11,011 matches
-
se lua de pe cap, uitaseră să-și ia jobenul. Această scenă era așa de ridicolă, încât ar fi meritat să o desenez” (Veress, 1928-1929, 380-381). Comunitatea sătească rusească (mir-ul) și spiritul de sociabilitate Dorind să sublinieze unicitatea comunității sătești slave, Haxthausen insistă asupra diferitelor sensuri cu care este investit cuvântul care o desemnează în limbajul popular (sensuri diferite de cele atribuite de „buna societate” rusă, care din necunoaștere o confundă cu germanul gemeinde sau cu francezul commune, cu care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
soțiile și copiii lor, începând să formeze gospodării aparte: „Ei își ridicară case și dependințe, dar pe pământul comun [rămas proprietate devălmașă a familiei originare - n.n.] și rămânând în comunitate, supuși șefului familiei. Ei formară astfel comuna primitivă a satelor slave, adică comuna familială, al cărei șef era numit bătrânul (starik, starși, starșina, starosta). Proprietatea pământului rămase comună [devălmașă - n.n.]; (...) Pământul era cultivat în comun și doar produsele sale erau împărțite, în părți egale, între grupuri” (Haxthausen, 1853, vol. III, 134
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
său; el nu are nici îndatorire, nici funcție, ci ocupă poziția unei rude, adică a tatălui, în care întreaga națiune recunoaște unitatea sa de sânge” (Haxthausen, 1853, vol. III, 163). Natura mir-ului trebuie căutată în „caracterul fundamental al naționalității slave în general și al celei rusești în particular”, și anume: „Popoarele slave sunt în general foarte sociabile, dar poporul rus este cel mai sociabil dintre toate” (Haxthausen, 1853, vol. III, 132). Tema explicativă a sociabilității caracteristice poporului rus este reluată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
rude, adică a tatălui, în care întreaga națiune recunoaște unitatea sa de sânge” (Haxthausen, 1853, vol. III, 163). Natura mir-ului trebuie căutată în „caracterul fundamental al naționalității slave în general și al celei rusești în particular”, și anume: „Popoarele slave sunt în general foarte sociabile, dar poporul rus este cel mai sociabil dintre toate” (Haxthausen, 1853, vol. III, 132). Tema explicativă a sociabilității caracteristice poporului rus este reluată în repetate rânduri de-a lungul studiului (Haxthausen, 1847, vol. I, 130
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
iar la un nivel mai larg în cadrul comunității sătești devălmașe de tipul mir-ului, este, în viziunea lui Haxthausen, o consecință a acesteia. Mir-ul este considerat ca fiind o formă de organizare socială caracteristică nu numai rușilor, ci populațiilor slave în general, dintre care mai sunt menționate cele din Serbia, Bosnia și Bulgaria (Haxthausen, 1853, vol. III, 134; 1847, vol. I, VI). Studii ulterioare au confirmat afirmațiile savantului german, dar i-au pus în același timp în evidență și limitele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
au confirmat afirmațiile savantului german, dar i-au pus în același timp în evidență și limitele. Astfel, s-a constatat că în secolul al XIX-lea familia patriarhală, precum și organizarea de tip devălmaș a satului predominau nu numai la populațiile slave din răsăritul și din sudul Europei, ci și la alte populații balcanice, cum ar fi albanezii, turcii și tătarii (Stahl, 2000b). Același lucru a fost pus în evidență și pentru partea occidentală a continentului european, însă pentru o epocă mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
chiar și atunci când era mai tânăr decât principii ce îi erau subordonați; atunci când printr-o întâmplare oarecare unul dintre frații mai mici devenea Mare Duce, frații săi mai mari îl numeau întotdeauna bătrânul” (Haxthausen, 1853, vol. III, 133). „În familiile slave organizate după acest sistem nici unul dintre membri nu avea o avere personală. Totul revenea proprietății comune, de care fiecare membru adult al familiei ar fi putut în mod liber să dispună, dacă nu ar fi fost supus autorității absolute a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
uneori chiar și dincolo de aceasta. Numai după ce fiul însuși are copii adulți, această dependență se diminuează în mod progresiv”. Descrierile de mai sus permit o serie de comentarii referitoare la diferențele existente între familia tradițională rusească (și în general cea slavă) și familia tradițională românească. Diferențele pot fi în primul rând remarcate în ceea ce privește compoziția familiei. În varianta sa cea mai răspândită, familia românească era alcătuită dintr-un cuplu căsătorit, cel al părinților, împreună cu copiii săi necăsătoriți. Rând pe rând, copiii părăseau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
