9,824 matches
-
Comandăm la room-service. Ce-ai vrea? Doar un cuțit de desert din argint, i-am răspuns. —Ce-ai zis? se miră Jolene. Un cuțitaș de desert din argint, am repetat. Ca să îmi tai venele elegant. —E nebună de legat, îi șopti Jolene lui Lara. Dumnezeule, mi-am zis, e numai o chestiune de timp până mă expediază la We Care Spa, acel minunat centru terapeutic din California. Agenții publicitari din New York se dau loviți în aripă în mod regulat, fiindcă astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la telefon de când sosisem noaptea trecută. —Logodnele și divorțurile sunt singurele lucruri care îi fac cu adevărat fericiți pe oameni, îmi spuse. Ești norocoasă c-ai scăpat. Dacă îl suni, nu faci decât să înrăutățești situația. Dar îl iubesc, am șoptit fără vlagă. Nu-l iubești. Doar suspini după el. Cum poți să iubești o persoană pe care o vezi atât de rar? Psihologul meu zice că te-ai lăsat înrobită de un ideal romantic. Tânjești după un Zach imaginar, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am leșinat în prag. O întâmplare norocoasă, aș zice, fiindcă le-a dat timp cameristelor să înlocuiască toți trandafirii „de logodnă“ roz-deschis cu violete, înainte să-i văd. —Duré, este vorba de o logodnă ruptă, am auzit-o pe Julie șoptindu-i supărată când mi-am revenit. —Ah! Ce înseamna hrupta? întrebă Duré. Este atunci când logodna nu mai are loc, am oftat eu. Ah, vous-êtes une fata bathrâna? —Oui, i-am răspuns. În ciuda drăgălășeniei apartamentului, în următoarele zece minute, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am închis repede. Ah! Dumnezeule! Până peste poate de groaznic! Încă eram în camera mea de la Ritz. Sau poate că eram în rai. Poate raiul e un apartament de la Ritz. Am zărit silueta unui bărbat. —Excusez-moi, monsieur, am murit? am șoptit năucă. Nu, mi se răspunse. Très supărător. De ce nu murisem? Ce n-a funcționat cum trebuie? Te-am găsit. — Cine naiba ești? am strigat furioasă. Sunt eu, fată zurlie. Am deschis ochii. L-am zărit pe Charlie Dunlain uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fost très norocoasă că nu mi-a ieșit schema cu Advil-ul. Eduardo mi-a citat din Proust tot timpul cât am luat cina. Vă puteți gândi la ceva mai stimulator din punct de vedere intelectual decât un bărbat care vă șoptește „Il n’y a rien comme le désir pour empêcher les choses qu’on dit d’avoir aucune ressemblance avec ce qu’on a dans la pensée“ la un pahar de Château Lafite mai bătrân decât voi? Chiar dacă franceza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
oribilă pentru mine, dar sunt, cum să-ți spun, incognito. Nu știam ce să mai cred. De fapt, politica lui Julie era să fie totdeauna în lumina reflectoarelor. —De ce? am întrebat-o. Nu-ți prea stă în fire. —Șșșt! îmi șopti punându-și ochelarii de soare. Nu trebuie să ne audă nimeni. —De ce? —Te afli sub supraveghere după tentativa de sinucidere. Dar mă simt bine. Mi-am scos din cap Advil-ul și mi l-am băgat pe Eduardo. Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că n-am propus-o. Chiar că-i cea mai drăguță. Patrick se sculă și se îndreptă spre Madeleine. Am urmărit-o toate cum începe să țopăie de bucurie. Julie se așeză pe furiș pe locul lăsat liber. Apoi îmi șopti: —E drăguț. E bogat. E cea mai simpatică persoană pe care am întâlnit-o vreodată în New York. Ar trebui să ieși cu el. Chiar dacă ar fi fost liber și nu e, sunt sigură că nu l-ar interesa persoana mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de tine. Nu vin, mamă, îmi place aici. Nu mamă, ci mami. În fine, sper că nu o să lipsești de la aniversarea de cincizeci de ani a tatei. Știi că te-așteaptă. În trei săptămâni. Cred că o să iasă ceva grandios, șopti mama. Toată lumea din zonă vrea să fie invitată, așa că încearcă să nu bați toba prea tare. Nu vrem să-i supărăm pe cei din sat. Știi cum reacționează ei! E îngrozitor, pe cuvânt, mai ales când ești, ca mine acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
