10,815 matches
-
peste Dunăre la Turtucaia, sau altul găsit printre dărâmăturile palatului bei zadelei Sturdza-Vițel de la capul Podului Mogoșoaiei, urcioare din care beam pe vremuri, În tovărășia neuitată a prietenilor și camarazilor, astăzi dispăruți, de la revista noastră Ideea Europeană, tulburelul Înăsprit care, turnat cu urciorul În ulcele din târgul Râmnicului, arunca În sus stropi mărunței și iuți, ca Înfiorați parcă de atingerea prietenoasă a vinului dat În fiert cu pământul ars și nesmălțuit. „Că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vițel neargăsită, strânse cruciș și pe coapse În curele cu paftale de piele bătute cu rânduri-rânduri de bumbi mari de aramă cât unghia; ploști vrednice să slujească numai la nunți domnești, dacă nu m-am fost Învrednicit până acum să torn din ele, cu lăutarii cârd și cu ștergarul Înflorat cu alesătură din război, atârnat de gâtul cobzei, la nunta băiatului, plănuită sus pe Bucegi, unde și-a pe tre cut copilăria și tinerețea. La 8 septembrie 1887 s-a născut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și a spus cu convingere: Ordonați, tovarășe prim! De cum a intrase în birou Fanache, pe Gârmoci l-a izbit, ca de fiecare dată, mirosul strident de lavandă al acestuia. Tot timpul, Fanache mirosea înțepător a colonie: avea o problemă, își turna lavandă cu chilul ca să acopere un anume miros ce-i intrase în piele și în creier - înainte de a fi cine era, Fanache lucrase ca vidanjor în capitala regiunii, desfundase privatele orașului și nu mai scăpa de mirosul ăla. Primului-secretar i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Dar dacă îl prinde miliția? Păi, cum să-l prindă miliția? N-are cum! Ei nu, uite-așa bine: îi prinde pe ăia doi și-i strânge cu ușa, De unde aveți, bă, arma? Și ăia n-au încotro și îl toarnă pe el: De la cutare, de la Gabi Papadopol. Această perspectivă, o dată ivită în mintea lui, l-a umplut, l-a inundat de groază pe Gabi Papadopol. A început să tremure de spaimă atât de tare, de parcă ar fi fost aruncat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
meu să bată tare, retrăind spaima aceea fără margini care, cu ani în urmă, când fusese arestat, îi intrase în creier și în oase. Trimisul lui Cameniță l-a vizitat ca de obicei, dar nu l-a mai pus să toarne pe unul sau pe altul, ci i-a comunicat pe tonul său exasperant de protocolar, de amabil, dar de data asta cu o nuanță nouă (categoric și deopotrivă insinuant), că domnul profesor se cade să-l însoțească întrucât cineva, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de 9 ani de zile. Nu i s-a permis să facă o baie. Acesta este raiul sovietic, bolșevic... în pușcărie, așa cum ne-a mărturisit, băile sale erau dintr-o sticlă de plastic de doi litri, pe care și-o turna peste corp. Ilie Ilașcu face prima baie adevărată, după 9 ani, la 5 mai 2001, orele 16,30. La orele 17,00, el apare în alte haine decât treningul albastru cu care venise din pușcăria rusocomunistă din Transnistria. Soția i-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
învețe minte, să nu ne mai tâmpească economia cu atâtea câștiguri! Turnătorul nostru În Liceul Militar, aveam un turnător pe care-l băteam din când în când, mai mult preventiv. Ca să aibă și el un motiv deslușit de a ne turna, pe lângă acela obscur, din afara voinței sale, cu care-l dăruise natura. Convingerea mea e că oamenii nu devin delatori, ci se nasc cu o genă a însingurării, care la un moment dat îi face răzbunători. Simt nevoia să plătească niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
e o instituție veche, cu istoria și legendele ei, ca și privata comună sau fasolea cu afumături. Nici nu era nevoie ca omul să fi fost dovedit vreodată. Era destul că-l socoteam destinat unei cariere de duplicitar. Că ne turna atunci sau avea s-o facă mai târziu, când putea strica de-adevăratelea vieți, nu mai conta. De aceea spun că e ceva genetic, fiindcă pe fruntea turnătorului nostru stătea scris cu litere mari: „Feriți-vă de mine, că le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Vieții Satului, ca să se sărute fără întrerupere până la ceas, la Universitate. „Facem ședință - a decis Limbășanu -și punem problema.