10,353 matches
-
sa. Apoi numărul mare de bolnavi de aici, cu o patologie foarte variată mi-a oferit un bogat material de studiu și cercetare. În general, clinicile din Cluj au reprezentat pentru mine inima și plămânul prin care a palpitat și respirat fluxul ascendent al pregătirii mele în arta medicală și a modului de comportare față de omul suferind. De la profesorul Hațieganu am mai învățat că bolnavul nu trebuie să se găsească numai sub mirajul cifrelor și al aparatelor, medicina clinică nu este
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
sunt singură. Mi-am adunat cu greu puterile și am urcat să o văd pe mama. Implorând o infirmieră sau asistentă, am intrat înfiorată. Am găsit-o adormită, avea tuburi, mască de oxigen. M-am bucurat nespus de mult că respiră. M-am bucurat că nu m-a văzut în ce hal eram. M-am bucurat că trăia. A doua oară când am intrat la ea a fost și Raluca cu mine. Am sărutat-o amândouă. Pe partea stângă, pe care
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.” Timpurile sunt de așa natură, încât o să ajungem să plătim cu bani și aerul pe care îl respirăm. Sunt medici care știu că vei muri și îți iau tot ce ai, oricum mori. Până la bani, îți iau dreptul de a mai spera la viață, de a mai lupta să trăiești. Te omoară psihic. Rezultatul la biopsie nu mai
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
uit la pacientă. ” Dacă până în martie mai erau zile în care se râdea și nopți în care se dormea, de la sfârșitul acelei luni, zilele și nopțile erau la fel. Somnul ne-a abandonat complet și pe mine și pe mama. Respiram groaza zilei de mâine în fiecare zi. Am mers din nou la laborator să iau celelalte probe de la biopsie ce îi aparțineau mamei. Am fost invitată înăuntru de doamna care, cu câteva luni în urmă îmi spusese să nu mai
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
din viață. Și-a înghițit otrava până la ultima suflare. În timpul lunilor de chimioterapie, mama avea stări de greață, dar nu vomita. După citostatice a început. Îi era tot mai rău, nu era zi să nu vomite, vomita mai mult decât respira. De multe ori se întâmpla să fiu lângă ea și se chinuia atât de tare să se abțină. Îi vedeam rugămințile în ochi, mă implora să plec de acolo. Nu mai avea timp să ajungă la baie, vomita pe unde
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
se abțină, că voi curăța după ce vomită. Îmi era frică dacă plecam de lângă ea să nu se înece cu vomă. Îmi era frică dacă nu eram în aceeași încăpere cu ea. Îmi era frică că nu o să o mai aud respirând. Îmi era frică și să mai ies din casă, vroiam să stau numai cu ea. Mă interesasem deja de înmormântare. Nu vedeam plecarea ei atât de repede, însă voiam să fiu pregătită pentru atunci când se va întâmpla. Pregătită... niciodată nu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ochilor. Nu putea înghiți, dar făcea eforturi de dragul meu, ca să mănânc și eu ceva. Îi era milă de mine că eram extenuată. Ne făcea să râdem. Stăteam cu aparatul de tensiune lângă mine; mi se făcea frică, avea momente când respira greu și intram în panică. De miercuri după-amiază, 12 septembrie, nu mai respira normal. A doua zi dimineață am vrut iarăși să o spăl și să o schimb. De data asta m-a lăsat. Am târât-o cu Timeea de pe
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ceva. Îi era milă de mine că eram extenuată. Ne făcea să râdem. Stăteam cu aparatul de tensiune lângă mine; mi se făcea frică, avea momente când respira greu și intram în panică. De miercuri după-amiază, 12 septembrie, nu mai respira normal. A doua zi dimineață am vrut iarăși să o spăl și să o schimb. De data asta m-a lăsat. Am târât-o cu Timeea de pe canapea în mijlocul camerei pe un fotoliu pat. Stătea incomod cu gâtul, practic toate
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
bucătărie să vorbim, că mama e obosită și poate va reuși să doarmă un pic. Claudia se mira în fiecare zi cum de mai trăiește mama: fără mâncare, fără apă, fără medicamente. Vorbind cu ea, am auzit că mama iar respira greu. Mi-a fost teamă. Am rugat-o pe Claudia să plece, ori a plecat ea, nu mai rețin, pentru că eu vroiam să stau cu mama. Scotea un sunet ciudat și m-am speriat tare. Îi luam tensiune din cinci
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