New York. Apoi stridii, servite în veselă de sidef adevărat, continuă Barclay mâzgălind în notes. Acum, dacă o să mă lăsați puțin singur, o să termin planul în câteva minute. Barclay țâșni pe ușă. Când nu mai putea să ne audă, Julie îmi șopti: —Ai auzit vestea cea îngrozitoare? — Ce s-a-ntâmplat? am întrebat-o. —E vorba de Daphne. M-a sunat, ieri, de la hotelul Bel-Air. A trebuit să plece de acasă, Bradley a avut o aventură cu decoratoarea. Și, deși Daphne adoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
blugi Rogan și o cămașă marinărească retro. Era în picioarele goale, iar unghiile erau lăcuite cu o nuanță delicată de verde marin. — Sunt îngrijorată de intelectul prietenelor mele. Nu cred că vreuna dintre ele a trecut de prima pagină, îmi șopti când am intrat. Nu le-am făcut deloc mai deștepte. Îmi iubesc prietenele, dar bijuteriile lor sunt atât de... obositoare. OK, hai să ne-așezăm. Singurul lucru pe care Julie îl considera obositor în legătură cu bijuteriile era să nu aibă îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
parte din ea... începu el sfios. Deși mă concentram doar asupra cuvântării lui Henry, fac pariu că 99,9% din fetele adunate erau mai preocupate de drăgălășenia indiscutabilă a lui Henry decât de cuvintele lui. Julie era literalmente vrăjită. Frânturi șoptite de conversație mi-au ajuns la ureche. Crezi că e un Hartnett Hartnett? șușoti Jolene. —Ah, Dum-ne-zeule! Din neamul celor cu oțelul? murmură Lara. —D-a-a-a! Sunt un fel de Kennedy ai siderurgiei. Ar trebui să-l iei de bărbat. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Când, în a treia săptămână, tâmplarul balenierei muri, un membru al echipajului le propuse să mănânce din cadavrul tovarășului lor...“ —Vrei niște creveți, Henry? îl întrerupse Jolene oferindu-i o tavă cu delicatese. Nu, nu. Mulțumesc. Să continuu? — Ah, da, șopti Jolene. Scuze. Scuze. E fascinant. Henry urmă: „Inițial, căpitanului Dean propunerea îi păru «cumplită și șocantă». Apoi, în timp ce stăteau aplecați asupra cadavrului tâmplarului, se înfiripă o discuție. «După îndelungată chibzuială matură asupra legalității sau păcatului, pe de o parte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
plec, i-am spus. —Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă ea. Arăți groaznic. — Doamna Saxton a sărit pe mine ca o sărită de pe fix. Trebuie să dau de Patrick. Nu poți să mă lași aici cu... fetele astea nebune, îmi șopti Julie, făcându-mi semn spre invitatele ei care se agitau fără noimă. Ai nevoie de o mână de ajutor. Vin cu tine. Ce-ar fi să mergem mai întâi să bem un Bellini la Chip’s? O să te simți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
deranjat un cuplu aflat în noaptea nunții sau un cuplu care avea o aventură și nu voi mai fi primită niciodată aici. Ușa s-a întredeschis. Lumina nu era aprinsă și nu puteam vedea înăuntru. De după ușă, o voce somnoroasă șopti: „Puteți face un pic de liniște? Vreau să dorm“. Îmi cer scuze, am murmurat. S-a-ntâmplat un mic accident. Plec chiar acum. Apoi s-a petrecut un fapt ciudat. Am auzit un chicotit. — Stai așa, vin imediat, îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și-o să aranjez lucrurile, îmi spuse Charlie, luându-mă pe după umeri. Dacă-i posibil ca o cutie de bomboane de ciocolată să se topească de două ori în decurs de zece minute, atunci asta mi s-a-ntâmplat. —OK, am șoptit. Odată intrați, Charlie a sunat la recepție. I-au spus că cei de la pază vor veni „în curând“. Apartamentul lui Charlie era supercool. Dormitorul spațios dădea într-o sufragerie imensă, cu ferestre uriașe, cu vedere spre Prince Street. —Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Charlie. Trebuie să vorbesc cu el. Pot să vă întreb cine-l caută? —Caroline, mi-a răspuns. —Să văd dacă-i aici. Am intrat în baie. Charlie avea fața plină de spumă de ras. Am astupat telefonul și i-am șoptit: — Te caută o femeie, Caroline. Ah... spune-i c-o sun eu mai târziu, mormăi el. Am transmis mesajul și am închis. Știu că nu era treaba mea, dar cine naiba o fi fost Caroline? Ăsta-i dezavantajul când mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ornamentează, de obicei, cu bijuterii în maniera dormitorului lui Elizabeth Taylor. M-am așezat lângă Julie. Purta șlapi, colanți Juicy roșu-aprins și un tricou roz Taavo, pe care scria cu litere roșii strălucitoare I AM NEW YORK. Ce plictiseală! îmi șopti. Masa noastră nu era tocmai animată. Celelalte patru fete - Kimberley Guest, Amanda Fairchild, Sally Wentworth și Lala Lucasini (cred că-i o Prințesă din Park Avenue originară din Spania) discutau de zor despre ce „tortură“ e să circuli spre Southampton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
