9,252 matches
-
romanul a fost publicat în cele din urmă în întregime. "„Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.”" Astfel începe romanul, scris și editat cu minuțiozitate, reflectând modul în care autorul percepea dragostea și tragedia. Răzvrătita Anna Karenina dă frâu liber pasiunii pentru un ofițer îndrăzneț, contele Vronski, și își părăsește căminul lipsit de dragoste pentru a se arunca în brațele unei iubiri pasionale, dar sortite eșecului. Ea își sacrifică astfel copilul și se supune
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
pe Rhesus drept un zeu trac, fiul lui Sabazios cu Zeița Mamă (confundată în Elada cu titanida Rhea, regina) și, asemeni lui Orfeu cu care era dealtfel uneori identificat, drept inițiatorul cultului dionisiac. Astfel îl prezintă de pildă Pseudo-Euripide în tragedia "Rhesus", în care personajul devine după moarte erou și oracol, după vrerea Atenei. Aici, tatăl regelui este chiar zeul râului Strimon, mamă îi este una dintre muze. Copilul născut din unirea acestei muze cu apele râului este predestinat prin educația
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
7). În scena 14, conducătorul carului de luptă al lui Rhesus și nu regele însuși are un vis premonitoriu cu privire la măcelul comis de Odiseu și Diomede. Pseudo-Euripide se străduie să reconcilieze perspectiva muzei cu țelurile zeiței Atena. Astfel, în finalul tragediei, aceasta se lasă înduplecată de rugămințile mamei, în care este invocat chiar și Orfeu drept văr al lui Rhesus, și îi permite acesteia să-l ducă pe regele trac într-o peșteră din munții Pangaion, unde acesta își continuă existența
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
celei suferite de capul lui Orfeu. Ulterior se va face chiar o anumită confuzie între cei doi eroi traci, de exemplu în opera "Heroicos", scrisă de sofistul Philostratus, unde sunt indicați munții Rodopi ca ținut natal al lui Rhesus. Finalul tragediei "Rhesos" cu anunțarea nemuririi eroului nu ar fi putut fi conceput fără formele de venerare reală a regelui trac, atestate în Atena începând cu anul 437 î.Hr., data la care a fost fondată colonia din Amfipolis după indicațiile unui oracol
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
Rhesus pe teritoriul patriei sale, la malul râului Strimon. Un comentator al piesei lui Pseudo-Euripide îl citează pe istoricul elenist Marisias, care localizase ultimul loc de odihnă al lui Rhesus pe o colină în fața sanctuarului muzei Clio din Amfipolis. Referirile tragediei la misterele orfice și la grupurile de adepți ai regelui fac probabilă existența unui cult inițiatic asemănător sau chiar identic cu orfismul în Amfipolis. Menționarea lui Orfeu în "Rhesus" ca aliat al Persefonei în rolul său de mistagog și nu
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
tot restul vieții. În vara anului 1914, când izbucnește Primul Război Mondial, Fritz este nevoit să meargă pe front. Familia Braun nu este afectată de sângerosul conflict, femeile continuându-și viața în modul obișnuit. În 1919 tatăl se întoarce acasă, tragedia războiului pierdut precum și suferințele văzute marcându-l enorm. Pe fondul sărăciei și inflației de la începutul anilor '20 familia Braun are unele dificultăți financiare, iar părinții Evei se despart pentru o perioadă, urmând a se recăsători în 1922. În tot acest
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
1907, și doi ani de război. El este acuzat pe nedrept de uciderea boierului la care muncea, dar fuge în munți și este ucis când coboară din nou în sat de veșnicul său dușman, jandarmul local. Este pus accentul pe tragedia individuală a personajului principal care, chiar și după ispășirea la temniță și apoi pe front a unor păcate mai vechi, este stigmatizat în continuare de societatea rurală în care trăiește. Acest film a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
a nebunie”, surprinzând printr-o violență abil sugerată sensibilitatea spectatorilor. Călin Căliman considera că „principala performanță operatoricească sunt exterioarele din primele secvențe ale filmului, galopul acela lung, obsedant, bezmetic, al ofițerului neamț peste miriști, un «strigăt» avertizant, care prevestește, parcă, tragedia de mai târziu”. Imaginile filmate conțin o stare de suspans psihologic. Pe măsură ce evenimentele evoluează spre tragedia din final se constată că tensiunea evoluează în crescendo. Decorurile realizate de arhitectul scenograf Marcel Bogos contribuie la realizarea unei fantezii în imagini. Camera
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
