86,695 matches
-
1919. Un spirit agresiv a apărut în 1919, așa cum s-a demonstrat prin grevă generală în Seattle sau grevă polițiștilor din Boston. Sindicatele mai mari a făcut o mișcare dramatică pentru extindere în 1919 prin apel la greve majore în industriile textile, de , oțel, cărbune, și căi ferate. Corporațiile au luptat și grevele au eșuat. Sindicatele au avut de partea lor mașiniști, lucrătorii din sectorul textil și marinari, și din industrii, cum ar fi cea alimentară și îmbrăcăminte, dar numărul membrilor
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
pentru extindere în 1919 prin apel la greve majore în industriile textile, de , oțel, cărbune, și căi ferate. Corporațiile au luptat și grevele au eșuat. Sindicatele au avut de partea lor mașiniști, lucrătorii din sectorul textil și marinari, și din industrii, cum ar fi cea alimentară și îmbrăcăminte, dar numărul membrilor a scăzut din nou la 3,5 milioane , în cazul în care acesta a stagnat până la New Deal a adoptat Legea Wagner în 1935. Salariile reale (după luarea inflație, șomaj
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
în mai multe orașe, cum ar fi New Orleans, Memphis, si Chicago, dar nicăieri mai mult decât în New York. Club de noapte Cotton Club și Teatrul Apollo au devenit locuri celebre de artiști și scriitori. Radioul a fost o nouă industrie care a crescut exploziv , ridicându-se stații îndepărtate de alte stații în fiecare oraș mare, de la mijlocul deceniului. Prin 1927, s-au format două rețele naționale: NBC și ABC. Edițiile audio se axau mai mult pe muzica, în special pe
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
sub supravegherea lui William Mulholland, a asigurat creșterea continuă a orașului. În 1910, Los Angelesul nu numai că a anexat Hollywoodul, dar erau și cel puțin 10 companii de film active în oraș. În 1921, mai mult de 80% din industria filmului era bazată în L.A. Banii generați de industrie au protejat orașul de criză economică ce se simțea în restul țării în timpul Mării Crize. Până în 1930, populația a trecut de un milion de locuitori. În 1932, orașul a găzduit Olimpiada
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
a orașului. În 1910, Los Angelesul nu numai că a anexat Hollywoodul, dar erau și cel puțin 10 companii de film active în oraș. În 1921, mai mult de 80% din industria filmului era bazată în L.A. Banii generați de industrie au protejat orașul de criză economică ce se simțea în restul țării în timpul Mării Crize. Până în 1930, populația a trecut de un milion de locuitori. În 1932, orașul a găzduit Olimpiada de vară. După terminarea celui de-al doilea război
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
muncă din fabrica. În unele zone, școlile au fost închise temporar la momentul recoltării, pentru a permite elevilor să lucreze. Aproximativ 400.000 de prizonieri germani de război au fost folosiți că muncitori agricoli, atât în timpul și imediat după război. Industria a apelat la băieți și fete la vârsta adolescenței pentru a înlocui muncitorii plecați pe front.Prin 1943, aproape trei milioane de adolescenți americani și fete au lucrat în domenii americane și fabrici. În procesul de a aduce un număr
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
culoare gri în diverse nuanțe, care seamănă cu granitul neșlefuit, mai degrabă decât aspectul alb sau cristalin la care mulți vizitatori s-ar putea aștepta. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, puțurile au fost folosite de către naziști pentru diverse industrii de război. Salina are un lac subteran, și noile exponate de istorie a mineritului de sare, precum și un traseu turistic de 3,5 km (mai puțin de 2% din lungimea de pasaje mină), care include statui istorice și figuri mitice
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
timp a lucrat la un spital pentru copii orfani din București. A pledat în favoarea organizării medicinei preventive de masă, în special împotriva tuberculozei din rândurile muncitorilor. A scris și a militat pentru condiția femeii în câmpul muncii, igiena muncii în industrie, statistica medico-socială a tuberculozei, combaterea epidemiilor. De asemenea, a organizat unele din primele creșe românești, căutând soluții în problema copiilor orfani și „găsiți”. A întreprins o serie de anchete sociale în mediul muncitoresc. În 1907 a publicat lucrarea " Influența industriilor
Ecaterina Arbore () [Corola-website/Science/329298_a_330627]
-
industrie, statistica medico-socială a tuberculozei, combaterea epidemiilor. De asemenea, a organizat unele din primele creșe românești, căutând soluții în problema copiilor orfani și „găsiți”. A întreprins o serie de anchete sociale în mediul muncitoresc. În 1907 a publicat lucrarea " Influența industriilor asupra sănătății lucrătorilor", una din primele lucrări românești legate de sociologia industrială. După 1918, este numită comisar (ministru) al ocrotirii sănătății și membru al Guvernului RASSM; în această funcție a contribuit la crearea și dezvoltarea bazei materiale a medicinei în stânga
