KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...341 342 343 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

fie prea expresivă, în timp ce Violet - ei bine, ar fi fost o dovadă de cruzime să spunem că exploata la maxim resursele histrionice ale situației, dar, cu siguranță, scâncetele care ieșeau din gura ei cea perfect conturată ar fi părut un pic prea exagerate în ochii unor profesioniști. Primul impuls al lui Hugo, care mă cam călca pe nervi, fu acela de a se repezi s-o ia în brațe pe Violet cea paralizată. În schimb, eu îmi îndreptai privirea către locatarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
o mână de femeie, zisei eu cu hotărâre, luând-o pe Violet pe după mijloc și smulgând-o din brațele lui Hugo. N-ai putea să înțelegi. Sigur, zise Hugo, care nu părea prea convins. Deși am recunoscut că fusesem un pic geloasă - ceea ce nu-mi stă deloc în obicei - când o văzusem pe Violet căzând în brațele lui Hugo asemenea soției rătăcite care se întoarce la soțul cel răbdător, la capătul unei super producții în trei părți, principalul motiv pentru care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
întâmplat? Nu se poate să fi fost un accident! Adică - Își lăsă mâinile să-i alunece pe piept. Se uita la mine și la Sophie cu ochii ei cei albastrupanseluță absolut îngroziți. Credeți... zise ea. Putem să ne întoarcem un pic? sugerai eu, adoptând tonul cel mai înțelegător, de om căruia îi poți spune orice, vorba ceea, doar eram sculptoriță. —Violet, tu luai insulină dintr-un motiv anume. Se ia insulină, așa, de plăcere? mă întrebam eu. Lăsând asta la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
zărisem pe podea, lângă biroul lui Philip Cantley. De ce a făcut-o? gemu Violet, care se întorsese de pe tărâmul fericit al secretelor siluetei pe cel al crudei realități. Nu înțeleg... Un anume accent din vocea ei părea să sune un pic forțat. Am privit-o cu atenție. Când își dăduse seama, mai devreme, că Philip și-ar fi putut face o supradoză în mod intenționat, fusese de-a dreptul zdruncinată, dar nu surprinsă în adevăratul sens al cuvântului. Și singura explicație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
sinucis. —Sam? sări Sophie, plină de furie. Până aici! Exagerezi! — Oricum o să iasă totul la iveală, zisei eu. Să știi că polițiștii se pricep tare bine la interogat oamenii. Or s-o facă să spună tot. Măcar așa exersează un pic să vorbească despre asta. Oricum, cred că deja am ghicit. — Chiar trebuie să știe? făcu Violet, pălind. Ridicai din umeri. —Tu ce ai de pierdut? Oricum e mort. Nu-ți poate face nimic. De ce să nu le spui ce crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nu pot - Făcu un gest către Violet și, înainte ca aceasta s-o poată opri, îi smulse eșarfa de șifon de la gât. Aceasta nu se desprinse de tot, dar fu de ajuns pentru ca amândouă să observăm urme de vânătăi un pic mai sus de claviculă. Sophie izbucni în hohote sălbatice, sfâșietoare. — Uite ce ți-a făcut nenorocitul! Dacă era aici, îl omoram cu mâinile mele. Se auzi o bătaie în ușă. Sophie tresări; Violet își ridică eșarfa în jurul gâtului cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ale iubiților mei ca și ideea de a avea sifilis. N-a avut nici o jenă să ți se arunce în brațe. Și știai totul despre ea și Philip. —Eu și cu Vi, zise Hugo, aprinzându-și țigara, am flirtat un pic în facultate și de atunci am rămas prieteni. Săraca de ea, mă crede confidentul ei. Dar de fapt nu sunt genul ei. Îi place să fie dominată, iar eu nu am atâta energie s-o țin așa cât e ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
