9,377 matches
-
și boierești ale țării se trăgea de la această modestă, astăzi aproape uitată, biserică de lemn, care ar fi putut adăposti odată, în Volovăț, mormântul legendarului Dragoș Vodă. Cea mai veche parte a bisericii de lemn se păstrează în jumătatea de răsărit. Vechimea ei a fost stabilită prin metoda dendrocronologică în primii ani ai secolului al XV-lea. Pentru a se determina vechimea acesteia, în noiembrie 2002, arhitectul român Alexandru Baboș a prelevat 16 probe din diferite părți vechi ale structurii bisericii
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
dinte ascuns. Aspectul formal inițial se poate reconstitui în cea mai mare parte și apare sub forma unei mici capele împărțită în numai două încăperi, un naos și un altar. Naosul și altarul sunt dispuse în prelungire de la apus spre răsărit și se înscriu într-un dreptunghi de 4,77 m lățime și 8,25 m lungime. Altarul se termină poligonal, în trei laturi. Despărțirea dintre cele două încăperi este marcată de câteva bârne din tâmpla originală, integrate în actualul iconostas
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
rabinului cu vederi reformatoare Zacharias Frenkel. Prin activitatea sa neobosită și capacitatea sa multilaterală de om de știință, teolog erudit și pedagog, având și sprijinul financiar al oamenilor de afaceri amintiți și recrutând noi profesori din Germania și Europa de răsărit, Solomon Schechter a reușit să dea un avânt deosebit instituției de învățământ pe care a condus-o până la moartea sa în 1915. În anul 1909 în cadrul Seminarului Teologic Iudaic s-a înfiintat un Institut pedagogic (Teachers Institute) care a devenit
Solomon Schechter () [Corola-website/Science/311282_a_312611]
-
de la sud de Dunăre). De fapt, populația romanofonă era, până atunci, și aidoma populației elenofone și albanofone, inclusă în denumirea generală de Ῥωμαίοι („Romei” în sensul de „Romani”) cuprinzând toți locuitorii băștinași din fosta „Romanie” (Ῥωμανία, adică Imperiul roman de răsărit). Astfel Cassius Dio în „Istoria romană” (22,6) nu menționează „Vlahii” ci scrie: "Dacii locuiesc pe ambele maluri ale Istrului, dar cei ce locuiesc dincoace de fluviu - lângă țara tribalilor - țin cu plata birurilor de Moesia și se numesc moesi
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
Prima mențiune a unui cuvânt romanic oriental (din Europa de sud-est) apare în cronica lui Theofilact din Simocatta, datând din anul 587 (episodul cu expresia "Torna, torna, fratre!"). Ulterior, Primul Imperiu Bulgar cucerește bazinul Dunărei de Jos și partea de răsărit a peninsulei Balcanice, despărțind astfel populațiile romanice de Imperiu, care între timp devine din ce în ce mai puțin roman, și din ce în ce mai grec. Apariția cuvântului βλάχοι (Vlahi) în scrierile lui Skilițes și în „Compendiul” lui Kedrenos este legată de lipsa lor din Imperiu timp
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
traiului în mijlocul unei populații slave, românii au devenit bilingvi și în final au uitat limba română. Totuși mai păstrează cuvinte românești legate de activitatea pastorală. De asemenea portul popular seamănă cu cel românesc. Este dovedit faptul că în Vlahia moravă (răsăritul Cehiei) s-a vorbit românește (un grai local) până în secolul XVIII. Din punct de vedere lingvistic, dialectul astăzi slav al vlahilor moravi, deopotrivă influențat de cehă și de slovacă, cuprinde cuvinte românești provenite din dacoromână precum "bača" „baci”, "brynza" „brânză
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
rezistență clandestină poloneză și cea mai mare din lume. AK a fost brațul înarmat a ceea ce a devenit cunoscută ca „Statul Secret Polonez” („"państwo podziemne"”). Principala activitate a Armatei Teritoriale a fost reprezentată de sabotarea transporturilor germane spre frontul de răsărit din Uniunea Sovietică. AK a declanșat o luptă pe scară largă împotriva germanilor, care a atins apogeul în perioada 1943 - 1944 în timpul Operațiunii Furtuna, care a imobilizat în Polonia mai multe divizii germane. , loială guvernului puternic în exil a fost
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
