie și viziune dătătoare de fericire. Dar sunt ele oare lucruri diferite? Nu e drumul patrie? Și patria, cea cerească și veșnică de bună seamă, cea care nu e din lumea aceasta, împărăția lui Dumnezeu, pentru a cărei venire ne rugăm zilnic - cei ce ne rugăm -, acea patrie nu va continua oare să fie drum? Ci, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sunt ele oare lucruri diferite? Nu e drumul patrie? Și patria, cea cerească și veșnică de bună seamă, cea care nu e din lumea aceasta, împărăția lui Dumnezeu, pentru a cărei venire ne rugăm zilnic - cei ce ne rugăm -, acea patrie nu va continua oare să fie drum? Ci, în sfârșit, facă-se voia sa, atât pe pământ, cât și în cer sau, cum a cântat Dante, marele proscris: E la sua volontate è nostra pace. (Paradiso, III, 85) Eppur si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
muove! Ah, nu există pace fără război! Joi 7-7 Drumul, da, via, care este viața, și petrecerea ei să facă pasiențe - așa ar fi romanul. Pasiențele sunt însă pasiențe, pentru un ins singur; ceilalți nu iau parte la ele. Și patria de dincolo de drumul pasiențelor, o patrie a singurătății - a singurătății și a vidului -. Cum se face un roman, bine!, dar la ce bun se face? Și la ce bun de ce-ul. De ce sau la ce bun se face un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
război! Joi 7-7 Drumul, da, via, care este viața, și petrecerea ei să facă pasiențe - așa ar fi romanul. Pasiențele sunt însă pasiențe, pentru un ins singur; ceilalți nu iau parte la ele. Și patria de dincolo de drumul pasiențelor, o patrie a singurătății - a singurătății și a vidului -. Cum se face un roman, bine!, dar la ce bun se face? Și la ce bun de ce-ul. De ce sau la ce bun se face un roman? Ca să se facă romancierul. Și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
autres deviennent en lui, au hasard des rencontres, au hasard de ces promenades dans Salamanque où il trouve Cervantes et Fray Luis de Leon, au hasard de ces voyages spirituels qui le mènent à Port-Royal, à Athènes ou à Copenhague, patrie de Sören Kjerkegaard, au hasard de ce voyage réel qui le mena à Paris où il se mêla innocemment, et sans jamais s’étonner, à notre carnaval.“ Mt. 18, 7; în versiunile românești ortodoxe: „smintire“ sau „poticnire“. Mt. 9, 18-26; Mc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
opune-te. Opune-te. Ai doar grijă ca asta să nu-ți ocupe prea mult timp și să nu te Împiedice să-l educi pe acest tânăr fermecător să-și iubească țara cu credință și să devină un apărător al patriei și al poporului său. Restul e irelevant. Și cu asta și-a reluat plimbarea, urmat de un bărbat foarte bine făcut, a cărui datorie era probabil să-l apere de pisălogi. Baruch a strigat: —Gingis Han! Și a adăugat: —Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ziceam, fuseseră încă de pe atunci la fel ca și acum, prin urmare ar trebui să văd de pe ridicătura următoare o gospodărie romană, așa cum fusese ea reprodusă în imaginea de pe peretele școlii, pe care o privisem la ora de geografie a patriei: o vilă străjuită de o colonadă în fața atriului, situată într-un cartier de clădiri modeste, chiar în mijlocul câmpurilor semănate cu grâu, și această reprezentare mă făcu să călătoresc printr-o priveliște care nu semăna decât foarte vag cu aceea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și bulbucați, uluit de imensitatea câmpiilor. Cutreieram cu el toate orașele țării. Pretutindeni încheiam afaceri, pe care domnul Șvaițer le socotea în franci elvețieni, emoționat ca în fața unor chinte regale. Apoi, după semnarea contractului, domnul Șvaițer s-a reîntors în patria lui. Peste puțin, începu să-mi trimită mărfuri pe care le vindeam, iar sumele realizate, fără nici o bătaie de cap, i le remiteam prin cerc. - Domnule, scrise într-o zi Herr Șvaițer. Te rog să nu-mi mai trimiți sumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rămâneam în formație, mărșăluind cu pas cadențat. Nici un fel de îndoieli nu-mi întinau credința, nimic subversiv, cum ar fi transmiterea de manifeste, nu vine să mă despovăreze. Nici un banc cu Göring nu mă făcea suspect. Mai degrabă îmi vedeam patria amenințată, fiindcă era înconjurată de dușmani. De când mă îngroziseră rapoartele despre „duminica însângerată de la Bromberg“, niște reportaje care, îndată după începutul războiului, începuseră să umple pagini întregi din Avanpostul de Danzig și unde toți polonezii erau tratați drept asasini, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
duceau, în cărți, propria lor viață bogată în înțelesuri și din ale căror răsaduri încolțeau poveștile mele mincinoase. Dar ce anume citea băiatul de paisprezece ani? Cu siguranță, nu tratate pioase, nici scrieri propagandistice, ce obligau cuvinte precum sânge și patrie la sonorități de efect. Nici caietele cu Tom Mix, nici romanele lui Karl May, volum după volum, nu-mi păreau captivante: lecturi ce alimentau, inepuizabile, foamea de poveste a colegilor mei de școală. Mai întâi am citit tot ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ea în lupta împotriva imperialismului anglo-american; o luptă cu multe pierderi, căci în Ultimele știri de Danzig creștea de la o zi la alta numărul anunțurilor în chenar negru și împodobite cu cruce neagră despre soldați morți pentru Führer, popor și patrie. Oare în direcția asta să fi mers dorințele mele? Oare în talmeș-balmeșul viselor mele diurne se amesteca și un pic de dor de moarte? Oare voiam cumva să-mi văd numele nemurit astfel, în chenar negru? Greu de crezut. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
regularitate ca pe timp de pace, consumatorul de filme se folosea de permisia de la sfârșitul săptămânii. Cu una dintre cele două gemene care continua să vorbească neabătut cu accent berlinez am văzut Pilotul Quax - aterizare forțată cu Heinz Rühmann și Patrie cu Zarah Leander. Poate că au mai fost și alte filme pe care le-am văzut strâns lipiți unul de altul. Verișoara mea era cu un an mai mare și, pe întuneric, mult mai îndemânatică decât mine. E de presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lăuda, ce-i drept, „cromatica fantastică“ și, cum spunea el, „sugestivitatea abundentă“ a compunerilor mele, până și „extrem de îndrăznețele jocuri de cuvinte“ din ele, dar deplângea „îndeobște absența seriozității“ care, considera el, ar fi pe măsura „grelelor încercări ale destinului patriei noastre“. Fie că eram elev sau că-mi terminasem deja stagiul în Detașamentul de muncă al Reich-ului, totuna: am găsit romanul lui Erich Maria Remarque în biblioteca celui mai tânăr dintre frații tatălui meu. Acesta era șef de șantier, răspunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]