9,201 matches
-
Deși incredibil, Leonidas și cei 300 de spartani ai săi reușesc să-l oprească pe Xerxes până când un trădător le dezvăluie persanilor o potecă ascunsă care le permite acestora să cadă în spatele spartanilor și să-i măcelărească până la ultimul. Un sacrificiu eroic, dar inutil. Perșii continuă să înainteze, invadează Atena și dau foc Acropolei. Decizia lui Temistocle de a evacua orașul fusese deci justificată. Apoi, atenția se îndreaptă către mare, unde urmează să aibă loc confruntarea decisivă (pentru că doar învingând forțele
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
veșminte sacerdotale cu polystavrion, ținând în mâini rulouri desfășurate pe care sunt scrise rugăciuni liturgice și adorând Amnosul, simbolizat prin Hristos copil culcat pe patenă, acoperit și păzit de arhanghelii Mihail și Gavriil, pictat pe glaful ferestrei din axul altarului. Sacrificiul este reprezentat încă o dată, naturalist, în proteză , prin bustul lui Hristos mort, ieșit din potir, iar un înger îngenuncheat culegându-I într-un caliciu sângele care țâșnește din coasta Sa, totul încadrat de alți doi îngeri. În diaconicon, reprezentarea sfinților
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
ulterior în Serviciul Fluvial, subordonat Comandamentului Flotei. Fie și dintr-o privire retrospectivă succintă, se accentuează rolul și locul Forțelor Navale Române, a conducerii sale, în istoria statului român modern, mereu în serviciul intereselor navale și fluviale naționale, participând până la sacrificiul suprem la apărarea hotarelor de apă ale țării, îndeplinindu-și rolul atribuit de conducerea politico-militară. În prezent, Forțele Navale ale României continuă tradiția semnificativă a acestei categorii de forțe militare, în interesul națiunii și pentru apărarea unor idealuri generoase precum
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
a luat naștere din credința că jertfele de animale erau necesare a se face în mod repetat, pentru a se menține ordinea în Univers și în societate. Scrierile de bază ale hinduismului brahmanic - Brahmana (comentarii brahmanice) descriu rolul și importanța sacrificiului pentru viața religioasă. S-a ajuns la diminuarea credinței în zei, considerați muritori căci viața lor era dependentă de sacrificiile aduse de oameni. Astfel, s-au impus preoții (brahmanii), care au ajuns să fie considerați egali cu zeii. Potrivit textelor
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
menține ordinea în Univers și în societate. Scrierile de bază ale hinduismului brahmanic - Brahmana (comentarii brahmanice) descriu rolul și importanța sacrificiului pentru viața religioasă. S-a ajuns la diminuarea credinței în zei, considerați muritori căci viața lor era dependentă de sacrificiile aduse de oameni. Astfel, s-au impus preoții (brahmanii), care au ajuns să fie considerați egali cu zeii. Potrivit textelor considerate sacre, mântuirea putea fi obținută prin aducerea unei jertfe sau prin achitarea taxei pentru săvârșirea ei. Ca urmare a
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
zilnice cum ar fi închinatul în zori, după baie (de obicei la un altar de familie, include aprinderea unei lămpi și ofrande oferite zeităților), recitarea din cărți religioase, cântarea imnurilor devoționale, yoga, meditație, scandarea mantrelor și altele. Ritualurile Vedice de sacrificiu prin foc (Yajna) și cântarea imnurilor Vedice sunt practicate la ocazii speciale cum ar fi o nuntă hindusă. Alte evenimente de viață majore, cum ar fi ritualuri după moarte, includ yajna si incantarea de mantre Vedice.
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
inițial egiptean a fost compus în principal din câteva simboluri ce denotă cantități de diverse produse. Până la sfârșitul celei de-a treia dinastii, acesta a fost extins pentru a include mai mult de 200 de simboluri, cât fonograme și ideograme. Sacrificiul uman a fost practicat ca parte a ritualurilor funerare dedicate tuturor faraonilor din prima dinastie. Este clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și osemintele animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
tentației, Tezcatlipoca, să întrețină o relație intimă cu o preoteasă virgină. Din cauza remușcării, el s-a sinucis dându-și foc, iar inima lui a devenit steaua dimineții, Tlahuizcalpantecuhtli. Venerarea zeului Quetzalcoatl includea uneori sacrificarea unor animale, cultul lui opunându-se sacrificiului uman.
