8,709 matches
-
Scriitorul nu dezvăluie numele celor două personaje principale, ci face referire la ei ca la „omul” și „băiatul”. Realizând că, dacă rămân pe loc, șansele lor de a supraviețui sunt nule, cei doi hotărăsc să o ia către Sud, înspre țărm. În timp ce străbat drumurile pustii, omul începe să tușească din ce în ce mai tare, scuipând sânge. Își dă seama că e pe moarte, însă continuă să lupte pentru a-și proteja fiul de orice amenințare. Alături de hrană și de pături, mai poartă cu ei
Drumul (roman) () [Corola-website/Science/329483_a_330812]
-
Fugaciul de țărm ("Calidris alpina") este o pasăre circumpolară migratoare limicolă de talie mică din familia scolopacidelor ("Scolopacidae"), ordinul caradriiformelor ("Charadriiformes"). În România este o pasăre de pasaj. Au o lungime de 17-21 cm, anvergura aripilor 32-36 cm, greutatea 40-60 g. Vara au
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
este albastru-închis pe spate, iar pe laturi și abdomen argintiu. Pe flancuri sunt 5-11 dungi întunecate, înguste, oblice, ce merg dinapoi și de sus înainte și în jos. Este un pește epipelagic migrator și trăiește în special în apele de lângă țărm, până la 200 m adâncime, formează adesea bancuri aproape de suprafață. Pălămida întreprinde migrații de hrănire și de reproducere primăvara din Marea Mediterană și Marea Marmara în Marea Neagră, iar de aici toamna se întoarce la locurile de plecare, unde se și reproduce. Depune
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
Vasele de război franceze au lansat 1.500 de proiectile, iar bateriile de coastă italiene aproximativ 300. Francezii au raportat „că au supus țintele lor unui bombardament susținut și eficient”, deși comandanții au admis mai târziu că „rezultatele focului împotriva țărmului... au fost aproape nule, cauzând pagube lipsite de importanță”. Echipajul de pe "Calatafimi" au crezut că „strălucirea proiectilelor care au atins "Albatross" au marcat detonarea torpilelor de la bord”. Această presupunere a fost utilizată în scop propagandistic și „a creditat forțele de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
tarziu îi va apărea traducerea "Eșarfe de mătase. Antologie japoneză", pentru care primește premiul Academiei Române. Tălmăcirea lui Stamatiad este relativ liberă, neurmând însă fidel regula 5-7-5. <poem>Vântul adie - Umbra glicinei Abia tremură. O barcă se-oprește. În față, pe țărm: Un piersic în floare. Printre ierburile uscate, Factorul rural a trecut: Vulpea!</poem> În anul 1970, Ion Acsan, Dan Constantinescu și Ioanichie Olteanu publică "Din lirica japoneză : Antologie", lucrare care a contribuit fundamental la popularizarea poemelor "Tanka" și "Haiku" în
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
marinarii înfometați au vânat până la extincție păsări ca gallinula albă. În 1834, Insula Lord Howe era deja locuită de coloniști care trăiau din comerțul cu navele aflate în trecere. Odată cu europenii, au sosit aici și șobolanii, care au înotat până la țărm de pe corabiile naufragiate. Pe insulă au găsit hrană din abundență - șopârle, păsări, insecte, care nu se puteau apăra împotriva lor; astfel șobolanii au distrus cinci specii de păsări și au adus în pragul extincției rase unice de șopârle gecko și
Piramida lui Ball () [Corola-website/Science/332007_a_333336]
-
de-a doua conflagrații mondiale. Într-un discurs din House of Commons, premierul britanic Winston Churchill a numit evenimentele din Franța „un dezastru militar colosal”, afirmând că „întreaga rădăcină și inimă și creier al Armatei Britanice” a fost abandonată pe țărmul de la Dunkirk și pară să fie pe drumul pieirii sau capturării. În vestitul său discurs "We shall fight on the beaches" de pe 4 iunie, el a afirmat că recuperarea trupelor din Franța a fost un „miracol al salvării ". După ce Uniunea
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
10 mai 1940, trei dintre corpurile germane de blindate au atacat Franța prin Ardeni și au înaintat rapid spre Canalul Mânecii. Până pe 21 mai, forțele germane reușiseră să izoleze BEF, resturile forțelor belgiene și trei armate franceze într-o zonă de pe țărmul francez al Canalului. Comandantul britanic al BEF, generalul John Vereker, a realizat că o evacuare peste Canalul Mânecii era singura soluție viabilă pentru salvarea forțelor sale și a început organizarea retragerii spre Dunkerque, cel mai apropiat port important. Pe 22 mai
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
