9,663 matches
-
că vizirul al-Mulih le dăduse o listă de persoane pe care dorea să le vadă urgent; mai adăugară că nu avea de ce să se teamă. La plecare, tata o liniști și el cât se pricepu mai bine. Ajungând în piața Tabla, în fața Alhambrei, Mohamed văzu, la lumina zorilor, mai bine de cinci sute de oameni ce fuseseră reținuți, cu toții călare, înfășurați în mantale grele de lână, înconjurați de vreo mie de soldați pedeștri sau călări, care nu arătau față de ei nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceea de a trăi, înconjurat de ai mei, îndelungi zile liniștite. Și de a fi, dintre toți cei pe care-i iubesc, cel dintâi care o să plece. Spre acel Loc din urmă unde nimeni nu e un străin în fața Ziditorului. TABLA DE MATERII I. Cartea de la Granada Anul Salmei la Horra..................................................................... Anul amuletelor........................................................................... Anul lui Astaghfirullah................................................................... Anul căderii................................................................................ Anul sărbătorii Mihrajan.................................................................. Anul trecerii mării......................................................................... II. Cartea de la Fès Anul hanurilor.............................................................................. Anul prezicătorilor......................................................................... Anul bocitoarelor........................................................................... Anul lui Harun Iscoditorul................................................................. Anul inchizitorilor........................................................................... Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
conținutul făcea prea puțin zgomot ca să fie vorba de monede și era prea ușor ca să fie vorba de bancnote. Se ridică și scrută întunericul până găsi pe birou ceva ce presupuse a fi un cutter pentru scrisori. Îl strecură pe sub tabla subțire a capacului, apăsând lama pentru a ridica metalul. Făcu asta pe o latură întreagă, deschizând cutia ca pe o conservă de fasole. Îndoind-o într-o parte, putea face obiectul dinăuntru să alunece afară. Inima îi bătea cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pasiunea pentru cercetarea istoriei antice a acestui ținut. A devenit ceea ce lumea bună numește un arheolog musculos - și ceea ce palestinienii numesc un tâlhar într-un tanc. Orice deal luat, orice cătun cucerit erau privite nu numai ca puncte strategice pe tabla de șah a războiului, ci și ca situri arheologice. Admiratorii săi - și dușmanii - spun că a adunat o colecție foarte importantă, o gamă largă de obiecte vechi de mii de ani. Toate au o trăsătură comună: confirmă continuitatea evreilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scotocească într-o pivniță întunecată când avea la dispoziție podoabele strălucitoare ale Babilonului? Soarta era de învinuit sau destinul. Sau ambele, pentru că hotărâseră că, orice s-ar întâmpla, Salam al-Askari va fi un perdant. —Ce-i asta? Salam acoperi instinctiv tabla de lut, ca și cum ar fi stat ghemuit. Dar degeaba: sora lui de nouă ani o văzuse. —Ce să fie? — Chestia aia. Din poală? —A, asta. Nu e nimic. Doar o chestie pe care am luat-o azi de la școală. —Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Tati! Tati! Salam are ceva ce n-are voie să aibă, Salam are ceva ce n-are voie să aibă! Salam se uită în tavan: era terminat. Acum avea să fie bătut degeaba, pentru o bucată inutilă de pământ. Ținând tabla în mână, se urcă în picioare pe scaunul de lângă pat și începu să tragă de fereastră. Ar fi aruncat bucata aia de lut pe geam și ar fi încheiat problema. —Salam! Se întoarse și îl văzu pe tatăl lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ateriză greoi pe spate. Lăsă să-i scape un țipăt când simți o durere ascuțită la baza spinării. Dar își dădu seama că acela fusese singurul sunet. Nu se auzise nimic căzând, spărgându-se de podea. Și cu toate astea tabla de lut nu se mai afla în mâinile lui. Se uită în sus și își văzu tatăl ridicând-o calm de pe pat, unde căzuse. —Tată, e... Liniște! — Am luat-o de la... —Taci! Ce greșeală imensă fusese toată povestea asta, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cât de mult își dorea să nu fi pus niciodată piciorul în muzeu. Începu să-i explice: cum a fost prins în nebunia din seara