86,363 matches
-
idolatria și servind ca o punte între Creator și creatură. În timp, lucrurile au evoluat către o estetică „islamizată” a reprezentării, principalele segmente fiind arabescul și caligrafia. Acestea au dinamica lor proprie, bazată pe abstractizare și au ajuns să se identifice cu arta musulmană în întregimea ei. Astfel, apare o estetică specifică islamului cu rolul de reprezentare a ființelor vii, unde sunt căutate anumite concepte care utilizează forma pentru a exprima o idee referitoare la o anumită creatură și nu pentru
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
despre atributele lui Dumnezeu? Care este rolul Revelației? Ibn Sina își expune teoria cu privire la crearea universului găsind un răspuns în versiunea neoplatonică a filosofiei grecești: acesta susține că universul a fost format printr-o serie de emanații de la Dumnezeu. Îl identifică pe Dumnezeu cu Prima Cauză, Ființa necesară căreia i se atribuie esența și existența. Lumea putea fi guvernată prin intermediul celor zece inteligențe emanate de Creator. Conform principiului emanației, unitatea și multiplicitatea sunt descrise în armonie; din Inteligența activă (cea de-
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
lui Ibn ‘Arabi (n.1165-m.1240). Doctrina sa cu privire la unitatea existenței ("waḥdat al-wuğūd") descrie lumea asemenea unui flux neîntrerupt dinspre și înapoi către divinitate, proces văzut în același timp ca o revărsare a iubirii lui Dumnezeu. Creatorul însuși se identifică cu lumea creată, întrucât creația nu este decât oglinda în care divinitatea se reflectă precum lumina, cunoașterea desăvârșită devenind astfel posibilă prin contemplarea imaginii reflectate. Noțiunea de "waḥdat al-wuğūd" a primit însă interpretări variate: fie se afirma că nimic în afara
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
de la France et des pays limitrophes" (Flora micologică din Franța și țările vecine), care a rămas, până in zilele noastre, o sursă-cheie de referință pentru persoane interesate de bureți polipori. Mai departe, Quélet a publicat de asemenea multe alte lucrări, identificând și denumind mai mult de 400 de specii de ciuperci. Astfel a contribuit în mare măsură la dezvoltarea taxonomiei fungide. Majoritatea numelor de ciuperci date de Quélet sunt valabile până în prezent. În ultimii ani ai vieții sale, Quélet a extins
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
este un virus ARN monocatenar cu sens pozitiv din genul Flavivirus (familia Flaviviridae) identificat prima dată în 1947 în pădurea tropicală Zika din Uganda (de unde și numele lui). El provoacă la om o boală infecțioasă virală, numită febra Zika, transmisă prin înțepătura unui țânțar din genul "Aedes" infectat cu acest virus. Timp de mai
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
de infectare cu virusul Zika a fost confirmat în România pe 12 iulie 2016, fiind vorba de o femeie de 27 de ani, din București, care a călătorit în Martinica. Al doilea caz de virus Zika din România a fost identificat pe 19 iulie 2016 la un băiat în vârstă de 10 ani, care locuiește împreună cu familia sa în Guyana Franceză de aproape doi ani și care a venit în România, în vizită la rude. În data de 27 iulie 2016
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
fost publicate din 1952 până în 2015 despre virusul Zika, din care jumătate în 2015, majoritatea lor fiind analize epidemiologice. Prin urmare se știe foarte puțin despre tropismul, ciclul sau patogeneza virusului Zika. Virusul care cauzează boala a fost prima oară identificat în anul 1947. Primele epidemii în rândul oamenilor au fost raportate în anul 2007, în Statele Federate ale Microneziei. Până în ianuarie 2016, boala apăruse în douăzeci de regiuni ale continentului American. A mai fost semnalată și în Africa, Asia și
Virusul Zika () [Corola-website/Science/335484_a_336813]
-
fi modelul VAK al lui Barbe și colegii sau a sistemelor de reprezentare ( VAKOG ) din programarea neuro-lingvistică . Cele patru modalități senzoriale în modelul Fleming sunt : Iată în continuare caracteristicile celor 4 stiluri de învățare: Elevii pot utiliza modelul pentru a identifica stilul de învățare preferat și, se pretinde, a maximiza învățarea lor prin concentrarea asupra modului care le aduce beneficii mai mult. Anthony Gregorc și Kathleen Butler au organizat acest model care își are originea în modul în care indivizii achiziționează
Stiluri de învățare () [Corola-website/Science/335476_a_336805]
-
relativ non-judecatoare, Grasha și Riechmann disting între stilurile adaptive și maladaptative. Denumirile Grasha și RIECHMANN pentru stilurile de învățare sunt : Cu scopul de a explica de ce testele de aptitudini, notele și performanțele de clasă de multe ori nu reușesc să identifice capacitatea reală, Robert Sternberg a enumerat diverse dimensiuni cognitive în cartea sa, " Moduri de gandire". O serie de alte modele sunt, de asemenea, de multe ori folosite atunci când se caută stiluri cognitive,unele dintre aceste modele sunt descrise în cărțile