între familia tradițională rusească și cea românească o constituie instituția bătrânilor. În limba română, cele două cuvinte comparabile cu starâi slav sunt: bătrân (de origine latină) și moș (de origine dacă). Ambele desemnează în limbajul curent, ca și varianta lor slavă, persoanele în vârstă. Un alt sens comun dat celor două cuvinte, de această dată tipic românesc, este acela de parte din moșia unui sat. Cuvântul slav starosta se regăsește în limba română sub diferite forme, cu un sens ușor diferit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
grupului de persoane care l-a despădurit și defrișat, atâta vreme cât membrii acesteia îl cultivau. Este așadar vorba de o proprietate temporară ce acompania o formă de agricultură itinerantă. Deosebirea dintre satul rusesc și cel românesc constă în faptul că populațiile slave au înaintat încontinuu spre nord și spre răsărit, agricultura itinerantă desfășurându-se pe un teren ce își schimba în permanență configurația: „Încă și astăzi mai poate fi remarcat slabul atașament pe care rușii îl resimt față de țara pe care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
după aceea, a pretins că are toate onorurile acestui eveniment glorios; și, născocind nu știu ce istorie cu un colonel de dragoni pe care îl arestase pe Pont-Neuf, a stăruit să i-o public în Patriotul francez. Numai că se înălța în slavă într-un mod atât de extravagant, încât nu m-am putut hotărî să-i fac acest serviciu. Am șters elogiile, am imprimat faptul; chiar astfel modificat, articolul rămânea destul de neverosimil. ĂÎn această relatare, din care am eliminat comparații ca aceea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
este o exagerare. Dovadă că placa de la intrare deținea un text în limba slavonă, sculptat în lemn tot de stejar. Ea a fost luată la un muzeu pentru descifrare fără a se mai ști nimic despre ea. Încrustarea în limba slavă este, însă, desigur mai recentă .... Tot de la părintele Tomșa am mai reținut și numele preoților din ultima sută de ani (sec.20): Pitirim I., Vasiliu Șt., Filichi Const., Ursăcescu V., Tomșa Gh., Mera Ion, Bujor Const., Gâlcă Gabriel ș.a. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și al terorii instaurate de Stalin, de satrapii, de succesorii săi și de complicii lor, al Gulagului omniprezent și al „luptei de clasă“, al mizeriei, al cenzurii și al arestărilor masive. Este epoca condamnării „cosmopolitismului burghez“ și a ridicării în slăvi a „internaționalismului proletar“, cea a falsificării masive a istoriei, a spălării creierelor și a suspiciunii generale. Este mai ales epoca în care zbirii Securității intrau în casele oamenilor la crăpatul zorilor pentru a-i aresta, percheziționa și/sau pentru a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
discursului un caracter narativ, prin cultivarea inversiunii, pentru crearea simetriei. Nota distinctivă a limbajului religios rămâne însă lexicul. Lucrările de specialitate semnalează prezența a numeroase cuvinte dispărute din uzul literar actual, a numărului mare de arhaisme lexicale, a împrumuturilor din slavă și neogreacă, păstrarea unor cuvinte vechi de origine latină, conservate doar dialectal, folosirea unor forme etimologice neprefixate sau a calculilor cu structuri neobișnuite. La fel de numeroase sunt arhaismele semantic caracterizate prin conservarea unor sensuri demult iesite din uz limbii literare. Taxonomia
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
au putut nici să-și dreneze, nici să-și defrișeze pămînturile. De aceea, tot ceea ce constituise altădată un sol convenabil a fost acoperit de mlaștini sau năpădit de mărăcini. Mai mult: chiar renumitul canton Arebrignus este invidiat și ridicat în slăvi degeaba, pentru că nu mai vezi aici cultivîndu-se vie decît într-un singur loc; în afară de acest loc tot restul nu este decît păduri și stînci inaccesibile, adăposturi sigure pentru animale sălbatice [...]. În fine, chiar aceste vii, pe care le admiră cei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
antigravitațională, și sfinții, care sînt învăluiți de nimburi, radiație a condiției lor lăuntrice, impregnată de lumina increată. începînd de la Origen, o parte a autorilor patristici vorbesc despre deosebirea dintre corpurile ființelor inferioare, mai dense și mai compacte, și trupurile de slavă ale îngerilor și ale fiilor învierii (cf. Bogdan Tătaru-Cazaban, Corpul îngerilor. Dileme patristice medievale, O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, volum coordonat de Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban, Humanitas, București, 2009, pp. 191-214). Tema hainei de lumină a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
deplină ; ele își regăsesc astfel condiția adevărată, libertatea, fiind dezlegate de limitările contracției spune Scholem. Peter Brown, amintind de această temă în lucrarea Trupul și societatea (traducere de Ioana Zirra, RAO, București, 2000, p. 471), indică, pentru semnificația straielor de slavă, următoarele studii : S.P. Brock, Jewish Traditions in Syriac Sources, Journal of Jewish Studies, 30, 1979, pp. 212-232 (în special pp. 221-223), și, de același autor, Clothing Metaphors as Means of Theological Expression in Syriac Tradition, în M. Schmidt și C.F.
