8,602 matches
-
ca mobilier. În aceste morminte au fost găsite chiar și trupurile reginelor și ale slujitorilor, Îngropați de vii și morți de foame. Într-un mormânt s-au găsit chiar 80 de Însoțitori. „Spiritul morților” se putea Întoarce pentru a-i tulbura pe cei vii dacă aceștia nu-l Îngrijau cum se cuvenea, privându-l de ceea ce avea nevoie (ofrande funebre) pentru a duce o viață mai puțin tristă În lumea de „dincolo”. 6. CULTUL ȘI CELELALTE PRACTICI RELIGIOASETC "6. CULTUL ȘI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de către acești conducători (306-305 Î.Hr.) nu se ajunge la nici o situație stabilă, nici În raporturile internaționale, nici În interiorul fiecărui teritoriu. După moartea diadohilor, În multe cazuri violentă, și după aproximativ patruzeci de ani de lupte fără răgaz care au tulburat profund existența populațiilor din Mediterana orientală, se ajunge la o ordine aproape definitivă care va permite - În menținerea esențială a echilibrelor politice și militare - dezvoltarea unei noi civilizații cosmopolite, Într-o convergență rodnică a diferitelor experiențe culturale și religioase. S-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atârnarea capetelor dușmanilor de gâturile cailor, la Întoarcerea din luptă, și Înfigerea lor În parii din fața porților, după ce le-au adus acasă. Poseidonius mărturisește că el Însuși a văzut, În multe părți această priveliște și că la Început l-a tulburat neobișnuința ei, dar după o vreme, deprinzându-se cu ea, a privit-o cu seninătate. Îmbălsămând cu ulei de cedru craniile dușmanilor de vază, ei le arătau oaspeților și nu socoteau cu cale să le Înapoieze nici dacă erau răscumpărate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pare să prevestească literatura care cultivă absurdul și existențialismul. Există un duh al satului, o demonie a eroilor, o atmosferă halucinantă care metamorfozează continuu peisajele și ființele și care transformă posibila monografie a satului bucovinean într-una a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de taina feminității și de mirajul morții. Apologet al morții - era celebră în epocă o poezie a sa intitulată Cu moartea la un pahar de vin -, mordant, grav, febril, tenebrosul scriitor bucovinean, instituind cultul jertfei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
pe un proiect (sau pe un simulacru de proiect) străin, cu mijloacele și în condițiile pe care nu noi le am ales. Viața fiecăruia este rezultatul acestei conlucrări: colaborăm cu altcineva sau nimeni la realizarea vieții noastre. Această colaborare este tulburată în clipa în care încercăm să aflăm cu cine colaborăm de fapt. Ea devine încă și mai dificilă din clipa în care gândul că altcineva sau nimeni a ales în locul nostru dă naștere unui regret infinit. Ea devine imposibilă când
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
iminența primejdiei, ci din posibilul ei, știut, experimentat și verificat ca atare de alții. Nu primejdia reală, ci doar proiecția ei mă înspăimântă și mă domină. Și dominându-mă, eu nu sunt liber. Am luat o hotărâre. Această hotărâre îmi tulbură liniștea, îmi schimbă cursul vieții, îmi primejduiește însăși viața. Nu este o hotărâre prin care doar risc, ci una în care am certitudinea deznodământului nefast. Hotărându mă astfel, nimic bun nu mă poate aștepta. Primejdia care mă amenință acum este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hărniciei și o primejduiește în chiar esența ei. Leneșul care acceptă să meargă la spânzurătoare rămâne astfel în chip sublim fidel esenței sale și moare demn, scăldat în voluptatea repaosului absolut, pe care nici o altă dorință nu l-a putut tulbura și față de care nici o tranzacție nu a fost cu putință. Ca și ratatul, leneșul își transformă limita interioară în „destin“. Dar câtă deosebire între cei doi! Făcând astfel, ratatul își confirmă esența ca nerealizare a esenței, pe când leneșul este din
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cască între neîmplinit și împlinire. El nu are dorințe, pentru că lenea îl desparte de împlinirea oricărei dorințe contingente: dat fiind că esența lenei este inerția infinită și dat fiind că această inerție devine scopul suprem, nici o dorință întâmplătoare (care ar tulbura-o) nu o poate concura. Victimă și răsfățat al naturii noastre nemișcătoare, leneșul dorește singurul lucru pentru a cărui obținere nu e nevoie de efortul vreunei depășiri: repaosul. Or, pe acesta îl are din capul locului, el îi este dat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nerecunoscute care, prin persistență, dobândește timpul necesar pentru a se transforma în convingere și, în cele din urmă, determinându-mi eul, pentru a deveni caracter. Oricine poate cunoaște căderea în eroare ca obnubilare pasageră a spiritului propriu. Privirea care se tulbură și care, o vreme, este incapabilă să surprindă traiectoriile și limpezimea relațiilor este proprie oricui. Prostia ocazională este un fenomen uman universal. De aceea oricine poate spune sau poate face prostii, fără să devină din această pricină un prost. Pentru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
