9,583 matches
-
mistuia-n văzduh și-n ceață. Pensia noastră La 2 septembrie 2013 își aducea aminte de sărăcia de-acasă și ne scria scuzându-se, că la vârsta ei nu mai poate să facă nimic repede și că îi mai și tremură mâinile, situație normală, considera ea. Ne informa că a citit cartea Singurătate de Ion N. Oprea, Editura Pim, Iași, 2013, o considera interesantă, educativă, cu multe lucruri de învățat, dar nu o poate cumpăra și de către alții pentru că omul dă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
intimitate. Dacă eu m-am sculat - că în general în camera mea suntem trei persoane, Paula face la fel. Are 54-56 de ani, a fost funcționară în meteorologie, este singurică, cu cocoașă în spate, adusă rău, cu boala parkenson, de tremură și i s-au sucit mâinile și picioarele, dar foarte respectuoasă și o ajutătoare de preț a mea, o fată de caracter, foarte curată, și asta face mult, și o altă colegă la 90 de ani care a fost în
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
adevărat, zicea ea, că doamna Adela se plângea nu numai de durere la șale, de vedere care îi cerea ochelari cu dioptrii tot mai mari, de auz care cerea ajutat, dantura din care îi fugiseră dinții, mâinile care îi cam tremurau și-i aruncau supa din lingură și udătura din furculiță, dar ai să vezi mata, o să fie bine, nu-i așa puișor?, îl întreba pe cel care îi stătea alături și-și îndesa în buzunar miile primite de la mama care
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
totuși pe lângă foc Și se-ncălzesc și râd și cântă Că mâine-n sat este o nuntă. Acum, cu bătrânețea mea Din casă nu mai pot pleca; Stau numa-n pat, mă uit pe geam, Am și dureri, nu știu cum rabd, Tremur toată, nu pot să merg, Eu la pădure mă gândesc, Cum mă duceam când eram mică De nimic nu mi-era frică, Trăiesc cu dor de satul meu Și de pădure tot la fel. Mai sunt și munțișori de piatră
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
temuta și uriașa alcătuire statală a Hoardei de Aur, care se-ntindea și stăpânea Asia Centrală și Răsăritul Europei. Am supus întreg Hindustanul. Am pustiit nordul Indiei, ajungând în 1389 la Delhi. Am pătruns adânc în Rusia și-am făcut să tremure și să-mi trimită daruri cnezii acesteia. În 1401, la Angora l-am înfrânt pe Baiazid I Ilderim, sultanul Turciei, purtându-l prizonier într-o cușcă de fier. Am lăsat în urma mea grămezi uriașe de cadavre, râuri de sânge, groază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe fata mea, singura mea odraslă, giuvaerul vieții mele, în căsătorie... Dar cine va îndrăzni și nu va reuși, îi voi tăia căpățâna pe butuc, în piața publică din Capitală. Ei, ne-am înțeles? Înțeles, Măria Ta!, au răspuns sfetnicii tremurând și alergând care încotro să-i îndeplinească întocmai și cât mai curând porunca. Fiindcă, în caz contrar, li se tăiau și lor capetele pe aceeași buturugă. Și-au dat ei, sfetnicii lui Timur Lenk, până-n seară, în toate cele patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
numaidecât, păi cât, păi o nimica toată, restu’ până la cinșpe mii, păi ce vorbă-i aia, băiețică? Parcă mai văzusem una sau două pline, printre sticlele alea goale de sub masa cu cărți sfinte, oh, curg toate apele de pe mine și tremur tot de cât m-am oblojit pe sacii ăia. Și nu se mai termină odată, să ne vedem odată fugiți... E Întuneric, parcă lăsasem lumina aprinsă. Toată noaptea o ținem așa și mai cu seamă de când Andrei i-a Înțepenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lua nimeni la goană. Când răsturnă rântașul din tigaie În cratiță, avea rochia rulată până deasupra sânilor și deja unduia lent și precis și imprevizibil din tot trupul, Într-un ritm străbătut de propria-mi erecție crescând până-n pragul leșinului. Tremuram, țiuitul din urechi pornise cu avânt sporit, și-mi bubuiau tâmplele de râsul lui ? și nu se mai oprea gurița aia a lui deloc deloc deloc. — ... și ce m-aș mai râde, vere, să cadă-mbârligați pe cratița aia clocotită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ușă, și nu-i În tot țarcul și grajdul ăsta nici un scaun cu spătar pe care să-l proptesc În clanță, dar totul dă să iasă afară din mine o dată cu ultima brumă de prudență. Steluța se zguduie de plâns și tremură rochia pe ea și urcă pe pulpele depărtate și pe fese. Îndoi genunchii În timp ce ea se arcuiește și