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
omenesc. Prin înviere, el și-a transmutat trupul omenesc în trup de dincolo de moarte, liber de condiționările spațio-temporale. Sfîntul Pavel a celebrat trupul nostru ca templu al Duhului Sfînt, destinat să treacă de la varianta lui coruptibilă la varianta lui de slavă. Dar, evident, trecerea nu este continuă. Ea se pregătește, în această lume, prin dominația calmă a spiritului asupra trupului de carne ; se împlinește cînd ființa umană atinge principiul ceresc al trupului său. La cel din urmă se referea Origen cînd
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de statistici, analizând frecvența și originea cuvintelor separat pentru fiecare poezie, comparativ la amândouă și totale. Analiza statistică a celor două poezii duce la următoarele concluzii : 1. Diversitatea cuvintelor din punct de vedere al originii. Întâlnim cuvinte de origine latină, slavă, franceză, bulgară, albaneză, maghiară etc. 2. Preponderența elementului latin. Din cele 417 cuvinte 309 sunt latinești. 3. Elementul imediat următor ca frecvență este cel slav (din cele 417 cuvinte 50 sunt slave). 4. Labiș folosește relativ multe cuvinte. Din cele
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
vedere al originii. Întâlnim cuvinte de origine latină, slavă, franceză, bulgară, albaneză, maghiară etc. 2. Preponderența elementului latin. Din cele 417 cuvinte 309 sunt latinești. 3. Elementul imediat următor ca frecvență este cel slav (din cele 417 cuvinte 50 sunt slave). 4. Labiș folosește relativ multe cuvinte. Din cele 417, doar 59 se repetă, după cum urmează: 39 de cuvinte se repetă de două ori; 10 cuvinte de trei ori; 4 cuvinte de patru ori; 4 cuvinte de cinci ori; un cuvânt
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
practicat în toate epocile istorice, în tot spațiul carpato - danubiano -pontic, fiind atestate de dovezi arheologice, documentare, lexicale. Unii istorici consideră că pescuitul se practică încă de pe timpul conlocuirii românilor cu slavii, termenii de „iaz” și „râmnic” fiind de origine slavă . În zona Șipote, construcția iazurilor și pescuitul au constituit preocupări foarte vechi ale locuitorilor, probabil cu mult timp înaintea mențiunilor documentare. Începând din sec. al XV-lea iazurile sunt menționate și în documentele de danie și de vânzare a moșiilor
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
1. Partea de început (Troparul Nașterii Domnului) “Nașterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii, lumii, cunoștința stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui Dreptății și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus Doamne, slavă Ție.” 2. Steaua sus răsare 3. Închinatul Stelei Se scutură “Steaua” zicând sacadat: Amin, amin în casa dumneavoastră Aur, smirnă și tămâie Și cel dar de bucuroe Omul bea și chefuiește Dar la moarte nu gândește Iar moartea când mi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pentru păcatele noastre, și S-a născut din Sfânta și curata Fecioară, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. Mare rumoare a iscat între cei de față și toți au hotărât:"Să piară!". Și arhi diaconul Ștefan a pierit, cu ochii spre slava lui Dumnezeu, bătut cu pietre, devenind, prin propria hotărâre, întâiul mucenic întru credința lui Hristos. Minunata poveste a lui Moș Crăciun Se povestește din bătrâni că pe vremea lui Irod, împăratul iudeilor, voind împăratul să se facă liste cu toți
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
la suflet ca un mielușel și plin de bunătate. Smerit el căzu în genunchi la picioarele lui Christos și cu ochii scăldați în lacrimi îi ceru iertare. Glasuri de înger, strigăte de bucurie și de veselie din ceruri se auzeau: Slavă întru cei de sus Lui Christos Domnul Iisus, Lui Christos, lui Dumnezeu, Din orașul Vifleem. Pe pământ pace, Bucurie, veselie, La oamnei bună-voire! (Simion Florea Marian, Llegendele Maicii Domnuluistudiu folcloristic, București, 1940) Feciora Maria naște pe Mesia Să depanăm și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
De la ușa din pridvor Și, intrând bătrânu-n casă, Ne-a urat “Noroc și spor!” Lângă vatră ni se -așază Și cu drag ne povestește, Basmul sfânt al Celui care Toată lumea o cârmuiește, Basmul nașterii slăvite A copilului Hristos. Moș Crăciun Slavă ție, Moș Crăciune, Ce-n tot anul vii mereu Să ne amintești cuvântul Fiului lui Dumnezeu. L-am rugat de sănătate Pentru noi, pentru părinți, Pentru pacea țării noastre Înălțat-am rugi fierbinți. Moș Crăciune, Moș Crăciune, Încotro vrei s-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]