Ecaterina Arbore () [Corola-website/Science/329298_a_330627]
-
mai bună carieră solo în Bach în 1995 și a opta competiție Eurovision pentru tineri instrumentiști în 1996, concurs care a fost difuzat în 22 de țari din Lisabona. În 1997, recompensată cu "Prix d'Espoir" de Fundația Europeană de Industrie. Ea a avut oportunitatea de a cânta chiar cu vioara lui Mozart în camera în care acesta s-a născut la Salzburg pentru a onora cea de-a 250-a aniversare de la nașterea acestuia. Repertoriul său activ este cuprins de la
Julia Fischer () [Corola-website/Science/329302_a_330631]
-
baza unui raport elaborat de ministrul de război Ion Ghica) care prevedea înființarea „Direcției stabilimentelor de material de artilerie”. Construcția și organizarea stabilimentelor a fost realizată sub mandatul ministrului de război Ioan Emanoil Florescu. Din anul 1861 până în anii 1930, industria de armament din România a rămas la un stadiu embrionar. Din cauza cursei înarmării din perioada interbelică, în industria românească de armament s-a investit masiv. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Regatul României se puteau fabrica arme
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
artilerie”. Construcția și organizarea stabilimentelor a fost realizată sub mandatul ministrului de război Ioan Emanoil Florescu. Din anul 1861 până în anii 1930, industria de armament din România a rămas la un stadiu embrionar. Din cauza cursei înarmării din perioada interbelică, în industria românească de armament s-a investit masiv. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Regatul României se puteau fabrica arme de foc, tunuri antitanc, de câmp și antiaeriene, avioane de luptă, nave militare și muniții. Fabricile de război
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de Pace de la Paris din 1947. În anii 1950, la îndemnul Uniunii Sovietice, au fost reînființate fabricile de armament, însă România a rămas în continuare dependentă de importurile de armament și muniții din URSS. Procesul de modernizare și augmentare al industriei de armament a fost accelerat după anul 1968, în urma răcirii relațiilor cu Uniunea Sovietică. Autoritățile de la București au solicitat licențe de fabricație, însă produsele fabricate în România aveau un cost mai mare de fabricație din cauza tehnologiei depășite și erau cu
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
solicitat licențe de fabricație, însă produsele fabricate în România aveau un cost mai mare de fabricație din cauza tehnologiei depășite și erau cu cel puțin o generație în urma celor fabricate în URSS. La sfârșitul anilor 1980, criza economică a acutizat problemele industriei de apărare, iar la nivel politic autoritățile s-au opus creșterii cheltuielilor militare. La începutul anilor 1990, industria de armament a intrat într-un proces de reformă, însă continuă să aducă pierderi la bugetul de stat al României. Peste 90
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
depășite și erau cu cel puțin o generație în urma celor fabricate în URSS. La sfârșitul anilor 1980, criza economică a acutizat problemele industriei de apărare, iar la nivel politic autoritățile s-au opus creșterii cheltuielilor militare. La începutul anilor 1990, industria de armament a intrat într-un proces de reformă, însă continuă să aducă pierderi la bugetul de stat al României. Peste 90% din producție este destinată exportului. După Unirea Principatelor, în Muntenia și Moldova existau doar "prăfării" în care era
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
atelier de reparații. Acesta a fost mutat în anul 1867 la Galați, unde a fost construit Arsenalul Marinei Militare. Inițial, au fost construite șlepuri și șalupe, iar în anul 1907 au fost asamblate monitoare fabricate la Trieste în Imperiul Austro-Ungar. Industria aeronautică din România a fost înființată odată cu Ordinul nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. După Primul Război Mondial, fabricile
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de construcții au fost construite la Sibiu și Roman. Pirotehnia Armatei a recondiționat peste 5,6 milioane de proiectile și a fabricat aproximativ un miliard de cartușe, fiind aprovizionată de Fabrica de Pulbere în acest sens. Până la începutul anilor 1930, industria de armament din țară care se ocupa de înzestrarea Forțelor Terestre a stagnat. Scandalul „Afacerii Škoda” a reprezentat un moment de cotitură care, deși a întârziat și mai mult procesul de modernizare a armatei, a condus la dezvoltarea masivă a