trecută, cum a fost purtat de mulțime înăuntrul muzeului, cum s-a împiedicat de această tablă, cum au lut toți câte ceva, deci de ce să nu ia și el? Tatăl nu-l asculta. Studia obiectul, întorcându-l pe o parte și pe alta în mâini. Se uita atent la „învelișul“ de lut în care era fixată tăblița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Scoate-o. — Nu sunt sigur că... Dacă vrei să facem afaceri, Mahmud trebuie să vadă marfa. Abdel-Aziz puse rucsacul pe masă și trase ușor obiectul afară. Expresia lui Mahmud rămase neschimbată. În schimb, se întinse și, fără gesturi ceremonioase, scoase tabla din învelitoarea ei. —OK. —OK? Da, poți s-o pui la loc acum. —Nu te interesează? — În mod normal, Mahmud nu ar fi interesat de o tablă ca asta. Cărămizi de lut ca astea se găsesc zece la un penny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui Mahmud rămase neschimbată. În schimb, se întinse și, fără gesturi ceremonioase, scoase tabla din învelitoarea ei. —OK. —OK? Da, poți s-o pui la loc acum. —Nu te interesează? — În mod normal, Mahmud nu ar fi interesat de o tablă ca asta. Cărămizi de lut ca astea se găsesc zece la un penny. Dar inscripția de pe ea... —Cui îi pasă de asta? Niște mâzgălituri. Ar putea fi o listă de cumpărături. Cui îi pasă ce voia cine știe ce baborniță de la negustorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de dolari. Mahmud trebuie să fi înnebunit: nu-i iese nimic din afcerea asta. Te face pe tine bogat, în schimb! Își strânseră mâinile. Mahmud se ridică și îi ceru patronului cafenelei o pungă de plastic. Imediat ce o primi, strecură tabla înăuntru, scoase douzeci și cinci de dolari americani dintr-un teanc gros și murdar și i-i dădu lui Abdel-Aziz, care ieși imediat din cafenea, rucsacul fiului său, acum ușor și în întregime gol, atârnându-i de umăr. Capitolul 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de încălcare a regulilor. Mahmud nu avea de gând să se lase fraierit. Voia să fie sigur că Naasri era corect. Așa că a pregătit o încărcătură cu ultimul tezaur de trei sau patru obiecte, inclusiv o pereche de peceți antice, tabla de lut pe care o luase de la omul agitat din cafenea și piesa de rezistență, o pereche de cercei poleiți cu aur, care, deși oricine ar fi putut vedea asta, fuseseră evaluați de expertul lui ca având o vechime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Mahmud la fel de amănunțit. —Ai făcut o treabă bună, prietene. Sunt impresionat. Am sentimentul că partea bună abia urmează. Își dezveli din nou dantura. — Așa e prietene, așa e. Mahmud ridică geanta în poală și băgă amândouă mâinile în ea, scoțând tabla de lut care ajunsese la el cu două zile în urmă, la cafenea. Naari întinse mâinile ca să o ia. Într-una din ele ținea învelitoarea, iar cu cealaltă trase tăblița afară. Strigă deodată către fiul său: — Monoclul meu, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ori cu capul metalic al uneltei, doar ca să fie sigur. —Marea noastră groapă a morții, murmură Jaafar Naasri, mai mult pentru el. Dezbracă-l și îngroapă-l, îi ordonă fiului său. Imediat. Jaafar Naasri ridică geanta, verificând dacă sigiliile și tabla de lut se aflau acolo și intră iarăși. Descuia cea de-a doua dintre cele trei încuietori când îl auzi pe fiul său râzând zgomotos. Se întoarse și îl văzu pe Nawaf aplecat asupra proaspătului cadavru, bâțâindu-se de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
s-ar fi dus deloc acolo. Odată ce au trecut peste zid, ar fi putut ataca Magen Shaul. De ce să bată atâta drum până la Bet Alpha? —Știu eu de ce, spuse Al-Shafi care se ridică de la masă și se îndreptă spre o tablă de șah pe care o ținea în colțul biroului său. Era un obicei din timpul închisorii. Juca partide întregi în minte, gândind pentru ambele tabere, iar asta îi lua uneori zile întregi. Îl ajutase să-și păstreze luciditatea în perioadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Intră în panică, se răsucește prin încăpere, se lasă în genunchi, se așează cu capul la picioarele lui MACABEUS, se trântește cu capul de pământ, mugește, plânge, icnește, se oprește, caută printre lucrurile răvășite și vine cu un bidon de tablă, i-l pune la buze lui MACABEUS și-l silește să bea, acesta refuză, PARASCHIV i-l toarnă pe față.) Bea... hai... cască gura... Mă! (Violent.) Bea! (Neputincios.) Bea puțin!... Bea mă... O să-ți treacă... MACABEUS (Urlet dement la atingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu noi de-a șoarecele și pisica, vorbesc... Când, la mijlocul unei