se cabrează ridicându-se pe vârfuri și văzul mi se topește pe spinarea ei și pe ceafa ei blondă-aurie-roșcovană. Mă Încleștez de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se oprește, așteptând să treacă poporul, iar În urma noastră tancuri și taburi, un șir interminabil Întâmpinat și petrecut cu huiduieli și Înjurături, cu bucăți de pământ din ringole și pietre smulse din caldarâm, care le fac să-și mărească viteza. Tremură pământul de bubuiturile ce se aud tot mai aproape prin fumul și duduitul infernal al bestiilor astea mătăhăloase tăind un culoar nesfârșit prin popor. Zboară pământ și pietre din toate părțile și busturi În combinezoane negre se ivesc pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
decât În acest loc de verdeață și răcoare. Da’ cu poporu’ ce-ați făcut, mâncătorilor de rahat ce sunteți? Unde v-a fost mintea și sufletul, trențe ordinare? Pe cine omagiați și pe cine lingeați? Cu bale la gură și tremurând de pofte v-ați vândut visului vostru de aur. Familiile și slujbele voastre și bucatele de pe masa voastră, pe toate le-ați mozolit și le-ați otrăvit! V-ați vândut părinții și copiii și tot neamul, jeguri nemernice, și ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
toate părțile. Văzduhul și pământul se cutremurau...de vuietul lor... Pe cer, sute... poate, mii de bombardiere anglo americane, escortate de avioane de vânătoare, roind în jurul lor ca țânțarii, întunecau soarele ca pe timp de eclipsă. Era ceva nemaivăzut... Văzduhul tremura vălurit, pământul părea că se leagănă. O clipă doar... și erau deja deasupra Bucureștiului. Deodată, pământul fu zguduit înspăimântător, și, văzduhul la fel, cerul se înroși de fulgere și flăcări. Cât prindea ochiul, vâlvătaia înroșea cerul. Părea că pământul se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
prăbușește... văzduhul fierbea ca în iad... Erau clipe de coșmar... ceva, greu de înfățișat în cuvinte. Trenul nostru se apropia de Videle. Gonea nebunește, îndepărtându-se, cât mai mult de moarte... Înghesuiți în compartiment unul în altul, simțeam că ne tremură genunchii, cu spaima ca o mască pe figură, la gândul că dintr-o clipă în alta, s-ar putea să... Gândul acela neterminat ne înfricoșa. „Poate ne va păzi Dumnezeu... poate ne va păzi...!”, ne rugam în gând, înălțându-ne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
s-a confirmat la nici douăzeci de ani.. Așa e destinul omenirii, domnule...să nu-și găsească niciodată limanul... Într-un continuu neastâmpăr. Pentru că neastâmpărul acesta e sădit în om, domnule..! Înghesuiți în compartiment unul în altul, simțeam că ne tremură genunchii, cu spaima ca o mască pe figură. „Poate ne va păzi Dumnezeu... poate ne va păzi...!”, ne rugam în gând, înălțându-ne ochii spre Cer, așteptând de acolo să vină mântuirea. .. După încă o zi și o noapte, de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe la porți, ascultau înfiorați ceea ce nu mai auziseră în viața lor. Da’ zâceți-i cântecu’ cela fain cu „Moldova..”, că tare ne place..!, și, într-adevăr, le mergea la inimă. Și, cum să refuzi niște gazde atât de primitoare. Cu glasul tremurat de dor, seminariștii, coriști de meserie, cu sufletul înmuiat de durere și dor de Moldova, au cântat mai înduioșător ca niciodată.. „De-ar fi Moldova-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce...” Cântau seminariștii nefericirea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o lume exaltată întrecând orice măsură... în care preamăresc pe opresor până la paroxism..! Oare au uitat atât de repede ?!” „Treziți-vă oameni buni... treziți-vă!” Aproape în același timp, se auzi glasul lui Baltă, îngroșat de emoție, cu pumnii strânși, tremurând ca varga... „Treziți-vă !” După o vreme, glasul lui Ichim, juristul, sparse tăcerea... „Țara se duce de râpă sub ochii nostri... Nulitățile, secăturile, golanii au pus mâna pe putere..!” În seara aceea, postul de radio „Vocea Americii”, a transmis o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și dus nu se știe unde.. în prima clipă rămase ca de piatră, nici un mușchi nu i se clinti pe chip. Inima începu să-i bată în piept ca o pasăre speriată; se îngălbeni.. degetele de la mâini începură să-i tremure și i se încleștară pe arma de la piept atât de tare încât i se învinețiră. Flăcăul mai vru să spuie ceva de țața