adânc. — Cred ca aceasta este o idee foarte bună, zise Sally. Tu și cu Hugo. Amândoi sunteți foarte enervanți așa che1 frecați-vă la creier unul pe altul în loc să ne frecați pe noi. — Adevărul e că mă cam doare un pic capul în dimineața asta, îi ținu Hugo isonul. Dacă știam că asta are de gând să facă, aș fi oprit-o mai devreme. Ce e cu vizita asta, Sal? Faci pe îngerul păzitor care vine să binecuvânteze uniunea noastră cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Adrian? Ăla cu costume roz deschis? — Nu țin minte să-l fi văzut în roz pal - —Pe cuvântul meu. Exact culoarea vinului ăluia american căruia îi fac reclamă în suplimentele în culori. Alb de Zinfandel 1, numai că e un pic spre fraise. Ah, absolut îngrozitor. Întotdeauna mi-e groază c-o să zică lumea că-i iubitul meu, ar fi atât de jenant. Revenind, se pare că are un ochi destul de bun. A făcut un curs d’ăla de instalat expoziții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Bun, atunci te las. Sunt sigură că ai de lucru până peste cap. Îmi zâmbi și-și aranjă ochelarii mai bine pe nas. — Da, sunt cam aglomerată, recunoscu ea. Și vin la prima avanpremieră mâine seară, deci mă grăbesc un pic. Am schițat un semn de „la revedere“ și am luat-o în jos pe scări. Nu era nimeni jos, cu excepția ajutorului electricianului șef, care se uita la un film deocheat și care aproape că a picat de pe scaun când l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Zău? zisei eu, surprinsă. Dar n-are experiență în conducerea unui teatru, nu? Bez ridică din umeri. Dar asta se învață din mers, nu? zise el. Nici Philip nu condusese înainte nici un teatru. Fusese actor ani la rândul, regizase un pic. Dar nimic de genul ăsta. Fluieră. — Cine ar fi crezut? Bătrânul Philip criminal. Eu tot nu pot să înțeleg. Făcu o pauză, de parcă atunci și-ar fi dat seama de acest lucru. — Oricum, nimic nu e sigur. Iar asta - zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
o simplitate spartană. Pun pariu că Violet folosea loțiune demachiantă Lancôme și cea mai scumpă vată de pe piață. Te înțeapă ochiul de la chestia aia? întrebai eu, ca să-i arăt cât de mult îmi păsa și aveam grijă de ea. —Un pic. O să-mi mai dau cu niște cremă TCP2 după. Drăguț din partea ta că ai venit să vezi ce fac. A, nu. Adică, oricum nu prea mai am ce face pe aici. Abia acum începe distracția pentru voi. Practic, eu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
zise ea, impasibilă. Vreau să zic că n-a vrut să mă zgârie, explică ea, când văzu că eram nedumerită. Din nou, alesese să pronunțe acea parte afirmației care se lega de ea sau de piesă. — Doar că e un pic supărată, după cum spui tu. Sunt sigură că va fi mai atentă. Și ea a fost destul de șocată. —Cum ți se par toate astea? zisei eu, după ce hotărâsem că singura soluție era să fiu directă. Până la urmă, tu o știai. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Vreau să zic că lua foarte în serios actoria și m-am gândit că e amuzant că trage chiulul. După care, ni s-a spus că i-au găsit mașina și că se sinucisese. Și asta m-a surprins, un pic. Dar, după ce m-am mai gândit, nu așa de mult. Mă uitam la ea fără să înțeleg nimic, compătimindu-l pe ofițerul de poliție care trebuise să-i ia declarația; puteai să stai toată ziua să-i pui întrebări lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cunoaște nimeni cu adevărat. O s-o joc și pe Nora într-o zi, zise ea cu atât de multă siguranță încât m-a convins. În acel moment, cineva bătu la ușă și, fără a aștepta vreun răspuns, o deschise un pic. În cadrul ușii apăru capul lui Ben. —Cum te simți, Hazel? zise el pe un ton binevoitor și mă salută prietenește, cu un semn din cap. M-am gândit că ar fi bine să vin să văd ce mai faci având

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
lăbuțe pline de cicatrice. Trebuie să te dai cu cerat și să porți mănuși de bumbac o săptămână. Dar după ce pui oglinda. Cred că e o idee foarte bună. Mm. Își strecură mâinile pe sub tricoul meu și-l ridică un pic, continuând să privească imaginea noastră în oglindă. —Ca de obicei, zise el, partea mai grea e, zise el studiindu-mi sânii, va fi să ne hotărâm ce facem mai întâi... —Hugo! Cineva bătea la ușă. Era una dintre asistentele directorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mă iei și sunt sigur că, atunci când mă voi fi mai calm, o să-ți fiu recunoscător. Dar, pentru moment, nu mi-a trecut supărarea că am fost deranjat. Am luat-o la goană pe scări, cu Hugo care rămase un pic în spate ca să poată să se uite la fundul meu. Știu ce faci, îi zisei eu peste umăr. Nu, nu e mare și nu, nu e mișcare inteligentă. — Am să evit răspunsul evident, zise Hugo, elegant. — Măcar o dată. — Cum îndrăznești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