uită că ele nu sunt mamele lor. Julie se întoarse spre mine și-și trecu degetul de-a curmezișul beregatei. Nu înțelege de ce se agită toată lumea atâta cu Long Island Expressway când ar putea lua elicopterul, așa cum face ea. Îmi șopti: — Aș vrea ca cineva să facă un gest nebunesc, de pildă să provoace un scandal. Am râs. Apoi îmi spuse: După-amiază mă întâlnesc cu Charlie. E-atât de adorabil! — Poftim? am întrebat-o neîncrezătoare. —E în oraș, am vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
s din anii ’70, iar apoi ea nu m-a mai atins zile la rând de teamă să nu fi luat o hepatită B. —Ba da, îmi place! i-am spus, sărutând-o pe obraz. În același timp, i-am șoptit la ureche: „Spune că-i contele și că ăsta-i castelul lui. E atât de ciudat“. Nu mai spune! murmură. Apoi se repezi la Charlie strigând, „Ah, craiule!“ Îl sărută pe buze. După vreo cinci secunde se trase înapoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mea de-a obține o rochie Valentino pe gratis, dar, dintr-odată, m-am simțit obligată s-o împiedic pe Julie să se îmbrace ca o actriță dintr-un film cu buget limitat, ratându-și, astfel, ziua nunții. —Julie, am șoptit. Ești trează? —Așa și-așa. Ce s-a-ntâmplat? Ce zici de Valentino pentru rochie? Vreau să spun, când Debra Messing s-a îmbrăcat cu o rochie creată de el la decernarea Globurilor de Aur, s-a transformat, peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am spus că ai încercat să mă păcălești și îmi place de tine... Nu cred că ne vom mai putea vedea vreodată, mă întrerupse Charlie. —Serios? —E foarte puțin probabil, îmi răspunse. Ești o fată îngrozitoare. — Îmi pare rău, am șoptit tristă. Mi-am ridicat privirea spre el. Dacă nu mă-nșelam, avea o privire poznașă. Îți râzi de mine! am exclamat, râzând. Crezi că vei putea vreodată să ierți o persoană atât de îngrozitoare ca mine? — Bine’nțeles că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Charlie, trebuie să recunosc... că a fost foarte drăguț din partea ta că ai avut grijă de mine pe aeroportul din Nisa. Îmi pare rău că am fost nerecunoscătoare. Cum aș fi putut să rezist? oftă Charlie. Ești exasperantă. Ah, am șoptit dezamăgită. Poate, la urma urmei, nu eram Julia Roberts, ci doar moi... Nu mai fi atât de distrusă! Ești adorabilă chiar și când mă scoți din minți. Te scot din minți? Da, dar nu ca celelalte fete din New York. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-o pe Paula cum se Împleticește și se lasă pe mine și i-am cuprins cu brațul umerii tremurători. Începuse să plîngă, lacrimile ei Îmi umezeau reverul hainei de bumbac. Părea gata să cadă din picioare, dar se adună și șopti: Dumnezeule mare, cine-a putut să facă așa ceva? Încă susținînd-o pe Paula, i-am vorbit lui Cabrera cu tot calmul pe care mi l-am putut aduna. — Cu siguranță că nu Frank, domnule inspector. Chestia asta cu dezmembrarea sistemului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-și amenințat monopolul asupra activităților polițienești.) E multă criminalitate În Residencia? — Sigur... ei, adică, nu. M-am apucat imediat să scotocesc biroul În căutarea unei batiste, bucuros să-mi pot ascunde fața măcar pentru cîteva clipe și Întrebîndu-mă dacă-i șoptise cineva lui Cabrera că făcusem pe șoferul lui Bobby Crawford prin complex. — S-au furat două-trei mașini - de fapt, probabil au fost Împrumutate, după petreceri prelungite pînă la ore tîrzii. — Ceva spargeri, furturi din locuințe...? Nu cred. S-a raportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tuns mama ca la o elevă din clasa I! Mi se văd toate coșurile de pe frunte! — Hai, Clara, dă-o-ncolo de treabă, zău așa! Tot timpul bombăni și cauți pricini ca să te eschivezi! Știu eu cum dispar coșurile! îmi șoptește Georgiana. Mi-a spus mie Leni, știi că ea umblă cu tipu’ ăla dintr-a XII-a... Ce-mi șoptește la ureche mă umple de groază. — Nu mai vreau s-aud! mă revolt eu. Ce oroare! — Atunci îți spun cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]