Axei datorită acțiunile mișcării clandestine poloneze, din care cele mai importante au fost ale AK, au fost estimate la aproximativ 150.000 de oameni.. Principalele activități ale AK au fost sabotarea căilor ferate care deserveau transporturile germane spre frontul de răsărit din Rusia. Se estimează că aproape o optime din toate transporturile germane spre frontul de răsărit au fost distruse sau întârziate în mod semnificativ datorită atacurilor AK. AK a declanșat adevărate bătălii cu germanii în special în 1944, obligând germanii
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
fost estimate la aproximativ 150.000 de oameni.. Principalele activități ale AK au fost sabotarea căilor ferate care deserveau transporturile germane spre frontul de răsărit din Rusia. Se estimează că aproape o optime din toate transporturile germane spre frontul de răsărit au fost distruse sau întârziate în mod semnificativ datorită atacurilor AK. AK a declanșat adevărate bătălii cu germanii în special în 1944, obligând germanii să blocheze în Polonia mai multe divizii cu aproape 930.000 soldați. Armia Krajowa a fost
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
polonezi să-și direcționeze acțiunile ofensive exclusiv împotriva partizanilor sovietici. Chiar și în aceste condiții, colaborarea limitată a unităților locale AK a fost condamnată cu tărie de Înaltul comandament al Armatei Teritoriale. Odată cu mutarea în 1944 a liniei frontului de răsărit pe teritoriul Poloniei, AK a ajuns la un armistițiu fragil cu sovieticii. AK a ajutat înaintarea sovietică prin acțiuni de cercetare sau prin organizarea unor revolte și eliberarea unor orașe (de exemplu Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Lwów), doar
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
iar britanicii erau întărite masiv cu unități militare britanice, indiene, australiene și provizii și arme, inclusiv tancuri, din Anglia și Statele Unite. Rommel a continuat să ceară echipamente militare din Germania, dar principalul efort militar nazist era concentrat pe frontul de răsărit. De aceea, pe frontul din Africa nu ajungea decât o cantitate limitată de provizii. Rommel era conștient că forțele Commonwealthului vor fi în scurtă vreme suficient de puternice pentru a lansa o ofensivă decisivă. Singura speranță a lui Rommel era
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
au fost reținute în punctul denumit „Oxalic”, iar artileria și aviația aliată a preluat sarcina bombardării pozițiilor Axei pentru a provoca „fărâmițarea” lor. Unitățile de blindate germane au contraatacat în zona pozițiilor ocupate de Divizia a 51-a britanică la răsăritul soarelui, dar au fost oprite din înaintare. Până la ora 16:00 nu se produseseră schimbări mari pe linia frontului. La apus, cu soarele în spate, tancurile germane din Divizia a 15-a germană și cele italiene din Divizia „Litorio” au
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
45 dimineața, înaintarea fiindu-i protejată de un baraj de artilerie. Atacul a fost amânat cu 30 de minute, iar brigada s-a regrupat sub comanda lui John Cecil Currie. La 6:15, cu o jumătate de oră mai înainte de răsăritul soarelui, trei regimente ale brigăzii au înaintat spre liniile inamice. După cum avea să noteze generalul locotenent Bernard Freyberg, acest atac ar fi fost mai potrivit pentru infanterie, atacul blindatelor împotriva pozițiilot bine fortificate inamice, bine dotate cu armament antitanc, părând
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
în Vrútky. În 1913 s-a înrolat ca voluntar în armată, la Regimentul 71 din Trenčín. Apoi, a urmat școala de ofițeri de rezervă la Bratislava și Esztergom. Când a izbucnit Primul Război Mondial, a fost trimis pe frontul de Răsărit, iar din august 1916 a participat la luptele de pe frontul din Italia. A fost rănit de mai multe ori și a primit 7 decorații. La terminarea războiului i s-a dat o scrisoare de recomandare pentru a fi menținut în cadrul
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
conform tradiției secolului 18, despărțite de un perete cu o ușă în el. Spre altar erau, după cum ne informează Leontin Ghergariu, numai două uși, un aspect arhaic îndelung păstrat în bisericile de lemn ale Sălajului. Altarul reținea vechea fereastră spre răsărit, la care i se mai adăugaseră două, mai apoi.