“ Probabil că nu s-ar fi ajuns până la o ședință pe linie de morală socialistă și etică profesională, dacă portarul care turna totul la Limbășanu n-ar fi raportat că Mirela și Marcel nu veneau la serviciu ca toată lumea, la ora nouă, ci la șapte. Făceau un ceas cu troleul de la gazdele lor, din Dămăroaia și din Drumul Taberei, pentru ca la șapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și și-a dat-o jos. Efectul a fost cel scontat: bărbierit, arăta aidoma unui actor rus de care toți invitații, cu excepția mea, aveau cunoștință. Iar după ce s-a îmbătat și s-a purtat exact ca orice rus, după ce a turnat în el două, trei stacane de vodcă, femeile au început să țipe „Vai“ și „Oh, oh!“ și s-a trecut la alt subiect. Numai eu n-am fost deloc mulțumit de direcția în care o luase întâmplarea, de fundătura, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scotea un ban în port, cu descărcatul mărfurilor și cu micul trafic de țigări. Ceea ce iarăși era de natură să mă tulbure, deoarece și celebrul star de cinema american, mort, cum spuneam, în timpul filmărilor, tot așa începuse: o echipă care turna un film polițist în port l-a remarcat printre hamalii și traficanții care căscau gura. Fata care stătea lângă omul meu la masă mi-a mărturisit că se ivise o ocazie ca să câștige mai bine decât ca hamal, fiindcă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un necaz, devenise un motiv de admirație. „Dumnezeule, dar ce căpățână de taur comunal poate să aibă!“, spuneau înfiorate femeile care până mai ieri nu se grăbeau să i-o compare cu ceva. Colegii, în special, nu încetau să-l toarne la Inspectorat, ca și cum le uzurpase un drept. Ei, care până atunci contau de frumoși, arătau ca niște murături cofleșite, pe când urâtul comunei avea să moară în splendoare. Nu atât faptul că devenise un etalon de frumusețe printre bătrâni îi stârnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sau ceva de genul ăsta. Fie că are, fie că n-are nevoie, românul fură. „Domnii mei - s-a enervat primarul când șeful biroului cadastru a refuzat să ia lupoaica pe lista de bunuri care nu se casează -, hai să turnăm dracului o sută de copii perfecte și terminăm bâlciul. Să vedem, cât o să se mai fure?!“ Logic ar fi fost ca acei cetățeni care nu se puteau abține să mai fure câțiva Romuluși și Remuși și să se plictisească. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu ei. Numai că, de îndată ce au sosit replicile la primărie, funcționarii le-au furat pe toate. Și iar a rămas lupoaica fără gemeni. De fapt, doar cu gemenii de la Huțupan, care tocmai plecase în concediu. Printr-un noroc, arabul care turnase cele o sută de perechi în bronz avea dreptul de a turna și suveniruri în plastic. Cu miile. Cât timp a stat casierul la băi și apoi la specializare în Germania, li s-au arătat grupurilor de turiști japonezi câți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
au furat pe toate. Și iar a rămas lupoaica fără gemeni. De fapt, doar cu gemenii de la Huțupan, care tocmai plecase în concediu. Printr-un noroc, arabul care turnase cele o sută de perechi în bronz avea dreptul de a turna și suveniruri în plastic. Cu miile. Cât timp a stat casierul la băi și apoi la specializare în Germania, li s-au arătat grupurilor de turiști japonezi câți Romuluși și Remuși au poftit. Îi admirau, așa cum fac asiaticii: „Oho, Unu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
li s-au arătat grupurilor de turiști japonezi câți Romuluși și Remuși au poftit. Îi admirau, așa cum fac asiaticii: „Oho, Unu, A-a-a, e-e-e, i-i-i, o-o-o, u-u-u!“, și se repezeau la ambulanți să cumpere sugari turnați în forme de silicon. La un moment dat, arabul s-a supărat și a oprit producția. Îl furau angajații și vindeau Romulușii și Remușii la prețuri mici, pe sub mână. „Halal popor“, a spus cu dispreț arabul când și-a mutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să fi fost cel puțin la fel de interesant pentru indieni, cum era pentru noi cel al portului lor tradițional, fiindcă nu trecea clipă fără ca vreunul dintre ei să se apropie de noi și să ne Întrebe, Într-o spaniolă stricată, de ce turnam apă În artifactul acela ciudat. Camionul a refuzat În mod categoric să ne ducă mai departe, așa că a trebuit s-o luăm pe jos vreo trei kilometri, prin zăpadă. A fost un lucru remarcabil să-i privești pe indieni mergînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