idealul moralității”). Tiradele de „apostol nebun”, cuprins de delir, îi aduc mulți adepți, printre care, în Dobrogea fierbinte, frumoasa, dar ciudata, fanatica turcoaică Ijleal. Fata cu plete negre și ochi verzi se lasă îndată fascinată de „erou”. Farmecul ei îl tulbură pe rebel, care va afla târziu, după moartea tinerei într-un groaznic accident, că banii pe care ea îi trimitea și care erau meniți să susțină reforma erau dobândiți într-un chip necurat, Ijleal oferindu-și grațiile unui bulgar respingător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
fundamentală a omenirii. Procesul acesta organic reprezintă o evoluție naturală, deoarece națiunile au misiuni și numai națiunile pot îndeplini asemenea "misiuni istorice". Dacă se abat sau sînt forțate să se abată de la ele, ordinea naturală (organică) a lumii va fi tulburată (așa cum echilibrul ecologic al lumii naturale poate fi tulburat prin intervenții forțate industriale sau de altă natură, într-o nișă ecologică). Presiunile pot distruge națiunea, dar niciodată nu o vor schimba sau modifica. Întrucît este organică, ea nu poate fi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naturală, deoarece națiunile au misiuni și numai națiunile pot îndeplini asemenea "misiuni istorice". Dacă se abat sau sînt forțate să se abată de la ele, ordinea naturală (organică) a lumii va fi tulburată (așa cum echilibrul ecologic al lumii naturale poate fi tulburat prin intervenții forțate industriale sau de altă natură, într-o nișă ecologică). Presiunile pot distruge națiunea, dar niciodată nu o vor schimba sau modifica. Întrucît este organică, ea nu poate fi transformată în altceva. Românii sînt mai presus de orice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rață este rață. Se pare însă că lipsește ceva aici. Era oare Iorga un conservator sau un naționalist romantic întîrziat care credea în evoluția organică a societății? Pentru el, nu exista nici o entitate mai organică decît națiunea. Revoluțiile tind să tulbure și să stopeze acest proces, așa cum sublinia Iorga în timpul conferințelor pe care le-a ținut în America 33. Iorga a încercat să minimalizeze importanța unor asemenea momente de cădere. În acest context, "omul secolului al XIX-lea" ignora însă impactul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai bune. Ulterior, Iorga a încercat să deschidă "orizonturile" și o mare parte din celelalte aspecte au trecut pe plan secundar. Iorga a susținut întotdeauna că epoca fanariotă nu a fost sterilă și că, lucru extrem de important, ea nu a tulburat evoluția procesului organic. Dr. Samuel Johnson n-ar fi fost de acord cu personalitatea lui Iorga sau cu teoriile sale istorice, deoarece l-ar fi considerat drept un om ale cărui convingeri profunde se opuneau legii și ordinii. (Dr. Johnson
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
chiar și despre istorie. El accepta multe (dar în nici un caz pe toate) dintre criteriile lui Taine, mai ales pe cele relativ la legătura dintre natură și literatură (L'intélligence și Histoire de la littérature anglaise). Armonia evoluției nu trebuie să fie tulburată. Atît Iorga cît și Taine au urît din suflet Revoluția Franceză, pe Iacobini și pe Robespierre (Origines de la France contemporaine). Taine judeca un scriitor după "mediul moral" al societății. El era un determinist: rasa, mediul, momentul istoric au, după părerea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
expresia: "Mai bine Hitler decît Blum!" Echivalenții din Anglia ai acestor oameni știau că chiar dacă englezii vor cîștiga iminentul război, Imperiul Britanic nu va supraviețui. Cuvîntul la ordinea zilei era împăciuitorismul. Iorga era partizanul împăciuitorismului (deoarece "împăciuitorii" nu voiau să tulbure starea de fapt din România, iar un război distrugător între Hitler și Stalin nu i-ar fi frînt inima nici lui Iorga). Dar n-a fost să fie așa. Următoarele evenimente din 1936 vor deschide drumul Conferinței de la Hossbach. În timpul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