Stiluri de învățare () [Corola-website/Science/335476_a_336805]
-
este o boală infecțioasă virală acută, provocată de virusul Zika transmisă omului prin înțepătura unui țânțar din genul "Aedes" infectat cu acest virus. Virusul Zika este un virus ARN monocatenar cu sens pozitiv din genul "Flavivirus" (familia Flaviviridae) identificat prima dată în 1947 la maimuța macac în pădurea tropicală Zika din Uganda (de unde și numele lui) și izolat la om în 1952 în Nigeria. Ulterior, cazuri izolate a fost raportate în Africa și Asia. Prima epidemie de febră Zika
Febra Zika () [Corola-website/Science/335485_a_336814]
-
a fost adoptat de comunitatea LGBT ca simbol al mândriei și diversității comunității. Astăzi, simbolistica LGBT este un domeniu vast, variind de la simboluri sexuale și simboluri ale feminității (precum lambda) la diferite conotații atribuite culorilor cu care persoanele LGBT se identifică. Unul dintre cele mai folosite și recunoscute simboluri ale mișcării gay, steagul-curcubeu este un simbol atât al mișcării LGBT, cât și al persoanelor heterosexuale care susțin moral sau prin acțiuni concrete libertatea de expresie a persoanelor LGBT. De-a lungul
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
a indica faptul că pansexualii au atracții și relații romantice cu persoane de diferite genuri și sexualități. Steagul constă în trei benzi orizontale, de sus în jos: roz, galben, albastru. Porțiunea albastră a steagului îi reprezintă pe cei care se identifică în spectrul masculin (indiferent de sexul biologic), rozul îi reprezintă pe cei care se identifică în spectrul feminin (din nou, indiferent de sexul biologic), iar porțiunea galbenă reprezintă atracția nonbinară. Persoanele intersex sunt cele care nu prezintă toate caracteristicile biologice
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
și sexualități. Steagul constă în trei benzi orizontale, de sus în jos: roz, galben, albastru. Porțiunea albastră a steagului îi reprezintă pe cei care se identifică în spectrul masculin (indiferent de sexul biologic), rozul îi reprezintă pe cei care se identifică în spectrul feminin (din nou, indiferent de sexul biologic), iar porțiunea galbenă reprezintă atracția nonbinară. Persoanele intersex sunt cele care nu prezintă toate caracteristicile biologice masculine sau feminine, sau prezintă o combinație din aceste caracteristici, la naștere. Termenul mai vechi
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
că simbolul a fost conceput de Nancy Nangeroni, Holly Boswell și Wendy Pierce din cadrul organizației. Al doilea simbol seamănă aproape perfect cu precedentul, doar că include o striație prin centrul cercului pentru a-i reprezenta pe cei care nu se identifică nici ca bărbat, nici ca femeie. Un ultim simbol implică semnul astrologic al planetei Mercur (☿). În mitologia greacă, Afrodita (Venus) avea un copil cu Mercur (Hermes). Copilul se numea Hermaphroditus și avea atât organe genitale masculine, cât și feminine. De
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
cruce (caduceu) menită să reprezinte feminitatea și o semilună deasupra reprezentând masculinitatea. Cele două sunt plasate la extremitățile opuse ale unui cerc, semnificând un echilibru între părțile masculine și feminine. Acest simbol este destinat în special persoanelor transgen care se identifică hermafrodit sau androgin. Alte simboluri transgen includ fluturele (simbol al transformării sau metamorfozei), un set de trei hexagoane reprezentând modelul chimic al estrogenilor și testosteronului, respectiv simbolul yin și yang în roz și albastru deschis. Panglicile colorate au devenit simbol
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Ravel afirma că: „Pentru Debussy, omul și muzicianul, am avut o profundă admirație, dar firile noastre sunt total diferite și, deși consider că Debussy nu este cu totul străin de stilul meu personal, mi se pare totuși că mă pot identifica mai bine cu Gabriel Fauré, Emmanuel Chabrier și Erik Satie. Cred că am urmat tot timpul o direcție opusă față de cea a simbolismului lui Debussy. ...S-ar putea totuși ca uneori concepții, aparent similare, să prindă contur în conștiința a
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
calendare, pe actele oficiale menționându-se întotdeauna două date: cea islamică ce poartă indicativul H (هـ)de la "hegira", și cea creștină ce poartă indicativul M (م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. În Arabia preislamica, există obiceiul de a identifica un an după un eveniment major care a avut loc în el. Astfel, conform tradiției islamice, Abraha, guvernator al Yemenului, apoi al unei provincii a Regatului creștin din Aksum, acum în Etiopia, a încercat să distrugă Kaaba, cu o armată