operatoricească sunt exterioarele din primele secvențe ale filmului, galopul acela lung, obsedant, bezmetic, al ofițerului neamț peste miriști, un «strigăt» avertizant, care prevestește, parcă, tragedia de mai târziu”. Imaginile filmate conțin o stare de suspans psihologic. Pe măsură ce evenimentele evoluează spre tragedia din final se constată că tensiunea evoluează în crescendo. Decorurile realizate de arhitectul scenograf Marcel Bogos contribuie la realizarea unei fantezii în imagini. Camera de filmat se mișcă între un spațiu închis și unul deschis. Decorul amenajat alternează cu cel
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
este o tragedie, scrisă de William Shakespeare, despre care se crede că este una dintre primele opere ale scriitorului. Împăratul Romei a murit și fiii lui, Saturninus și Bassianus se ceartă pentru tron. La Tribuna Poporului, Marcus Andronicus, anunță că alegerea oamenilor pentru
Titus Andronicus () [Corola-website/Science/312025_a_313354]
-
este o religie. În primii ani de viață a arătat un interes scăzut față de religie, descoperind, de exemplu, că soția sa era presbiteriană abia după câteva luni de la căsătorie. Un citat faimos din Clarke este deseori menționat: "Cea mai mare tragedie din întreaga istorie a omenirii ar putea fi jefuirea moralității de către religie." În 2004, a fost citat de "Popular Science" ca declarând despre religie că este "cel mai nociv și persistent dintre toate virusurile mentale. Ar trebui să scăpăm de
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
afirmau dreptul la independență națională. Pe teritoriul Transilvaniei iau ființă gărzi naționale pentru menținerea ordinii formate din voluntari și foști combatanți. În vâltoarea acestor prefaceri social-politice, concepția feudală asupra proprietății și iobăgiei promovată de grofii din Transilvania a generat o tragedie care a dat naștere subiectului acestui film. Parte din personaje sunt fictive, dar inspirate din realitate.”". După afirmațiile lui Sergiu Nicolaescu, povestea care a stat la baza filmului este inspirată din realitate: un conte ungur a ordonat executarea a 44
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
și predă limba română la școala română de fete. În noiembrie 1885 divorțează de Ecaterina, iar în primăvara lui 1886 se căsătorește cu Eleonora Tănăsescu, împreună cu care va avea șase copii, primul, Titu Liviu, născându-se în noiembrie 1886. Scrie tragedia "Gaspar Grațiani". În 1887 schițează proiectul Memorandumului românilor din Transilvania și Ungaria, care se va semna la Sibiu în 1892, deoarece în timp ce tribuniștii voiau urgentarea și amplificarea lucrărilor, grupul lui Miron Romanul tergiversa. În anul 1887, George Coșbuc se alătură
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
greoi dau impresia unei desfășurări lente a dramei, iar cu un erou precum Bogdan Vodă este dificil să creezi o situație culminantă care să țină respirația spectatorilor. Mai târziu, în 1888, inspirat de munca sa la documentele Hurmuzachi, a scris tragedia în cinci acte "Gaspar Graziani", piesă care, cu tot sprijinul lui Maiorescu și al Junimii, nu a avut succes la premieră, deoarece personajul ales nu prezintă resursele de viață necesare animării reprezentării scenice, dar poate, însă, produce emoții estetice la
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
Devine un frecventator entuziast al trupei Comediei italiene revenită la Paris după lungul exil impus în 1697 de Ludovic al XIV-lea și scrie pentru aceasta un mare număr de piese, influențate între altele de tradiția Commediei dell'arte . Unica tragedie pe care o scrie, "Moartea lui Hannibal", jucată pe scena Comediei franceze, nu are succes. În 1721 înființează revista "Le spectateur francais ", pe care o scrie și redactează singur ( 25 numere pana in 1734) după modelul lui "The Spectator" din
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
resurse de venit. 1/Comedii: 36 a/cu subiect filosofic,mitologic, utopic, alegoric despre experimentări sociale: b/cu subiect romanesc : c/despre viața cotidiană, moravurile : d/sentimentale , psihologice, consacrate metafizicii inimii': - cu multe jocuri de limbaj e/despre teatru 2/ Tragedie Moartea lui Hannibal (Annibal)1720 3/Romane neterminate; de tinerețe 4/Eseuri - 15 5/Periodice(Feuilles) - foi filosofice - de critică socială și morala Marivaux a fondat revistele: "Le spectateur français", "L'indigent philosophe", "Le cabinet du philosophe". Compozitorul al cărui
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
refuz al recunoașterii Genocidului și condamnă cu fermitate orice recunoaștere a genocidului de către guvernele sau parlamentele din alte țări. Guvernul turc nu a negat genocidul imediat după Primul Război Mondial. El este prezentat ca o dramatică consecință a războiului, denumită „tragedia din 1915”, și nu ca un act intenționat și formalizat. Dincolo de implicațiile morale și psihologice, atât pentru stat cât și pentru urmașii persoanelor implicate, recunoașterea oficială a genocidului din 1915-1916 implică chestiuni financiare și teritoriale importante pentru Turcia. Într-adevăr
