9,288 matches
-
fost un suport permanent pentru identitatea națională și inclusiv prin faptul că instituțiile statului au avut după 1989 o relație activă, nu doar formală cu instituția religioasă (Dungaciu, 2004, Heintz, 2004). Concluzionând, am putea spune că românii se plasează la polul tradiționalist în ce privește credința și participarea religioasă. Atitudinea față de rolul femeii în societate este tratată pe larg în EVS 1999, printr-o serie de itemi ce pot fi văzuți în graficul și tabelul de mai jos. Pentru a obține o imagine
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
autoplasarea pe o scală de zece trepte, în care 1 reprezintă "Nu am control deloc asupra propriei mele vieți", iar 10 reprezintă "Am libertate deplină"), prelucrarea acesteia deci, a relevat o medie de 6,58, altfel spus o înclinație spre polul liberului arbitru, diferența între urban și rural fiind foarte mică (media în urban este de 6, 83). De asemenea diferențele între diferitele regiuni ale României sunt nesemnificative. Femeile tind să fie mai fataliste decât bărbații, iar sentimentul controlului asupra propriei
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
De asemenea diferențele între diferitele regiuni ale României sunt nesemnificative. Femeile tind să fie mai fataliste decât bărbații, iar sentimentul controlului asupra propriei vieți crește odată cu educația și venitul și scade cu vârsta. Ruralul românesc este așadar mai orientat spre polul modernist în ce privește unul din indicii psihosociali cei mai importanți ai modernității respingerea fatalismului. Modernitatea gospodăriei 20 este scăzută în țară, în mediul rural este ridicată pentru bunuri ca frigiderul (80,1% din cei intervievați în rural posedă un asemenea aparat
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ce se ocupă cu mediul înconjurător, ecologia și protejarea drepturilor animalelor. În rural, atitudinea pro-ecologistă crește odată cu venitul și scade odată cu vârsta. Dintre regiuni se remarcă Oltenia, cu o atitudine semnificativ mai pro-ecologistă decât alte regiuni și Dobrogea, aflată la polul opus, adică cu o proporție semnificativ mai mare de subiecți ce optează pentru un dezacord puternic cu afirmațiile legate de protejarea mediului (aceste rezultate au reieșit identificând cu Anova regiunile ce au medii semnificativ diferite ale variabilei latente obținute din
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
prilej, au devenit evidente, deja din această fază de început a studiului, diferențele ce există între cele două comunități. Aceste diferențe erau previzibile, pentru că, așa cum spuneam și în introducere, am ales intenționat două comunități rurale care să se plaseze la polul opus al dezvoltării din punct de vedere economic, social și al infrastructurii. Capitolul doi, dedicat analizei schimbării sociale, a tipurilor acesteia și a modurilor în care schimbarea socială afectează satul, a arătat că la fel de important ca schimbările manifeste, obiective din
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
cumpenelor (1937), sunt vizibile două atitudini lirice: fascinația în fața naturii și a muncii agreste; dezolarea profundă, revolta celor umili și săraci. O expresie necizelată, dar viguroasă, rod al exaltării și furiei, definește mai degrabă un temperament decât un artist. La polul opus, desprinse de condiționarea socială, sunt versurile din ultima parte a vieții, adunate în volumele Poezii (1964) și, postum, Călărețul orb (1975). Poetul este parte a viziunilor sale, iar contemplația tinde către o participare onirică la existența eternă. Umanitatea pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
românești cu certitudine. Este, în mare parte, focarul de infecție al culturii oficiale actuale, denunțat și din interiorul său, cu tot mai multă vigoare, de unii foști colaboratori: Incompetența instaurată autoritar degradează și descalifică activitatea instituțională. II. Cultura alternativă La polul opus culturii oficiale se află, se profilează mai bine spus, cultura alternativă. Dar ea poate fi definită și ca: independentă, paralelă, autonomă, neconvențională (chiar underground), pluralistă, particulară, privatizată etc. Caracterizată, deci, prin toate atributele ce pot fi recunoscute oricăror activități
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Alături de stratificarea de bază, care cu nuanțe locale este de altfel specifică tuturor societăților din Estul Europei foste comuniste, există și o a doua, proprie, doar culturii române. Alături, deci, de cultura oficială (închisă) și cea alternativă (deschisă) cei doi poli ai sistemului cultural actual se observă cu deosebită claritate, mai ales după 1989, încă un fenomen tipic: prezența masivă, insistentă, culturală, în sensul larg, a poeziei și publicisticii. Știm foarte bine că o astfel de constatare este profund nepopulară. Dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totalizare a cunoașterii sau specializare? Enciclopedism difuz și împrăștiat, sau formație riguroasă, strict disciplinată, tehnicizată și precis compartimentată? Sincronizarea actuală, la antipodul întregii noastre vocații latente enciclopedice, ne obligă, evident, la specializare. Deci, la o reorientare decisă și radicală la polul opus. Enciclopedismul are azi o foarte proastă cotă intelectuală în Occident. Pare profund amatoristic și iremediabil diletant, depă șit, anacronic. Nimic mai adevărat. Se pot introduce totuși din punctul nostru de vedere și câteva amendamente și nuanțe. Unele sunt importante