soldați francezi, a capitulat pe 4 iunie. Vaselor de evacuare li s-a stabilit trei rute de deplasare. Cea mai scurtă era „Ruta Z”, lungă de 39 mile marine (72 km). Aceasta se întindea în bună parte de-a lungul țărmului francez, iar vasele care o străbăteau se aflau în raza de acțiune a bateriilor de coastă germane, în special în timpul zilei. „Ruta X”, deși cea mai protejată de tirurile artilerie de coastă, traversa o regiune puternic minată a Canalului Mânecii. Vasele
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
bancurile de nisip o făceau impracticabilă pe timpul nopții. Cea mai lungă din cele trei era „Ruta Y” - 87 mile (161 km). Vasele care o foloseau navigau cu patru ori mai mult decât cele care traversau Ruta Z. Această rută urma țărmul francez până la Bray-Dunes, după care își schimba direcția spre nord-est până la gemandura Kwinte. Aici, după ce făcea o întoarcere de aproape 270 de grade, ruta se îndrepta spre farul plutitor North Goodwin și se întorcea spre sud, încojurând bancurile Goodwin pentru ca să
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
de capacitate mică au navigat cu echipaje civile. Primele ambarcațiuni de capacitate mică au sosit la Dunkerque pe 28 mai. Plajele largi, care înaintau în mare cu o pantă mică, împiedicau vasele de capacitate mare să se apropie suficient de țărm pentru îmbaracarea trupelor. Chiar și ambarcațiunile de capacitate mică erau obligate să se oprească la aproximativ 100 m de țărm. Soldații trebuiau să străbată această distanță prin apa care le putea ajunge până la umeri. De multe ori, persoanalul evacuat și-
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
Plajele largi, care înaintau în mare cu o pantă mică, împiedicau vasele de capacitate mare să se apropie suficient de țărm pentru îmbaracarea trupelor. Chiar și ambarcațiunile de capacitate mică erau obligate să se oprească la aproximativ 100 m de țărm. Soldații trebuiau să străbată această distanță prin apa care le putea ajunge până la umeri. De multe ori, persoanalul evacuat și-a abandonat în voia valurilor bărcile în momentul în care se îmbarcau pe vasele de capacitate mare, iar soldații care
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
până la umeri. De multe ori, persoanalul evacuat și-a abandonat în voia valurilor bărcile în momentul în care se îmbarcau pe vasele de capacitate mare, iar soldații care nu fuseseseră evacuați trebuiau să aștepte ca bărcile să fie aduse la țărm de curenți. În cele mai multe cazuri, soldații au aștepta îmbarcarea în ordine. Au existat situații în care soldați panicați au încercat să se îmbarce peste rând și a fost nevoie de amenințarea armelor pentru restabilirea ordinei. Pe plajele de la La Panne
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
încercat să se aproprie și, cum nu aveau apă la bord pentru o ședere mai lungă în larg, la orele 8:00 s-au îndreptat spre coasta comitatului Suffolk, unde au ancorat în aceiași seară la 7-8 mile distanță de țărm, în golful Southwold sau Solebay. Au fost întăriți pe drum de către "Royal Katherine" (82 tunuri) și alte două nave mai mici de la Nore. Între timp însă, situația militară și internă a Provinciilor Unite se înrăutățise. Francezii se pregăteau să treacă
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
surprindere. De la 2 iunie când s-au apropiat de coastă, aliații se aflau la ancoră la Sole Bay luând apă și provizii. Escadra Roșie se afla în dreptul localității Southwold, nava-amiral a flotei, "Royal Prince", fiind ancorată la 2 mile de țărm; Sandwich se afla cu Escadra Albastră spre Nord iar D’Estrées cu Escadra Albă câteva mile mai departe spre Sud decât ceilalți, între Dunwich și Aldeburgh. Vântul și-a schimbat direcția spre Est la 5 iunie iar Ducele de York
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
York abia sosise fără nici o veste despre inamic, în timp ce nava de poștă trecuse pe lângă flota neerlandeză aflată la ancoră lângă Goeree "cu o seara înainte". El a scos în evidență faptul că încă o zi sau două la ancoră lângă țărm va permite flotei să termine aprovizionarea cu apă și mâncare, în timp ce aceiași operație ar avea nevoie de mai multe zile pentru finalizare dacă flota ar lua marea. Cu toate acestea, nu se știe cât de mult a fost convins Ducele
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Zeelandei, nu mai mult de 60 de mile de Sole Bay. Nu există nici o dovadă că la un consiliu din data de 6 iunie Sandwich l-a sfătuit pe Duce ori să ia marea ori să se mute mai aproape de țărm și că Iacob i-a atribuit un exces de prudență. Încrezător că a fost lăsat netulburat, Cox a dat ordine ca "Royal Prince" să fie carenat și curățat la lumina zilei pe 7 iunie, iar Narborough menționează că această operațiune