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de armament din țară care se ocupa de înzestrarea Forțelor Terestre a stagnat. Scandalul „Afacerii Škoda” a reprezentat un moment de cotitură care, deși a întârziat și mai mult procesul de modernizare a armatei, a condus la dezvoltarea masivă a industriei de apărare românești. Un program de înzestrare fără precedent a fost demarat în anul 1935. Acesta cuprindea atât reorganizarea și modernizarea fabricilor existente, cât și înființarea unor noi fabrici de armament. În Regatul României urmau a fi fabricate tunuri, armament
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de la București a decis reînființarea unor fabrici de armament și muniții, în ciuda protestelor venite din partea conducerii Statelor Unite ale Americii și guvernului Marii Britanii. În urma reuniunii de la Moscova din ianuarie 1951, guvernul comunist de la București a hotărât achiziționarea unor mașini-unelte și instalații în vederea augmentării industriei de apărare. Astfel, la începutul anilor 1960, în România erau fabricate pistoale TTC, carabine SKS, pistoale-mitralieră PPȘ-41, aruncătoare de grenade antitanc AG-2, aruncătoare de flăcări LPO-50, mitraliere antiaeriene grele ZU-2 de calibrul 14,5 mm, detectoare de mine UMIV-1, pod
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
aruncătoare de flăcări LPO-50, mitraliere antiaeriene grele ZU-2 de calibrul 14,5 mm, detectoare de mine UMIV-1, pod de pontoane P.R. 60, măști contra gaze model 1952 și 1958, precum și diverse alte echipamente și muniții. În ciuda sprijinului acordat de URSS, industria de armament din România a întâmpinat serioase dificultăți în asimilarea unor elemente electronice și electrotehnice. În anul 1965, doar 27% din tehnica armatei era fabricată în țară, restul echipamentelor fiind importate din alte țări (în principal, URSS). În urma invadării Cehoslovaciei
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
a întâmpinat serioase dificultăți în asimilarea unor elemente electronice și electrotehnice. În anul 1965, doar 27% din tehnica armatei era fabricată în țară, restul echipamentelor fiind importate din alte țări (în principal, URSS). În urma invadării Cehoslovaciei, procesul de augmentare al industriei de apărare din România a fost accelerat, fiind asimilate în producție numeroase echipamente, în concepție proprie sau sub licență. În cadrul Institutului 111 (Institutul de Cercetări și Proiectări Armament, Muniții și Aparatură Optică) erau concepute majoritatea echipamentelor terestre, iar la Institutul
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
și Washington Post. Aici își au sediul multe companii financiare majore, cum ar fi: State Street, Citigroup, Fannie Mae, și Fidelity, în regiune fiind, de asemenea, situate 162 din cele 500 de companii Fortune Global. Regiunea este, de asemenea, centrul industriei mondiale de fond de hedging, cu 47,9%, de 2,48 miliarde de dolari din activele fondurilor speculative gestionate în orașele și suburbiile sale. Din punct de vedere academic, regiunea cuprinde șase din cele opt Universități Ivy League. Coasta de
BosWash () [Corola-website/Science/329339_a_330668]
-
ce aparțineau celor din înalta societate, nobililor și aristocraților și tradiția favoriza benzile de logodnă simple. Ideea unui inel de logodnă potrivit pentru toate buzunarele a apărut în America abia în 1930 și a fost promovată agresiv de atunci de industria divertismentului. Din punct de vedere istoric, inelele de logodnă au fost folosite pentru a susține promisiunea făcută de bărbat femeii iubite, în special la romani, și nu precedau neapărat căsătoria. De fapt inelele erau mai degrabă un simbol de afecțiune
Inel de logodnă () [Corola-website/Science/329333_a_330662]
-
era folosită mai ales de grupurile religioase care evitau bijuteriile. Inelele de logodnă au devenit cunoscute în Vest abia la sfârșitul secolului 19 iar în America au devenit cunoscute abia în 1930 ca rezultat al unei campanii naționale realizată de industria diamantelor. Fenomenul a apărut și mai târziu în alte țări. Acum, 80 % dintre femeile americane primesc un inel de logodnă înainte de căsătorie care să semnifice logodna Printre bărbați, inelele de logodnă erau foarte întâlnite în al Doilea Război Mondial, deoarece
Inel de logodnă () [Corola-website/Science/329333_a_330662]
-
a fost festivitatea de premiere a celor mai reușite prestații din industria cinematografică românească care acoperă toate filmele difuzate între 1 ianuarie și 31 decembrie 2011. Festivitatea a avut loc pe data de 25 martie 2012 iar gazdă ceremoniei a fost Andi Moisescu. Regizorul Criști Puiu și-a retras filmul „Aurora“ din
Gopo 2012 () [Corola-website/Science/328540_a_329869]