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Pentru cultura română care încearcă să iasă în lume, la sfârșitul secolului XX, și astfel de aspecte sunt foarte importante. Ele pot fi enumerate, pe scurt, astfel: 1. Recunoașterea definitivă și irevocabilă a policentrismului cultural. Centrul cultural unic a dispărut. Polul mondial al culturii nu mai există. Nici Parisul, nici Roma, nici un alt centru de mare cultură. Și, bineînțeles, nici Moscova, Pekin sau Tokyo (sau toate, după împrejurări). Oferta și disponibilitatea culturală au devenit, în princi piu, universale și alternative. Totul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
egolatră, demnă de dispreț și caricatură ! O enormitate ! Și cu câtă suficiență jalnică privesc anumiți compilatori qui puent la mădiocrită unele eforturi locale de a propune malgră tout și soluții și sisteme proprii. în sfera ideilor literare, de pildă. La polul opus, complexul de superioritate, dezvăluit cu agresivitate, face nu mai puține ravagii. Lipsa de orice simț al proporțiilor îl caracterizează în primul rând. Din care cauză, cei ce au acest complex se lansează în superlative bombastice, delirante. Poezia română, de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sunt supuse legii polarității; pornind de la starea de echilibru psihologic care exprimă caracterul pozitiv al relației persoană-mediu, ca urmare a modificărilor din mediu sau din structura personalității se poate ajunge la amplificarea sau diminuarea trăirii afective, deplasând-o spre un pol sau altul, determinând distimie (Dindelegan, 2004)120. Este de menționat că între polul pozitiv și cel negativ al afectivității, adică între depresie și euforie, trăirile afective sunt nuanțate, acest aspect oferind unitate universului afectiv uman. Trăirile afective ar putea fi
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pozitiv al relației persoană-mediu, ca urmare a modificărilor din mediu sau din structura personalității se poate ajunge la amplificarea sau diminuarea trăirii afective, deplasând-o spre un pol sau altul, determinând distimie (Dindelegan, 2004)120. Este de menționat că între polul pozitiv și cel negativ al afectivității, adică între depresie și euforie, trăirile afective sunt nuanțate, acest aspect oferind unitate universului afectiv uman. Trăirile afective ar putea fi astfel plasate pe un continuum, polii semnificând nu de puține ori "incapacitatea de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
2004)120. Este de menționat că între polul pozitiv și cel negativ al afectivității, adică între depresie și euforie, trăirile afective sunt nuanțate, acest aspect oferind unitate universului afectiv uman. Trăirile afective ar putea fi astfel plasate pe un continuum, polii semnificând nu de puține ori "incapacitatea de a face față propriilor noastre emoții" (Marian, 2004)121. 8.2. Clasificarea tulburărilor depresive În categoria tulburărilor afective din DSM IV, pe lângă tulburarea depresivă majoră (depresia unipolară), sunt incluse tulburările bipolare și două
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
intelectuală și-ar nivela mult mai dificil traseul spre marele public. Pe de altă parte, Sowell atrage atenția asupra pericolului unei translatări eronate a ideilor intelectualilor, cu efecte directe și negative atât asupra societății, cât și asupra autorității intelectuale. Deplasarea polului responsabilității dinspre intelectuali spre intelighenție, de-a lungul istoriei, este totuși discutabilă. Discuția pe marginea intelectualității se intersectează inevitabil cu noțiunea de "elită", dacă vom considera că în cadrul fiecărei categorii socio-profesionale există elemente de vârf ce dețin anumite mecanisme de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
educație, putem afirma că ponderea acesteia este extrem de redusă. Concentrarea celor cu studii superioare, în regiunea cercetată, se înregistrează în instituții publice. Județul Rădăuți apare ca zona cu cel mai mare număr de deținători de diplome superioare (335), în timp ce, la polul opus, se află județul Dorohoi (65)198. Pe de altă parte, comparând județele nord-moldovenești din Vechiul Regat cu cele bucovinene, remarcăm că media celor cu instrucție superioară din Câmpulung, Rădăuți și Suceava - 200 - depășește media celor din Botoșani, Dorohoi și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
parte și de alta a imaginii, legenda continuă cu anii 1401 și 2001, iar în exergă, cu SUCEAVA-IAȘI. Reprezentarea aversului este cuprinsă de bandă circulară marginală. În centrul reversului (fig. 24rv) este imaginea iconică a Sfintei Parascheva, cu inscripția C-POL (Constantinopol n.n.) / IAȘI plasată de o parte și de alta a acesteia, cuprinsă de legenda circulară 360 DE ANI DE LA ADUCEREA LA IAȘI A MOAȘTELOR SF. PARASCHEVA 1641-2001. În medalistica românească actuală, dominată din nefericire de mult șablonism conceptual și