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
ar fi fost rostite atunci când acesta s-ar fi aflat într-o anumită stare mistică și nu în timpul unei discuții sau al vreunui discurs obișnuit. Acesta l-ar fi citat pe Dumnezeu, nu ar fi vorbit ca și cum s-ar fi identificat cu divinitatea. Afirmațiile lui Bistami s-au răspândit în toată zona persană, spre Irak, Asia Centrală și Turcia, datorită discipolilor săi. Spusele lui au fost consemnate în scris în jurul secolului al zecelea, când acesta a început să fie considerat sfânt și
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
să resolve problemă complexă a identității libaneze. Cu privire la politica externă, musulmanii trebuiau să accepte că Lban era o țară suverana legitimă, în timp ce maoronitii erau nevoiți să renunța la protecția occidentală. Factorii care au dus la războiul civil libanez pot fi identificați în sistemul politic libanez încă de la începuturile sale. În primul rând, guvernul a rămas specific mai degrabă prin alianțele personale, decât prin diferențele ideologice. Bunătatea a rămas cea mai importantă legătura. Zulama au obținut puterile prin utilizarea poziției lor, în favoarea
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
palestiniene să se înarmeze în taberele de refugiu. Relațiile cu Israel s-au dovedit a fi o problemă divizată. Unii considerau că este nevoie de o alianță pentru a asigura viitorul creștinilor libanezi, în timp ce alții precum fostul președinte Ftanijeh îi identifică precum arabi, și erau conștienți că oricare altă legătură cu Israel ar putea duce la reprercusiuni severe în alte comunități. Se spunea de multe ori că principalul motiv pentru care Israelul a oferit sprijin maroniților din Liban a fost compasiunea
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
au existat 179733 de musulmani care s-au descris ca fiind “albi” la recensământul din 2001. 65% din musulmanii europeni provin din Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Adygea, Cecenia, Albania, Turcia, Bulgaria, și Republica Macedonia. Restul de musulmani europeni s-au identificat ca fiind britanici și irlandezi. Potrivit unui studiu din 2006, aproximativ 81% din musulmanii din Marea Britanie se indentifică în primul rând ca fiind musulmani, factorul naționalismului având o importanță mai mică. Un alt sondaj a raportat că 59% dintre musulmani
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
cel mai mare grup unic: 43% din musulmani din Anglia, 33%, în Țara Galilor și 67% din musulmanii din Scoția sunt de etnie pakistanezi. Se arată, de asemenea, că un număr substanțial de musulmani care au participat la recensământ s-au identificat ca aparținând altor categorii etnice. De exemplu, 7,5% din musulmanii din Anglia, 4,6%, în Țara Galilor și 4,4% în Scoția s-au identificat drept”Other Whites”; 6,2% în Anglia și 6,8% în Țara Galilor identificate ca “Black
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
de asemenea, că un număr substanțial de musulmani care au participat la recensământ s-au identificat ca aparținând altor categorii etnice. De exemplu, 7,5% din musulmanii din Anglia, 4,6%, în Țara Galilor și 4,4% în Scoția s-au identificat drept”Other Whites”; 6,2% în Anglia și 6,8% în Țara Galilor identificate ca “Black African”; 5,8% în Anglia, 7,6%, în Țara Galilor și 6,3% în Scoția identificate ca “Other Asian”. Diversitatea originilior și a patrimoniului musulmanilor din
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
și Țării Galilor. Proporția de musulmani care au declarat că apartenența lor la Marea Britanie este foarte puternică, este mai mică decât proporția creștinilor; ea este totuși la fel de mare ca cea a celorlaltor grupuri minoritare. Astfel, aproximativ 44% din musulmani s-au identificat ca fiind foarte integrați în Marea Britanie, procent în concordanță cu răspunsurile hindușilor (42%), sikhșilor (45%), și al musulmanilor din Caraibe (44%). Ceea ce aceste modele statistice sugerează la nivelul cel mai general, este că națiunea nu este deloc un container stabil
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
al acestui pretendent, Barbu Neagoe sau Barbu Basarab a existat în realitate și a domnit la un moment dat în Țara Românească. El recunoaște că "„nu se cunosc împrejurările în care Barbu Neagoe sau Barbu Basarab a domnit”", dar îl identifică cu un incert domn necunoscut ce ar fi domnit pentru o perioadă scurtă de circa două luni, în anul 1536, menționat într-una din scrierile lui Nicolaus Olahus. Mergând mai departe cu raționamentul îl identifică pe acest Barbu Neagoe în
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]