de mama, iar Timeea de mine. Orice făceam în cameră vorbeam cu mama, mă urmărea. Schimbam covorul acela plin de miros de vomă cu unul curat și nu am mai auzit-o să mă îngâne. M am uitat le ea: respira încă, din pieptul ei ieșea acel zgomot ciudat, dar respira. Mi-am zis că vrea să doarmă un pic, ca atare mi-am văzut în continuare de treabă uitându-mă din când în când la ea. O auzeam respirând și
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
vorbeam cu mama, mă urmărea. Schimbam covorul acela plin de miros de vomă cu unul curat și nu am mai auzit-o să mă îngâne. M am uitat le ea: respira încă, din pieptul ei ieșea acel zgomot ciudat, dar respira. Mi-am zis că vrea să doarmă un pic, ca atare mi-am văzut în continuare de treabă uitându-mă din când în când la ea. O auzeam respirând și asta mă liniștea. Nu mai plimba ochii nicăieri, nici măcar nu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ea: respira încă, din pieptul ei ieșea acel zgomot ciudat, dar respira. Mi-am zis că vrea să doarmă un pic, ca atare mi-am văzut în continuare de treabă uitându-mă din când în când la ea. O auzeam respirând și asta mă liniștea. Nu mai plimba ochii nicăieri, nici măcar nu se mai uita la mine. Credeam că poate vrea să stea așa liniștită. La unu de noapte tot așa era. Nu se mai oprea hârcâitul ăla din piept. Eram
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ce îi vor putea aduce reaua priimire.“ Rezultatul plebiscitului odată cunoscut, cu o zdrobitoare majoritate în favoarea inițiativei lui Heliade (616 voturi pentru, 27 contra), din noiembrie 1844 Curierul de ambe sexe îmbracă haina alfabetului latin. Prefața periodului V al revistei respiră un justificat sentiment de triumf: „Aci nu mai este acum voința unui om în parte, e voința Nației ce își reclamă ale sale; și de azi înainte mulțumește slovelor străine pentru marea bunătate și îndemânare de a ne ținea în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
către Ra exclamă: "să o poți da pe Ma'at, inimii mele!"20. Ca întrupare a lui ma'at, faraonul constituie modelul exemplar pentru toți supușii săi. Cum se exprimă vizirul Rekhmire: El este un zeu care ne face să respirăm prin acțiunile sale"21. Opera faraonului asigură stabilitatea Cosmosului și a statului și prin urmare continuitatea vieții, într-adevăr, cosmogonia este reluată în fiecare dimineață, când zeul solar îl "alungă" pe șarpele Apophis, fără a reuși totuși să-1 nimicească; deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
reformei lui Akhenaton. Originalitatea și importanța celui ce a fost "primul individ ai istoriei", cum îl caracteriza Breasted, sunt încă mult discutate. Dar nu ne putem îndoi de fervoarea sa religioasă. Rugăciunea găsită în sarcofagul său conținea aceste rânduri; "O să respir dulcea răsuflare a gurii tale. In fiecare zi îți voi contempla frumusețea. Dă-mi mâinile tale, pline de spiritul tău, ca să te primesc și să trăiesc prin el. Cheamă numele meu de-a lungul veșniciei: niciodată nu va lipsi la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Helios, vechiul germ. saitil, vechiul slav solnce, toate desemnând soarele). Dar zeii solari au cunoscut o istorie destul de - Vocabula greacă theos nu se înscrie în aceeași serie. Ea derivă dintr-un radical desemnând "sufletul", "spiritul mortului"; cf. lituanianul dwe., "a respira", paleoslavul dus, "respirație", dusa, "suflet". Se poate deci presupune ca theos, "/eu", se dezvoltă plecând de la ideea de morți divinizați. 4 în Iran, numele divinității focului este Îtar; dar există indicații că, într-o terminologie mai veche a cultului, focul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
iasă Ființa din ne-Ființă, deoarece, la început, nici "ne-Ființa nu exista, nici Ființa" (str. 1,1). Nu exista în timpul acela nici moarte, nici ne-moarte" (adică| nici oamenii, nici zeii). Nu era decât principiul nediferențiat "Unu" (neutru). "Unul respirai 12 Imaginea Embrionului de Aur va deveni, în India clasică, Oul cosmic născut din Ape (deja în Upanișade: Katha] t/p., IV, 6; ăvetâsvatara, III, 4,12). 13 Viraj este un fel de ăakti. În Brhădaranyaka Up., IV, 2,3
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în mai multe imnuri din Atharva Veda (X, 7, 8 etc.), brahman e identificat cu skambha (literal, sprijin, stâlp, proptea); altfel spus, brahman este Grund-ul care susține Lumea, axă cosmică și temei ontologic totodată, "în skambha stă tot ce respiră, tot ce e posedat de spirit (atmanvai)" (Atharva Veda, VII, 8,2). "Cel ce îl cunoaște pe brahman înăuntrul omului, cunoaște ființa supremă (parameșthin, Domnul) și cel ce cunoaște ființa supremă cunoaște skambha" (Atharva Veda, X, 8,43). Sesizăm efortul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