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
mișcării calciul din oase este mobilizat ceea ce duce la creșterea calcemiei situație în care este contraindicată administrarea suplimentelor de calciu pentru rezolvarea problemei osteoporozei. Excesul alimentar de calciu nu are efecte negative asupra organismului, deoarece homeostazia este bine reglată. La polul opus se plasează deficiența de calciu care generează la copil rahitism, iar la adult osteoporoză. Alimentele bogate în calciu sunt reprezentate de lapte și brânzeturi la care se adaugă legumele și fructele ce prezintă un conținut mai mic de calciu
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Adriana Albu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_630]
-
dominant, guvern-partid sau partid dominant, un lider puternic și un guvern monopartinic; poate exista, de asemenea, o autonomie relativă a societății, mai mult sau mai puțin accentuată, care impune condiții instituțiilor. Analizând modelele "nemajoritare" putem stabili un continuum între doi poli: democrația proporțională și democrația conflictuală. Democrația proporțională beneficiază de o coerență fundamentală între trei grupuri de variabile. Într-un sistem parlamentar, ales printr-un sistem proporțional, se creează un sistem multipartid destul de omogen, rezultatul cel mai evident fiind un guvern
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cele ale regimurilor precedente. Figura 2.1 prezintă articularea exemplicativă a celor patru dimensiuni principale și, mai ales, relaționarea lor. Este astfel posibil să pornim, în primă instanță, de la două modele nedemocratice polare cărora le corespund extremele fiecărei dimensiuni. Primul pol poate fi dat de autoritarismul perfect, caracterizat prin: pluralismul accentuat (cu actori importanți), absența ideologiei și a justificării regimului, absența mobilizării și, în consecință, a participării, "structurarea" scăzută a regimului. La polul opus se configurează totalitarismul: absența pluralismului sau a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
polare cărora le corespund extremele fiecărei dimensiuni. Primul pol poate fi dat de autoritarismul perfect, caracterizat prin: pluralismul accentuat (cu actori importanți), absența ideologiei și a justificării regimului, absența mobilizării și, în consecință, a participării, "structurarea" scăzută a regimului. La polul opus se configurează totalitarismul: absența pluralismului sau a monismului (cu o prezență puternică a partidului unic în poziție dominantă), un alt nivel de ideologizare, de mobilizare participantă, precum și existența diferitelor instituții caracteristice regimului. Între cei doi poli se situează o
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a regimului. La polul opus se configurează totalitarismul: absența pluralismului sau a monismului (cu o prezență puternică a partidului unic în poziție dominantă), un alt nivel de ideologizare, de mobilizare participantă, precum și existența diferitelor instituții caracteristice regimului. Între cei doi poli se situează o gamă de configurații multidimensionale specifice (dacă se ține cont de actori, de ideologie, de mobilizare); instituțiile sunt în mod special prezente și se manifestă prin existența combinațiilor mixte care, de exemplu, pentru alți actori importanți, reflectă lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
instabilității guvernamentale. Acestor fenomene le corespund anumiți indicatori empirici (Morlino, 1980). Este oportună, de asemenea, o oarecare atenție asupra diferenței și relației dintre "radicalizare" și "polarizare", despre care sunt referințe frecvente în literatură. Polarizarea constă în tendința de agregare spre polii axei politice a principalelor partide (în termen de voturi și locuri). Radicalizarea, care poate însoți cel de-al doilea proces, dar se diferențiază de acesta, presupune o creștere a distanței dintre cei doi poli sau dintre diversele forțe politice în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
constă în tendința de agregare spre polii axei politice a principalelor partide (în termen de voturi și locuri). Radicalizarea, care poate însoți cel de-al doilea proces, dar se diferențiază de acesta, presupune o creștere a distanței dintre cei doi poli sau dintre diversele forțe politice în ceea ce privește problemele esențiale și chiar și în atitudinea față de regim în direcția unei detașări sau a unei opoziții active, mai mult sau mai puțin extreme. Arena în care se exprimă radicalizarea actorilor politici este fie
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de fapt, rezultatul unui anumit sistem electoral, cu o capacitate ridicată de manipulare - de exemplu, sistemul majoritar simplu, care condiționează comportamentul electoratului. De asemenea, polarizarea cea mai relevantă este "bi-polarizarea", cu alte cuvinte creșterea tendinței de agregare către cei doi poli. Dacă acțiunile expuse mai sus se accentuează și devin foarte evidente, apar alte consecințe. Este mult mai dificil, dacă nu chiar imposibil, să se ajungă (la decizii, la nivel guvernamental sau parlamentar); la fel de problematică va fi și punerea în aplicare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]