rudele mele n-au fost ținute prea mult în închisoare și că surorii mele Elisabeta, cât a stat în închisoare, făcând greva foamei, cu două linguri alăturate cu partea convexă i s-a desfăcut gura forțat și i s-a turnat lapte în gură și în mod forțat a fost hrănită. Sora mea fiind studentă la Iași, la Facultatea de Matematică a fost exmatriculată din facultate; atunci s-a dus la București, un an întreg a dat lecții particulare de matematică
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rândul și fiind total epuizată de puteri, securiștii nu mă puteau ancheta și nici nu puteau să mă trimită acasă căci leșinam pe cale. Au încercat să mă alimenteze cu lichide (cu lapte) forțându-mi deschiderea gurii cu călușul. Mi-au turnat și mi-au umplut gura cu lapte dar eu n-am voit să înghit, mi-au făcut injecție în mână dar nu știu cu ce, pentru ca să mă întărească; eu n-am vrut să îmi întind mâna și atunci, un găligan
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
închisoare, redusă la 7 ani prin recurs; Acuzat de instigație și uneltire contra ordinii sociale; 1964 iunie 20, este eliberat și numit ca paroh la Berzunți - Bacău; construiește casa parohială; 1972 1 aprilie - 1 mai 1973, paroh la Adjudeni, unde toarnă temeliile actualei biserici. Ulterior este transferat ca vicar la Barticești, Cireșoaia, 2 ani la Galați, unde se pensionează; Ca pensionar a ajutat în pastorație la Prăjești, Horgești, și în mai 1990 la Nisiporești, unde a ajutat la noul seminar. 1990
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Dumnezeu cu niște calități sufletești și preoțești cu totul aparte. El era un foarte bun duhovnic; avea darul cunoașterii sufletești și știa cum să lucreze cu ele. În același timp el mai avea și darul vorbirii. La predicile sale, Dumnezeu turna în sufletele oamenilor haruri cu găleata. Uneori, din cauza multor ocupații, el nu avea timpul necesar pentru a se pregăti la predică. Atunci îngenunchea în fața Chivotului unde primea luminile harului și ținea niște predici minunate: Maria lui Plumb are înregistrată o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a fi exprimat idei atât de grave fără a avea temeiu rile necesare, Mihai nu pregeta să mă învețe minte. La o primă întâlnire neprevăzută dintre mine și Dinu Noica, tocmai sosit într-ascuns în periegeza lui dentaro-filozofică, Mihai mă turnă fără menajamente, mărturisindu-i că nu accep tam sub nici un motiv discutabilul său trecut politic. — Dar de ce? mă interpelă Dinu, zâmbitor și amuzat. Bineînțeles că n-am știut să-i explic de ce... Însemnări ale lui Pierre Limbile mele: limba rusă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pierdute“, apoi încep să am îndoieli față de starea sănătății sale mintale și, în sfârșit, trec la o stare de veselă indiferență, încep să râd și nu mă mai supăr defel. În fiecare seară, și atunci când te sufocă zăduful, și atunci când toarnă o ploicică răcoritoare, ba chiar și atunci când din norii negri buluciți scapără fulgere înspăimântătoare, cunoscuții noștri, nu prea numeroși, dar deosebit de tenaci, vin cu toții să ne viziteze in corpore, zădărnicindu-ne astfel orice ocupație cât de cât folositoare... Seară de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
decât inegal. Care, în funcție de ceea ce face din noi mersul întâmplărilor și al dorințelor, se îmblânzește sau se sălbăticește. La primul meu revelion în Germania, brusc, după miezul nopții, regele și-a făcut apariția în toiul petrecerii. Invitații au început să toarne forme de plumb 1. Eu doar mă uitam: plumbul topit, răsturnat din linguriță în apa rece, sfârâia încremenind pe fundul vasului într-o figurină neprevăzută. Mi-a devenit limpede că la fel stau lucrurile și cu regele, și că la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
apa rece, sfârâia încremenind pe fundul vasului într-o figurină neprevăzută. Mi-a devenit limpede că la fel stau lucrurile și cu regele, și că la fel aveau să se petreacă și cu animalul inimii. Ceilalți m-au rugat să torn și eu fantasma mea de plumb pentru anul ce vine, dar n-am îndrăznit s-o fac. M-am eschivat râzând pentru ca nimeni să nu bănuiască motivul: când ești cu nervii zdruncinați, nu-i bine să torni plumbul. Cei din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]