partide nocturne de șah, partenerul meu obișnuit, Roger Howard, În care descoperisem cu plăcere un jucător redutabil, nu doar un ageamiu pasionat, a măturat cu dosul palmei piesele de pe tablă și mi-a spus grav că trebuie să discutăm ceva foarte important, am fost convins că venise, În sfârșit, vremea clarificărilor. Slavă Domnului, mai bine la timp decât niciodată! - Ești În misiune, vasăzică, l-am tachinat cordial. Și eu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și nivelul lor de concentrare, mai ales că orbirea nu se petrece În partide de pregătire, ci În turnee importante, În meciuri cu miză. Fapt este că Roger n-a rezistat tentației. A ridicat mâna și a dus-o deasupra tablei, Întorcând-o cu palma În sus, Într-un gest de dezolare simulată: „Păi, În cazul ăsta, Îți iau regina”, a zis cu regret - și el simulat - În voce. „Asta e, am răspuns, mimând, la rândul meu, o ciudă imaginară, pièce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În drum spre casă, de la gară, pe sub bolți alcătuite din crengi de brad și clopoței, floarea preferată a tatei. Noi, copiii, ne duseserăm În sat și când Îmi amintesc acea zi deosebită, văd foarte clar râul scăldat În soare; podul, tabla strălucitoare a unei cutii de conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de lemn; măgura acoperită de tei, cu bisericuța trandafirie și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care ducea În sat; fâșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-mă neglijent prin niște fleacuri ale familiei cu mulți ani În urmă), am reușit să le deformez, Înfățișându-le drept un fel de ilustrație la un basm bun de spus la gura sobei, cu doi urși ce pozează cu o tablă mare de șah proptită Între ei. Acum, privind blazonul cu atenție, am constatat dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși - care Își ling fălcile, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși - care Își ling fălcile, arătând cu aroganță spre scutul nefericitului cavaler, care este doar a șaisprezecea parte din tabla de șah, alternând ultramarinul cu roșu Închis și cu o cruce sub formă de trifoi, argintată, În fiecare pătrat. Deasupra se vede ce a mai rămas din cavaler: coiful lui solid și o incomodă gardă de gât care-l Împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
târziu. Fratele lui, Vasilii, l-a moștenit În 1901 și și-a petrecut acolo zece veri din cele cincisprezece care-i mai rămăseseră de trăit. Îmi amintesc În mod deosebit răcoarea și ambianța sonoră a acelui loc, dalele ca o tablă de șah din hol, zece pisici de porțelan Înșirate pe o etajeră, un sarcofag și o orgă, lucarnele și galeriile superioare, Întunecimea colorată a unor Încăperi misterioase, garoafe roșii și cruci răspândite peste tot. 3 Carl Heinrich Graun avusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
englezoaice, unele frângându-și mâinile, altele zâmbindu-mi enigmatic, Îmi ies În Întâmpinare pe măsură ce reintru În trecut. A fost Miss Rachel pe care mi-o amintesc Îndeosebi În legătură cu biscuiții Huntley and Palmer (bomboanele frumoase cu migdale deasupra din cutia de tablă Înfășurată În hârtie albastră și pesmeții fără gust de la fund), pe care-i Împărțea ilegal cu mine, după ce mă spălasem pe dinți. A fost Miss Clayton, care, când ședeam cocoșat pe scaun, mă Înghiontea În vertebrele din mijloc și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
date de mama și de fostul ei profesor. Cât de bucuros se așeza Mr. Cummings pe un taburet, dându-și spre spate cu ambele mâini - ce anume? purta oare frac? Văd doar gestul - și apoi purcedea la deschiderea cutiei din tablă neagră cu vopsele. Îmi plăcea vioiciunea cu care Își Îmbiba pensula În nenumărate culori, În acompaniamentul unui zăngănit rapid, produs de recipientele de email unde se cuibăreau ispititoare bogatele nuanțe de roșu și galben În care pensula făcea câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
primii ai acestui secol, o agenție de voiaj de pe bulevardul Nevski, expunea macheta de un metru lungime a unui vagon de dormit internațional din lemn de stejar. Cu veridicitatea lui discretă punea cu totul În umbră trenulețele mele mecanice din tablă vopsită. Din păcate nu era de vânzare. Puteam distinge tapițeria albastră din interior, pielea matlasată care capitona pereții compartimentelor, lemnul lor lustruit, oglinzile incastrate, veiozele pentru citit În formă de lalea și alte detalii Înnebunitoare. Ferestre spațioase alternau cu altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]