psihologie, activitate ritualăf simbolizare, "experimentare mistică" etc.) era activă încă din epoca vedică, dacă nu încă mal de mult, din protoistoria indo-europeană. Dar ea va fi chemată să joace un rol considerabil 27 într-adevăr, "atâta vreme cât vorbește, omul nu poate respira; și își jertfește atunci respirația sa cuvântului; atâta vreme cât respiră, el nu poate vorbi, și își jertfește atunci cuvântul respirației. Acestea sunt cele două oblatii continue și nemuritoare; în timp de veghe și în timpul somnului, omul le oferă fără întrerupere. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
încă din epoca vedică, dacă nu încă mal de mult, din protoistoria indo-europeană. Dar ea va fi chemată să joace un rol considerabil 27 într-adevăr, "atâta vreme cât vorbește, omul nu poate respira; și își jertfește atunci respirația sa cuvântului; atâta vreme cât respiră, el nu poate vorbi, și își jertfește atunci cuvântul respirației. Acestea sunt cele două oblatii continue și nemuritoare; în timp de veghe și în timpul somnului, omul le oferă fără întrerupere. Toate celelalte oblatii au un scop și participă la natura
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se desprinde același refuz al scrisului frumos care va reveni ca laitmotiv al profesiunilor de credință ale poetului. Își exprimă, de asemenea, convingerea că nimic nu poate împiedica această literatură să se manifeste, tocmai "fiindcă ea este o realitate care respiră prudent dar sigur (...) fără prejudecăți, canoane și paragrafe; fiindcă irită; fiindcă sufocă tot ce parvine din mediocritate sau tinde către ea; fiindcă literatura nouă care gâlgâie la barierele inimii și așteaptă să inunde, să se reverse ca o ploaie torențială
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
E o proiectare a spațiului exterior în cel interior, o reflectare care structurează astfel viziunile psihice, oarecum reversul a ceea ce propunea literatura anterioară. Ideea este subliniată și de final: "La porțile aurorii constelațiile admirau exaltate/ cum sub fruntea prințului planeta respiră". Textul se închide iarăși în intertext, sugerând pierderea în marea literaturii universale. Tot cu imagini desprinse din sfera închiderii se deschide și Cules de rod, universul se micșorează, totul se reduce la imaginea cârciumii. Tragicul devine și aici banalitate: "Tavanul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
orașului, în patinoar („patinor” la Bacovia, „patinaj” la Isaiia Răcăciuni), „trist” numai pentru firile senzitive, dar nici pentru ele întotdeauna, dovadă următorul fragment din Cîntec tîrziu, publicat în „Curentul” și reprodus între variantele din Opere (1978): „Un dor de a respira, de a se plimba departe, cîmpii de iarnă, corbii... Cu niște patine vechi, Sensitif se îndreptă spre gîrla înghețată pe care alunecase de atîtea ori, altădată. Anii, indiferența la care ajunsese îl făceau să se întrebe dacă nu va cădea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu-n aer ce plînge-”1). Combinația pare artificială, dedusă din vreo cromolitografie. Publicat prima dată în 1905, „Amurg antic” e, sînt convins, rezultatul anilor de ședere a lui Bacovia, ca student, în Capitală. Aci, chiar în centru, Palatul Cantacuzino respira un aer funerar (seamănă cu un „enorm dric de lux”, nota cineva) și erau mai multe havuzuri, unele de pe vremea domnilor fanarioți. Un autor le enumeră: Puțul cu plopi, Puțul lui Crăciun, Puțul de piatră, Puțul cu apă rece, Izvor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fără legi pentru existență cu hoardele care năvălesc de la țară," este clar că el le atribuie acestora statutul de Alții, de fără valoare (31). La fel, atunci când emigranții de la țară sosesc la oraș, "nimic altceva decât aerul pe care-l respiră, și de care nu poate scăpa niciodată, este suficient ca să-l slăbească mental și fizic, astfel încât să nu mai fie capabil să se măsoare cu viața bărbătească, proaspătă de la țară care dă năvală în orașul Londra pentru a distruge și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]