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
fi fost dinspre Nord-Est deoarece flota engleză nu ar fi putut lua un curs spre Nord-Vest, căci coasta avea o direcție spre Nord prin Est și spre Sud prin Vest, iar "Royal Prince" fiind ancorat la doar 2 mile de țărm nu ar fi avut loc de manevră. De altfel există câteva jurnale oficiale care menționează că "Royal James" și "Victory" au urmat un curs spre Nord-Est. Flota aliată includea 74 nave de linie de 40 de tunuri sau mai mult
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
niciodată că Escadra Albastră ar fi trebuit să conducă linia. Un astfel de ordin sugera că francezii urmau să stabilească cursul întregii linii. Cât despre luarea poziției sub vânt, francezii nu ar fi putut să o facă fără să lovească țărmul. Deși cursul cu tribordul în vânt nu era cea mai bună opțiune, alegerea englezilor s-a datorat probabil faptului că valul mareic, asa cum a menționat și Narborough, le-ar fi îndreptat navele cu prova mai mult sau mai puțin
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Bukama. La Bukama, bărcile și proviziile au fost descărcate și pregătite pentru o călătorie pe . Lualaba avea debit mic, și "Mimi" și "Toutou" a trebuit să fie propulsate cu vâslele 90 km în amonte, într-una din zile eșuând pe țărm de paisprezece ori în doar 19 km. Au petrecut șaptesprezece zile pe Lualaba înainte de a ajunge la Kabalo. De acolo, ultimii 282 km ai călătoriei până la Lacul Tanganyika s-au făcut pe calea ferată. Expediția, cunoscută în acel moment sub
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
200 km mai departe decât pozițiile planificate. Un efect al acestei înaintări impetuoase a fost o criză de aprovizionare a liniei frontului, cererea era mai mare decât nevoile prognozate. Cea mai mare parte a materialelor trebuiau să fie aduse la țărm pe plajele de invazie după ce erau debarcate în singurul port „Mulberry” rămas intact. Celălalt port fusese distrus de o furtună. Deși mai existau unele porturi mici precum Isigny, Port-en-Bessin sau Courcelles care erau folosite pentru descărcarea proviziilor, porturile mari precum
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
apropiat de alte nave. Erau însoțite de o altă navă incendiară, care a atras focul bateriilor franceze; navele de susținere au contraatacat, eliminând platformele de tunuri franceze, prea expuse să mai continue. Una dintre șalupe, de pe "Eagle", a eșuat pe țărm și a fost atacată de cavaleria franceză; într-o întâlnire deosebit de neobișnuită, unul dintre călăreți a fost tras jos de un marinar cu un cârlig de barcă, înainte ca șalupa să fie repusă pe apă. Rezistența s-a topit pe măsură ce
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
SUA arată că Haiyan a fost cel mai intens ciclon tropical pe plan global în perioada istorică de când se înregistrează datele cicloanelor, cu un maxim (timp de un minut) de 315 km/h (195 mph). Haiyan de asemenea a lovit țărmul la momentul de putere maximă, facându-l astfel probabil cel mai puternic ciclon tropical care a ajuns pe uscat. Presiunea atmosferică estimată de către Agenția Meteorologică Japoneză a fost de 895 hPa (26.43 inHg), cea mai scăzută după Taifunul Megi din
Taifunul Haiyan () [Corola-website/Science/330452_a_331781]
-
sunt hialine sau întunecate. le sunt larg răspândite pe litoralul mărilor tropicale, subtropicale și temperate, mai rar în ape dulci. Sunt pești eurihalini (suportă variații mari ale salinității), care trăiesc de obicei în bancuri mari în apele de coastă, pe lângă țărm, și pătrund în estuare, lagune salmastre și în ape dulci pentru a hrăni. Puietul multor specii marine se extinde și în estuare. "Liza abu" este cunoscut doar în apele dulci și în estuare din sud-estul Asiei. Se reproduc în mare
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
în cinci zile și a identificat o serie de premise obligatorii: În decembrie 1939, comandamentul Forțelor armate terestre germane au conceput propriul studiu și au solicitat punctele de vedere ale "Kriegsmarine" și "Luftwaffe". Planul forțelor terestre prevedea un atac pe țărmul estic al Angliei între The Wash și Tamisa al trupelor plecate din porturile Țarilor de Jos, care traversaseră Marea Nordului. "Reichsmarschall" Hermann Göring, comandantul "Luftwaffe", a răspuns cu o scrisoare de o singură pagină în care declara că o acțiune combinată
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]