Mădălina.. dar, de frică renunță văzându-l atât de încordat. „ - Ioti, bade Gheorghiță..!”, rupse băiatul tăcerea aceea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tăcerea aceea cumplită care se lăsase între ei, înțelegând ce se petrece în sufletul unchiului său.” .. Ioti,.. tușa Anghelina ț-o trimăs o boandă, să-ț’ țâie de cald... că vremea acuș’ se răcește, și..!” Căpitanul o luă cu degetele tremurându-i, o duse la buze și cu ochii închiși.. simți mirosul mâinilor ei moi și calde. „ - Nică !..măi, Nică..!”, Baltă i se adresă, după o vreme, băiatului, privindu-l în ochi până în suflet. De-acu’ nainte, să nu mai vii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
plânge în voie.. nu-l vedea și nu-l auzea nimeni. Ion i-a fost cel mai apropiat prieten, din copilărie, încă... L-a iubit ca pe mama lui. Ce prieten.. mi-a fost Ion !”, îsi zise el cu inima tremurându-i, prin gând trecându-i o cugetare... , înseamnă că eu și Ion am avut același suflet..!” Un val de căldură îi inundă inima. În gând îi veni un alt dicton latin.. tot despre prietenie... „Sine amicitia vitam esse nullam”. Un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
toate acele însușiri, care nu pot fi controlate la „temperatura” moderată. Reacția lui Baltă, în fața amenințării rămase aceeași... neliniștitor de tăcut și rece. Nici cea mai grosolană insultă nu-i putu aprinde vreo scânteie în pupilele sale.. nici un nerv nu tremură pe chipul său. Om de neclintit, Baltă știe să-și cântărească șansele, știe să-și stapânească orice emoție. În timp ce se izolează în turnul tăcerii sale glaciale, și își chibzuiește planurile...în el se îngrămădește tăcerea, ca niște nori de furtună
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
număra bătăile inimii. A trecut timp... mult timp, dar nimeni n-a știut cât a trecut.. de când colegul nostru a isprăvit povestea lui Baltă, „luptătorul din munți”, și a tăcut. În tăcerea aceea, din dormitor, care-ți făcea să ți tremure inima... dintr-un colț al dormitorului, se auzi glasul stins și tremurat al lui Constantinescu... „ - Și... ce-a mai fost, cu..?!”, glasul lui părea a fi înecat de lacrimi. După o clipă, de așteptare, lungă cât vecia... dar, numai o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în clasa a doua. Profesorul Condurache, era un om mărunțel, dar cu o inimă atât de bună și mare, cum rar nea fost dat să vedem,.. A intrat în clasă și a început rar, cu voce gravă, joasă.. iar noi tremuram în bănci, ca varga.. îi știam faima, de la elevii mai mari, dar si obiectul era foarte greu, poate mai greu chiar, ca latina. „Dragii mei !”, începu profesorul, pe un ton grav, aruncându-ne o privire că ne-a tăiat răsuflarea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tare.. parcă ar fi luat toată lumina soarelui. Pe cer, sus, sus de tot, norii pluteau ca niște grămezi de puf alb. Clopotul de la Mitropolie bătu de două ori la rând, ora amiezii... dangătul lui vibra aerul, prelung lăsând dâre tremurate în carne... În glasul lui de bronz se simțea o putere neînțeleasă, o taină liniștitoare... avea ceva nostalgic, ceva trist.. Pe cealaltă parte a străzii, se ridica, albă , Biserica Sf. Gheorghe-Lozonschi. Aproape șase secole de rugăciune, au fost înălțate în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
amintirile, într-un ultim efort, îmi mai aduceau o rază de lumină în inimă. ... În clipa aceea, atât de mult îmi doream să le pot așterne pe hârtie... cât de mult doream ! Dar, nu numai mâna ci, și gândul îmi tremura... și inima îmi bătea mai cu putere în piept.. „ Oare, aș putea ?!” După câțiva pași, îmi mai aruncai o privire peste umăr.. În poartă, moș’ Vasile-portarul, în cămașă, cu mâna la capul gol saluta zâmbind... „Să trăiți dom’ elev..!”, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
meu are acum inconsistența unui ambalaj scheletic. Îmi petrec aproape tot timpul pe patul ăsta, fără să mai am nici o putere. Până și să vorbesc îmi cere un efort uriaș. Uneori, comunicăm doar prin priviri. Întuneric Azi-noapte, am început să tremur deodată, cuprins brusc de o frică neînțeleasă. I-am spus Aiei să aprindă o torță de rășină ca să pot vedea cât mai multă lumină în jur. Am visat că sunt la Roma, noaptea, în Colloseu, și mă asediază o cohortă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]