43,150 matches
-
științe umane și sociale (ca istoria și antropologia culturală), fusese depășit în România, iar sincronizarea științei noastre literare cu cea occidentală fusese realizată din nou, cel puțin la nivelul la care se găsea în anii ’70. Deși mari și nejustificate absențe persistă, multe traduceri sunt imperfecte, câteva sunt catastrofale, iar majoritatea nu au un aparat critic de mediere culturală și introducere tehnică, putem vorbi „cu cărțile pe masă”, în limba națională. Problema rămâne, așa cum am arătat eu însumi de mai multe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
legitimă, nici măcar sub forma întru câtva atenuată a tradiției, datinei, cutumei. Am evocat rapid aceste raționamente preponderent teologice sau teologico-politice pentru a sugera din nou profunzimile și dilemele comunitarismului, pe fundalul dificultății generale de a gândi politicul (și umanul) în absența completă a dimensiunii religioase (ori spirituale). Când se disociază de Buber, Etzioni revine în postura ingrată (de fapt, de-a dreptul tragică) a modernului ateu, care nu are la îndemână decât culturalismul pentru a gândi și legitima continuitatea agregatelor umane
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sărăcie „ascezei” sau frugalității (capitolul III); meritele „comunităților virtuale”, pe care autorii (capitolul IV e scris în colaborare de tată și fiu) le laudă excesiv, mult dincolo de evidentele lor calități, cedând inflației familiei de cuvinte comunitate, inflație simptomatică tocmai pentru absența sentimentului americanului că ar aparține la vreo comunitate (până și mulțimea celor care licitează pe Internet e numită comunitate: auction communities!); drepturile copiilor și, în genere, problema protecției anumitor indivizi/grupuri fără a-i discrimina pe alții, cu alte cuvinte
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și din cunoașterea perspectivei poloneze asupra cărții și autorului: dacă valoarea testimonială e apreciată de mulți, ea nu e mai puțin relativizată de unii; atitudinea lui Mißosz față de comunism, de pildă, este considerată de critici ambiguă (asta ar explica și absența unui personaj cu cheie care ar fi echivalentul autorului, precum și unele luări de poziție de după 1989); în fine, pe când mulți occidentali l-au considerat pe Mißosz reacționar, destui polonezi l-au considerat stângist. Ca întotdeauna, e util să cunoaștem personalitățile
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
experiența național-comunistă la o „stângă” factice, delegitimată din start de trecutul comunist recent și lipsită de o veritabilă tradiție națională, deci gata să adopte pozițiile „postmarxiste” ale postmodernismului american, cu political correctness cu tot. Confuzia doctrinară a partidelor politice și absența unei formări adecvate a preopinenților (care nu puteau totuși reface în câțiva ani, „arzând etapele”, traseele unor discuții occidentale de câteva decenii) au conferit disputelor ideologice din sfera publică un aer suplimentar de irealitate, de inadecvare la problematica presantă a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
construiseră scriitorii.” „Toată educația politică a unui mare popor era făcută integral de către oamenii de litere ș...ț. Scriitorii nu au dat poporului doar ideile lor ș...ț; ei i-au dat temperamentul și capriciile lor. Sub ascultarea lor, în absența oricărui alt îndrumător, în mijlocul profundei necunoașteri a practicii în care se trăia, toată națiunea, citindu-i, a sfârșit prin a căpăta instinctele, mentalitatea, gusturile și chiar defectele naturale ale celor ce scriu; astfel încât, când ea a trebuit în fine să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a lui Brecht), Bloom ironizează aspru hibridul amintit: „Starurile noastre cântă un cântec pe care nu-l înțeleg, tradus după originalul german” ai căror textieri sunt Nietzsche și Heidegger. Hibridul nihilism „euroatlantic” - „un nihilism fără abis” - ratează mai ales din cauza absenței unor trăsături indispensabile ale receptorului, în primul rând lipsa dimensiunii tragice: „Pe fermecatul tărâm american sentimentul tragicului nu-și prea află locul”. Tocqueville însuși observase acest lucru, încă din anii 1830. Ironia istoriei face ca nici astăzi americanii să nu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o creatură anormală: nu are, propriu-zis, nas. Și întrucît nasul este cea mai centrală și mai evidentă dintre trăsături, fiind poate factorul care le modifică cel mai mult și, în ultimă instanță, le determină expresia globală, s-ar părea că absența acestui apendice exterior trebuie să afecteze considerabil înfățișarea balenei. Căci, așa cum fără o turlă, o cupolă, un monument sau ceva asemănător nu poate fi concepută arhitectura unui peisaj, tot astfel, clopotnița înaltă a nasului este indispensabilă pentru orice față, din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dacă s-ar scufunda numai balenele bătrîne, slabe, cu inima zdrobită, cu grăsimea împuținată și cu oasele grele deformate de reumatism, s-ar putea afirma cu oarecare temei că această scufundare este rezultatul unei neobișnuite creșteri a greutății, provocată de absența țesuturilor ușoare. Dar lucrurile nu stau așa. Căci se întîmplă uneori să se scufunde și balenele tinere, sănătoase tun și înfășurate în slănină, care clocotesc de aspirații nobile, ca niște eroi doborîți prematur în primăvara vieții lor. în treacăt fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dar cașalotul nu respiră decît o zi din șapte, adică doar duminica. S-a spus că balena respiră doar prin răsuflătoarea ei; dacă s-ar putea afirma cu temei că jeturile sale sînt amestecate cu apă, asta ar explica, socot, absența oricărui simț al mirosului; căci singurul său organ care ar putea fi asemuit cu un nas, este aceeași răsuflătoare, și, cum aceasta e înfundată cu apă și cu aer în același timp, nu ne putem aștepta din parte-i să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