a amfiteatrului. Am luat-o după ei. — Doamna Marsh? zise femeia. Sunt Denise Sholto și fac parte din consiliul teatrului. Acesta este Brian Fitzpatrick. Bănuiesc că știați că o să asistăm la repetiția generală. — A, da. Bună ziua! zise MM, părând un pic distrată. Își trecu o mână prin păr, dându-și pe spate claia ciufulită. — Cred că și colega mea este de acord când spun că ne-a plăcut foarte mult, răsună vocea lui Brian Fitzpatrick, acompaniată de o serie de mișcări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
duce de capul ei cu cât ajunge mai departe de sursă, asemenea unui izvor care se transformă treptat într-un râu. — A fost o furtună într-un pahar cu apă, zise el pe un ton destul de calm. Toți ieșiseră un pic din ritm. — Nu e decât o zgaibă, îi sării și eu în ajutor. Am trecut pe la Hazel prin cabină ca s-o întreb cum se simte și abia dacă se mai vedea vreun semn. N-a pus deloc la inimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ar fi dat peste mine într-un restaurant, alături de un bărbat de care nu-i spusesem nimic, m-ar fi sunat în dimineața următoare ca să-mi pună o mie de întrebări despre el. Trebuie să recunosc că mi-era un pic ciudă pentru reticența ei în ceea ce privește subiectul Hugo; acum că lucrurile mergeau atât de bine, abia așteptam să se ivească ocazia de a vorbi „ca fetele“ despre el. — Ai mai slăbit? zisei eu, privind-o atent, în căutarea unor semne care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
spate. Silueta firavă a Tabithei se zărea mergând de-a lungul podului fix și îngust către platforma de servicii. Chiar dacă nu puteau s-o coboare, măcar reușiseră s-o urce din nou. În timp ce o urmăream, Tabitha s-a balansat un pic și s-a prins de unul dintre cablurile care-i ajungeau până la brâu, pentru sprijin, și-a luat avânt și a sărit de pe șină pe platforma din zona de servicii, după care a dispărut. — Nu se mișcă nici de-al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Probabil că o luase în jos pe scară prin trapa de sus, în timp ce noi vorbeam. În spatele nostru, mișto-ul mai ținu o vreme, cu mașiniștii care se înghionteau unul pe altul. Remarcasem că profitaseră de ocazie să-l împingă un pic pe Steve de la unul la altul, așa, în glumă; era prea autoritar și plin de importanță pentru a fi declarat Dl Popularitate. Dar eu amuțisem, ca și cei din jurul meu. Judecând după expresia ei, era clar că Tabitha auzise ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
supărată. Chelnerița ne aduse mâncarea, la care ea îi răspunse automat cu un zâmbet orbitor și cu un „mulțumesc“ murmurat, pe tonul ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un pic în spate, vizibil uimită. Hugo se năpusti cu voluptate asupra fripturii. Violet se uita în gol la farfuria din față, încă abătută. —Ei, hai Vi, nu mai fi supărată, îi zise Hugo încurajator. E clar că farsorul și-a schimbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
I-am fluturat unul prin față înainte să-l bag în gură. Are dreptate, Vi, zise Hugo. Cine știe ce Dumnezeu îți fac injecțiile alea. Violet era posomorâtă. —Păi, nu le folosesc în fiecare zi, zise ea, bosumflată. Numai atunci când sar un pic calul. Ca și Philip, zisei eu, după prânzul cu impresarul lui Hugo. Ochii cei mari ai lui Violet scăpărară. — Acela nu a fost un accident, zise ea, aplecându-se către mine, peste masă, abandonând în farfurie o grămăjoară de piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pericolul acesta. Ne privi pe amândoi, cu fața picată. Ah, tocmai mi-am adus aminte, zise ea. O, nu. —Ce? zisei eu, curioasă. Necazul împărtășit, zise Hugo încurajator, e un necaz înjumătățit. Sau întreit, în cazul acesta. Nu, stai un pic, care e cuvântul corect pentru ceva care a fost împărțit în trei? Întrețit? —Hugo, zisei eu, taci din gură. Bați câmpii. Da, dragă. Se lăsă pe spate, pe scaun, și-și rășchiră degetele, contemplându-și inelele. Când a trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]