erau într-un fel foarte diferite. Așa cum menționează doamna Liliana în Jurnalul ei (însemnarea poartă datarea simplă de decembrie 1938), "Tata este dezgustat de uciderea lui Codreanu și a celorlalți legionari". Iorga i-a spus următoarele lui Călinescu: "Nu sînt tulburat din cauză că au fost împușcați, ci din cauză că statul a devenit un criminal!" Le-a spus alor lui că regele și Călinescu aranjaseră aceste asasinate. Ceilalți membri ai cabinetului nu știau nimic despre aceasta, iar Iorga se gîndea serios să demisioneze. În timpul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lipsită de conducere tocmai atunci cînd trebuia să facă față răspunderilor puterii, să se ridice la înălțimea idealurilor pe care se angajaseră să le împlinească. Iorga nu a făcut nici un comentariu în legătură cu masacrele, deși, după spusele alor lui, era foarte tulburat de metodele utilizate de regim. După asasinarea lui Călinescu, a fost numit un guvern sub conducerea generalului G. Argeșanu, în scopul organizării băii de sînge. Apoi, timp de aproape două luni, prim-ministru a devenit Argetoianu. În cele din urmă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dacă civilii greu Încercați ai Europei (și milioanele de soldați prizonieri din rândurile fostei Axe) nu erau ușor de hrănit, adăpostit, Îmbrăcat și Îngrijit, problema era agravată de amploarea fără precedent a crizei refugiaților, fenomen inedit În Europa. Toate războaiele tulbură existența noncombatanților, cărora le distrug pământurile și locuințele, le perturbă mijloacele de comunicație, le răpesc soții, tații și fiii. Dar În cel de-al doilea război mondial cele mai mari pagube au fost provocate nu de conflictul armat, ci de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Alain Resnais la Festivalul de Film de la Cannes din acel an. În perspectiva apropiatei intrări În NATO a Germaniei de Vest ca partener cu drepturi depline, filmul ar fi putut dăuna relațiilor cu alte state (cum spunea protestul oficial, „va tulbura armonia internațională a festivalului prin evocarea emfatică a unui trecut dureros”). Guvernul francez s-a conformat prompt și filmul a fost retras 17. Aceasta nu era doar o anomalie izolată. Ministerul de Interne german avea să interzică până În 1957 filmul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constrângerile bugetare sau monetare. Ca și În trecut, impactul redistributiv al inflației, agravat de statul asistențial modern prin impozite severe și endemice, era resimțit mai ales de cei de condiție medie. Tot clasele de mijloc au fost și cele mai tulburate de chestiunea „neguvernabilității”. Teama, amplu exprimată În anii ’70, că democrațiile europene au pierdut controlul propriului destin, izvora din surse multiple. În primul rând, exista o nervozitate acumulată sub impactul revoltelor iconoclaste din anii ’60: tot ceea ce păruse interesant și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avut loc după retragerea armatei În Luanda, capitala Angolei - Întoarcerea În țară a 750.000 de europeni. Mulți dintre ei s-au stabilit În nordul conservator al țării, jucând În anii următori un rol politic semnificativ. Aceste transformări rapide Îl tulburau pe Spínola (instinctele lui conservatoare erau la antipodul proiectelor radicale ale colegilor lui mai tineri) - așa Încât, În septembrie 1974, a demisionat. În următoarele paisprezece luni, Portugalia a părut că se Îndreaptă spre o adevărată revoluție socială. Cu sprijinul entuziast al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
discreditase „cauza”, ceea ce, inițial, a dat parlamentului ocazia să taie din bugetul armatei și să voteze În sfârșit legalizarea divorțului. Dar majoritatea democrată de centru era acum prinsă Între o dreaptă naționalistă și clericalistă nemulțumită de ritmul alert al schimbărilor, tulburată de autonomia regională și jignită de moravurile relaxate ale noii Spanii, și o stângă socialistă care prindea curaj, era dispusă la compromis În probleme constituționale, dar afișa o imagine radicală de ochii arțăgoasei mișcări muncitorești și a șomerilor tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bulgaria fiind condamnată la ONU și la Curtea de Justiție Europeană. Între timp, ceilalți oligarhi comuniști din Est au Început să se distanțeze de Jivkov. În 1989, comuniștii bulgari erau mai izolați decât oricând și nu păreau câtuși de puțin tulburați de evoluția evenimentelor din Iugoslavia, unde partidul era În dificultate. Lucrurile au fost precipitate de exodul În Turcia a 300.000 de etnici turci În vara anului 1989, o nouă catastrofă de imagine pentru regim - dar, de data aceasta, și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Hrușciov după umilința din Cuba). Dar, cu toate temerile lor, britanicii nu aveau ce să ofere ca alternativă la evenimentele din Germania și s-au resemnat. Mitterrand a fost mai greu de Împăcat. Mai mult decât oricine, francezii erau sincer tulburați de colapsul aranjamentelor familiare și stabile din Germania și din Întregul bloc comunist 4. Prima reacție a Parisului a fost Încercarea de a bloca unificarea germană - Mitterrand a mers până la a vizita RDG În decembrie 1989, prefăcându-se că susține
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]