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
statului Israel, dar cea mai înaltă autoritate religioasă din Israel, în persoana șef-rabinului, a recunoscut Genocidul Armean. La 12 aprilie 2015, papa Francisc a declarat în timpul liturghiei celebrată cu ocazia la Vatican: „Omenirea noastră a trăit secolul trecut trei mari tragedii nemaiauzite: prima a fost cea considerată ca «primul genocid al secolului al XX-lea»; ea a lovit în poporul vostru armean - primul popor creștin - precum și în sirienii catolici și ortodocși, în asirieni, în chaldeeni și în greci.” Papa l-a
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
(n. 20 august 1827 - d. 7 mai 1879) este un poet, romancier și scriitor belgian, autorul cărții „Thyl Ulenspiegel” (în , "Istoria lui Tyll Ulenspiegel și Lamme Goedzak"), un poem epic renumit, scris în stilul epopeei și al tragediei, a cărei primă ediție a apărut în 1867. Charles-Theodore-Henri De Coster s-a născut în München, la 20 august 1827, ca fiu al lui Augustin De Coster, un belgian nativ al orașului , care fusese un cleric al congregației din Muenchen
Charles De Coster () [Corola-website/Science/311677_a_313006]
-
ale integralității, în OS, nr. 1, 1978, p. 4. 3. Complexul mitopoetic al “descifrării” la Eminescu, în OS, nr. 4 5, 1978, p. 7 8. 4. Eul cosmic eminescian, în “Cronică”, nr. 24, 16 iunie 1978, p. 7, 8. 5. Tragediile lui Seneca în românește, în “Cronică”, nr. 1, 4 ianuarie 1980, p. 8. 6. Niveluri structurale în Eneida lui Vergilius, în vol. Traian Diaconescu (ed.), Antichitatea și moștenirea ei spirituală, I, Iași, 1981, p. 170 176. 7. Limbaj și ființă
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
imagini acustice etc. Excesul de lirism apropie romanul de o legendă, considera Alexandru Philippide. Vitoria Lipan are impregnată în suflet „o vigoare și o asprime primitivă”, iar perseverența în găsirea și pedepsirea ucigașului bărbatului ei o așază în alături de eroinele tragediilor antice. Mai mulți critici literari au considerat "Baltagul" ca fiind o capodoperă a lui Mihail Sadoveanu. Criticul Ov. S. Crohmălniceanu situa acest roman în „zona operelor capitale ale literaturii noastre și, fără nici o îndoială, ale literaturii mondiale”, în timp ce Izabela Sadoveanu
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
că Italia este țara care are cele mai multe situri protejate de UNESCO ca Patrimoniu Mondial al Umanității și cea msai mare parte a acestor situri au un caracter artistic-monumental). În ceea ce privește caracteristicile culturale tipice italiene, se observă în literatură prevalența comediei aupra tragediei și cel puțin până în secolul XIX a liricii asupra prozei. Tipică este Commedia dell'arte cu trăsăturile sale, farse și înțepături (care provin din "italum acetum") și tipizarea personajelor de multe ori în măști. Prevalența liricii a fost legată de
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
exerga actualei expoziții personale, deschisă la Muzeul Palatelor Brâncovenești Mogoșoaia, nu are o îndreptățire de tehnicism estetic, nu se revendică de la analogii din istoria spectacolului - cutare parte precedând intrarea Corului, la antici, ori articulând uvertura și primul act, în partiturile tragediei lirice, cum o elaborase clasicismul. Dacă adopta scriitura greacă, Prologos și o întipărește în suprafață efigiei pictate, că urma a unei strădanii impavide, calm încrezătoare, este pentru că, astfel, devenite un soi de labarum al dreptei vestiri, tablourile să desfacă, mereu
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
La 28 august (1944), generalul Saidac și alți generali și ofițeri superiori români au fost predați Marelui Stat Major al Armatei Române, o șansă pe care puțini au avut-o. Trecerea României „de partea Națiunilor Unite” a reprezentat o adevărată tragedie pentru sutele de mii de militari români aflați pe frontul din Moldova. A fost doar primul episod al dramei ce avea să acopere România pentru mai bine de o jumătate de secol. 21 martie 1943 - 2 septembrie 1944 și 19
Alexandru Saidac () [Corola-website/Science/311956_a_313285]
-
a tehnicii sale în care el a unit o estetică primitivă cu tradițiile compoziției vestice. În 1929, Lam s-a căsătorit cu Eva Piriz dar ea și fiul lor au murit de tuberculoză în 1931; s-ar părea că caestă tragedie personală a contribuit la natura întunecată a operei lui. În anii 30 Lam a fost supus la o varietate de influențe. Pot fi descoperite, în opera sa din această perioadă, influențele suprarealismului și cea a lui Henri Matisse. Pe parcursul călătoriilor
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]