Quetzalcoatl () [Corola-website/Science/303041_a_304370]
-
taur, despre care nu credem că îl reprezintă pe Apis, ci mai degrabă este în strânsă legătură cu un cult al taurului sacru de la Buto. Pe o etichetă fragmentară a lui Aha, descoperită tot la Abydos, se poate documenta practicarea sacrificiului uman. Pe plăcuță apare figura unui prizonier legat și sacrificat, iar cel care înfige un pumnal în pieptul lui este un preot. Sângele curs este captat într-un vas așezat între cei doi, adică între prizonier și preotul oficiant. Pe
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
adică între prizonier și preotul oficiant. Pe baza acestei singure dovezi nu se poate stabili cu certitudine dacă avem de-a face cu un rit mai mult sau mai puțin răspândit, în orice caz pare a fi o reminiscență a sacrificiului uman, având un substrat african vechi. Pe o etichetă provenită din mormântul reginei-mame Neith-hotep de la Naqada, care înregistrează și propoziția nebti men (v. mai sus), în același rând 1 apare și prototipul bărcii henu a zeului Sokaris, ambarcațiune care, în
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
nu poate avea alt Mire decât pe Hristos. Printre pretendenți era și fiul Prefectului Romei, care a fost respins în încercările sale, acesta ca să se răzbune a denunțat-o că este creștină. Astfel "Prefectul Sinfronius" i-a poruncit să aducă sacrificii zeiței Vesta, fiindcă a refuzat, ca pedeapsă a fost expusă într-un bordel. Singurul tânăr care a încercat să o atingă a fost lovit de orbire, apoi vindecat la rugăciunea Agnezei. Însă nici măcar miracolul nu l-a făcut pe prefect
Agnesa () [Corola-website/Science/303158_a_304487]
-
lungă (katana) și una scurtă (wakizashi). Ei erau cei care-i apărau pe shogun și pe "daimyo" - nobilul feudal. Normele cunoscute sub denumirea de codul „războinicului” (Bushido), nu întotdeauna respectat, exaltau ideea de onoare, de respect față de cuvântul dat, de sacrificiu pentru suzeran și de dispreț față de moarte. Esența codului războinicilor rămânea simtul datoriei. Codul onoarei și al devotamentului absolut pentru seniorul lor sau pentru împărat îi situeaza pe samurai în relație cu cavalerii europeni din evul mediu, dar cu deosebirea
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
dar cu deosebirea că din codul samurailor lipsea idealul religios. Cel mai mare samurai, secolul al XVII-lea pe nume Miyamoto Musashi spunea că jurământul samuraiului înseamnă devotament până la moarte. Codul războinicului impunea onoare, respect față de cuvântul dat, spirit de sacrificiu și dispreț total față de moarte. Spre a evita umilința captivității, iar mai târziu spre a demonstra credința față de stăpân, sau spre a protesta împotriva conduitei nedrepte a unui superior direct, a apărut obiceiul numit vulgar "harakiri" - care înseamnă „a-ți
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
un efort dedicat acestor principii ale libertății și egalității pentru toți. Emanciparea sclavilor devenise acum parte din efortul național de război. El a declarat că morțile atâtor bravi soldați nu vor fi în van, că sclavia va lua sfârșit în urma sacrificiului lor, și că viitorul democrației în lume va fi asigurat, că „guvernul din popor, de către popor, pentru popor, nu va pieri de pe fața Pământului”. Lincoln a concluzionat că Războiul Civil are un obiectiv profund: o nouă naștere a libertății în
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
inițial egiptean a fost compus în principal din câteva simboluri ce denotă cantități de diverse substanțe. Până la sfârșitul celei de-a treia dinastii, acesta a fost extins pentru a include mai mult de 200 de simboluri, cât fonograme și ideograme. Sacrificiul uman a fost practicat ca parte a ritualurilor funerare dedicate tuturor faraonilor din prima dinastie. Este clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și a animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
se lăuda). În anul acela, am făcut cele mai mari aprovizionări cu gogoșari (ce greu se găseau!) cu gogonele, varză și de toate. Zăboveam mult la intrarea în bloc, cu sacoșele pline, să mă vadă toată lumea. Dar cel mai mare sacrificiu pentru libertate (după cel de a lăsa copilul zălog - ce grea a fost despărțirea!) a fost achiziționarea (cu aprobare specială) a unui televizor color, cu piese franțuzești, mare raritate, contra sumei de 18.500 de lei (bani grei pe vremea
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
orice efort vizibil ar fi paralizat grația și pudoarea unei naturi care, până la Corot, pare a se fi refuzat privirii. E aici o splendidă siguranță a meșteșugului. Și mai este, de asemenea, un suflet încrezător, cinstit (...) gata oricând la orice sacrificiu."" Tot ce a pictat Corot, până la cele mai mărunte crochiuri, este impregnat de fericire. Nu este fericirea unui credul; e una dobândită: fericirea omului care privește și se recunoaște în ceea ce l-a precedat ca și ceea ce îi va urma