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
păstrate de aceste clopote se poate spune că biserica este antedatată de clopotul vechi de la 1689, momentul edificării ei fiind plasat astfel în a doua parte a secolului XVII. Biserica se caracterizează printr-un plan dreptunghiular terminat în partea de răsărit cu absida altarului, spațiul interior fiind împărțit în încăperile obișnuite: pronaos, naos și altar. Prima încăpere, pronaosul, având următoarele dimensiuni: lungimea de 2,75 m iar lățimea de 4,15 m are spre vest trei fețe, iar naosul, rectangular, tinde
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
forma unui pătrat având dimensiunile: lungimea de 4,45 m și lățimea de 4,15 m. Absida altarului, decroșată cu cinci fețe, are o lungime de 2,30 m și o lățime de 2,80 m. Teșiturile colțurilor din partea de răsărit a încăperii, teșituri ce practic formează a II-a și a IV-a față a absidei altarului au lungimea de aproximativ 0,65 m. Intrarea în biserică se face prin latura de vest, intrare ce este încadrată de un frumos
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
urmașii urmașilor lor, într-o vale cărășană cu străveche tradiție monahală și totodată mirenească. O frumoasă și plastică descriere a locului unde a fost întemeieată Mănăstirea Călugăra o găsim într-o lucrare a arhim. Visarion Joantă: „La 2 km spre răsărit de Ciclova Montană, de lângă orașul Oravița, izolată de zgomotele lumii cotidiene, îm inima unor codri seculari, se află Mănăstirea Călugăra, adăpostită la picioarele unei stânci de aproape o mie de metri, numită „Stânca Rolului”, care se înalță deasupra ei ca
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
biserica a fost delimitată de stânca din jur în care era practic încorporată construcția, de către „maeștrii Lazaru Bernazu și Carlu Lacneru”. O descriere a bisericii o aflăm la Vasile Vărădean. Biserica „are un plan dreptunghiular, împărțit în altar semicircular spre răsărit, naos și pronaos, având 17,30 m lungime și 7 metri lățime. Turnul inițial de formă patrulateră a fost construit de zidarul Franz verdeț din Oravița Montană.[...] Acoperișul inițial al turnului a fost acoperiș piramidal în patru fețe triunghiulare, schimbat
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
una de călugări și alta de maici: « Mănăstirea Sfântul Victor » și « Mănăstirea Sfântul Sotiros » (Mântuitorul). Organizează viața mănăstirească după modelul mănăstirilor din orient cu adaptările necesare locului. Prin aceasta, Ioan Casian este un factor de legătură între cultura patristică a Răsăritului și cea a Apusului fiind considerat unul dintre cei mai de vază promotori ai monahismului în occident. A combătut teza augustiniană despre „supremația harului asupra propriei conștiințe, fiind astfel considerat semipelagianist. A luat poziție împotriva nestorianismului și a pelagianismului. După
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
la Oradea, biserica a suferit unele modificări, renunțându-se la prispa de pe latura de nord. Edificiul se remarcă și prin sistemul de boltire. Absida altarului, decroșată, poligonală cu cinci laturi este acoperită cu o boltă elipsoidală, racordată cu pereții din răsărit printr-o semicalotă. Spațiul destinat naosului este nu este acoperit de o boltă cilindrică, așa ca de obicei ci este acoperit cu o boltă în arc frânt. Decorul pictat al bisericii a avut mult de suferit în urma modificărilor, ajungându-se
Biserica de lemn din Brusturi, Bihor () [Corola-website/Science/312401_a_313730]
-
dolar pe zi în Peshawar, Pakistan. Sharbat putea să îl însoțească doar în lunile de iarnă, deoarece căldură și poluarea din Peshawar îi agravase astmul. Cea mai mare parte a timpului ei este petrecut în sat, unde se trezește înainte de răsărit, se roaga, aduce apă de la izvor, gătește, spală și are grijă de copii. Este una din cele mai recunoscute chipuri, însă nimeni nu stia cine era această fată. Imaginea ei apăruse pe coperțile revistelor și cărților, postere, ace de rever
Sharbat Gula () [Corola-website/Science/312405_a_313734]
-
nord, de formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 60/30 cm. Bolta naosului este căptușită cu scânduri ca și pereții interiori ai bisericii. Altarul are forma poligonală, despărțit de naos prin catapeteasmă și înălțat cu o treaptă, iar în partea de răsărit prevăzut cu o fereastră de aceeași formă și dimensiuni ca și cea din naos. Scheletul catapetesmei este din lemn de tei, făcut pentru trei rânduri de icoane și portal. Catapeteasma se presupune că este executată odată cu biserica. Icoanele de pe catapeteasmă
Biserica de lemn din Corjăuți () [Corola-website/Science/312425_a_313754]
-
din Peloponez. Există o serie de istorici care socotesc campania din Grecia decisivă pentru deznodământul conflagrației mondiale. Astfel, întârzierea provocată de campania din Grecia avea să provoace eșecul germanilor în fața Moscovei și mai apoi seria de înfrângeri de pe frontul de răsărit. Există și păreri conform cărora invazia din Grecia nu a avut nicio influență asupra datei de declanșare a Operațiunii Barbarossa. Mai mult, intervenția britanică în sprijinul elenilor a fost caracterizată de acești din urmă comentatori ca fiind o acțiune inutilă
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
au avut la un moment dat speranțe să poată păstra controlul asupra Cretei și poate și asupra altor câteva insule valoroase din punct de vedere strategic, care puteau fi folosite ca baze aeriene pentru sprijinirea operațiunilor navale în Mediterana de răsărit, dar atacul aeropurtat german a dus la evacuarea tuturor trupelor aliate din insulele grecești. Victoria germană s-a datorat mai multor factori: După înfrângerea forțelor aliate, decizia de trimitere a forțelor britanice în Grecia a fost aspru criticată în Regatul
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]