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
forță este necesară pentru a o zdrobi, că mașinăria Cartei, nu mai puțin ca mașinăria Pactului, este suficientă pentru acest scop dacă este folosită cum trebuie, iar orice cetățean binevoitor din fiecare stat să fie gata să se supună oricărui sacrificiu pentru a păstra pacea... Îndrăznesc să-mi impresionez ascultătorii că marea lucrare a păcii se află nu numai în interesele limitate ale națiunilor noastre, dar mai mult pe acele mari principii de drept și nedrept de care națiunile, la fel
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
reprime orice sentimente de glorificare individuală, i-a ridicat lui Leonidas, pe locul luptei, un mormânt de piatră reprezentând un leu. Versurile lui Simonides, săpate în piatră, par a fi un ultim mesaj din partea neasemuitului Leonidas și al ostașilor săi: Sacrificiul suprem de la Termopile a avut darul de a zdruncina încrederea aramtei invadatoare și de a înaripa curajul grecilor pentru luptele următoare. Trecând umiliți de Termopile, perșii au cucerit și incendiat Thespia, Plateea și Atena, dar victoriile navale ale atenianului Temistocle
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
atenienii; în memoria regelui Leonidas și a celor trei sute de spartani care au căzut până la unul, la Sparta a fost ridicată o columnă pe care li s-au înscris numele; numeroase stele funerare cu inscripții în versuri elegiace aminteau de sacrificiul celor care și-au dat viața pentru patriile lor, iar în arta și literatura timpului au apărut opere de mare valoare care au imortalizat înfruntarea între greci și "barbaroi" (vorbitorii unor limbi străine). La Sparta, eveniment memorabil, Temistocle a fost
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
numitului "imperiu" maritim atenian, cunoscut sub denumirea de Liga Ateniană. În vreme ce grecii din răsăritul Mediteranei luptau împotriva perșilor pentru a-și asigura libertatea și propria dezvoltare, și cei din partea occidentală a bazinului mediteranean s-au văzut nevoiți să facă grele sacrificii pentru a înfrunta pericolul venit din partea fenicienilor. Ceea ce inițial era o confruntare, îndeosebi pe planul concurenței comerciale, s-a transformat încă din cursul secolului al VI-lea în lupte înverșunate. Sicilia și Sardinia erau obișnuitul teatru al acestor confruntări, dar
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
în Arabia pentru a-l converti pe Berilus de Lostra, un eretic modalist. În timpul persecuției anticreștine (250 - 251) dezlănțuite de împăratul Decius, a fost aruncat în închisoare, în lanțuri, fiind torturat pentru credință, ca urmare a refuzului de a aduce sacrificii zeilor imperiali. A murit, la Tyr, în Fenicia, în anul 254. Alături de Clement din Alexandria, al cărui elev a fost mai întâi, Origene reprezintă perioada de maximă înflorire a Alexandriei intelectuale. Origene a fost un spirit ascuțit și pătimaș, scriind
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
era pentru daci și un mod de comunicare cu zeul lor. Ei sacrificau la fiecare cinci ani un tânăr geto-dac, după cum spune Herodot. Acesta avea rolul de a fi solul oamenilor către Zamolxes, lui încredințându-i-se înaintea ritualului de sacrificiu cererile, rugămințile, problemele celorlalți. Nici locuitorii Galiei nu se temeau de moarte. Diodor din Sicilia spunea în lucrarea sa "Biblioteca Istorică": "Ei nu se feresc de moarte. S-a înrădăcinat la ei credința pe care o avea Pitagora despre nemurirea
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
ani, ar intra într-un alt trup și ar începe o nouă viață." Ca și dacii, galii sacrificau bărbați când voiau să afle răspunsuri la întrebări privitoare la evenimente din viitor. Îi înfigeau sabia în piept, deasupra diafragmei, celui destinat sacrificiului și prefigurau ce se va întâmpla în viitor după modul în care cădea victima. Druizii aveau, de asemenea, o doctrină complexă în ceea ce privește nemurirea, având o morală și o viziune generală aparte despre lume. Având o mitologie bogată, practicau rituri și
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
au o conștiință proprie, ci își dobândesc o anumită individualitate doar prin sângele animalelor sacrificate și prin interpretările lui Teiresias. Pe de altă parte, Eschil în "Choeforele" sau Sofocle în "Electra" presupun că sufletele celor morți pot fi îmbunate prin sacrificii, respectiv pedepsite de batjocura exercitată de cei vii. Și sufletul lui Darius în "Perșii" lui Eschil pare a duce o nouă existență după moarte, căci află de înfrângerea oștirilor lui Xerxes. Presocraticul Empedocle a susținut chiar o teorie a metempsihozei
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]