informațional, al pregătirii metodice și al antrenamentului practic, incluse în programul de formare inițială, este fundamental. O analiză științifică a cauzelor nereușitei în cariera didactică (vezi Birkinshaw, 1995) identifică 25 de asemenea elemente etiologice care pot fi concretizate, începând de la absența trăsăturilor înnăscute și până la competențele didactice formate eronat în perioada de pregătire inițială. Formarea inițială a cadrelor didactice din învățământul secundar și superior a fost neglijată și disprețuită în trecut din cauza unei vechi prejudecăți evocate de noi anterior și transcrise
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
mediu educogen de referință. Atât profesorul Ioan Cerghit, cât și profesorul Romiță Iucu au arătat că didactica a fost asociată, în ultima vreme, atât cu teoria instruirii, fapt motivat de studierea acelorași fenomene ale procesului de învățământ, dar și de absența termenului în literatura de specialitate anglo-saxonă, cât și cu teoria învățământului, deoarece studiază într-un ansamblu coerent componentele procesului de învățământ (învățământul fiind conceput ca forma cea mai organizată de realizare a instruirii și educației). Cu alte cuvinte, numai starea
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
ne ferim. (Ă). Într-o discuție recentă inițiată de revista Novâi Mir și având În centru rolul criticii literare, am descoperit un aspect care mi-a dat de gândit asupra aceleiași probleme. Trăgând concluzia dezbaterilor, (Ă) redacția revistei remarca totuși absența din discuție a scriitorilor. Și aceasta se Întâmplă În țara unde critica a Încetat de mult a fi apanajul doar a câtorva specialiști și o zonă interzisă creatorilor. Dimpotrivă, după exemplu lui Gorki, tot mai mulți scriitori sovietici au dovedit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Mărgeanu (Focul din pădure), Valentin Silvestru (Trenul regal), ș.a. Revirimentul nuvelei, Înțeles ca o cucerire a noii literaturi, este demonstrat de J. POPPER 48: „Un cetățean al țării noastre care s-ar reîntoarce astăzi după patru sau cinci ani de absență În patrie, ar Întâlni, fără Îndoială, nenumărate realități noi și surprinzătoare și aceasta chiar de la primii pași făcuți În capitală. (Ă). Printre titlurile care-i vor opri privirea se vor afla și câteva din cele ale colecțiilor populare de nuvele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
următor nu ne familiarizează numai cu probleme strict literare; nu conturează doar imaginea unei dispute literare, În care unii apără niște creații iar alții le neagă, ci reliefează limpede de ce parametrii axiologici din vreme n-au temeinicie și substanță. Nu absența și nici lipsa de tradiție și nici construcția din mers a sistemului de valori Îl lipsesc pe acesta de fundament, de creativitate și, nu În ultimă instanță, de credibilitate, ci felul În care acționează și funcționează În cadrul sistemului axiologic, relația
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Început să se oglindească atât de târziu măreața acțiune de pregătire a zilei Internaționale a luptei pentru pace, că În Flacăra n-a găsit aproape nici un ecou indignarea poporului Împotriva crimelor mârșave ale agenților imperialismului, Tito, Rajk etc. (Ă). Aceeași absență În problemele centrale se observă și În tratarea realităților inteme, unde fenomene noi, dintre cele mai importante, fie că sunt foarte palid oglindite, fie că lipsesc cu totul, În special avântul Întrecerilor, ca o nouă metodă de muncă. De pildă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care amenință tânăra noastră poezie; a vorbi abstract, generic, despre «originalitate» fără a-i da un conținut de clasă, fără a lega noțiunea de aspectele concrete ale practicii construirii socialismului, de specificul național, Înseamnă a da dovadă de o totală absență de spirit științific, marxist-leninist, Înseamnă a deschide calea pseudo-inovațiilor, excentricității, extravaganțelor formale, modernismului, Într-un cuvânt a Împinge tinerii poeți pe panta falsei originalități. Absolut fals este și modul de a pune problema «versului liber», care - după articolul lui G.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scrisă de Gica Iuteș, alta În versuri de Nina Cassian. Despre volumul de povestiri scrie nu numai Geo ȘERBAN 70 subliniind „debutul merituos” ci și Ovid S. CROHMĂLNICEANU 71, care revine, astfel, În paginile Contemporanului după aproape un an de absență, determinată de critica nuvelisticii. Articolul acestuia este o scrisoare deschisă adresată Editurii Tineretului: „Dragi tovarăși. Am primit cu multă bucurie cartea tov. Gica Iuteș: Să vă povestim despre noiĂVăd pe prima pagină scris: «Dragi cititori! Poate că-i cunoașteți și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
personalitatea noastră nu-i interesează. Puterea lor este că știu atât de bine să se poarte „ca și cum” ne-ar asculta, încât suntem convinși că ne ascultă. Oamenii care minează sinceritatea nu ascultă. Desigur, ne privesc în ochi, însă percepem intuitiv absența lor. Doar că nu putem spune ce ne face să simțim asta. De fapt, o persoană care nu mai ascultă... nu mai clipește! Rolul principal al clipitului, în ciuda a ceea ce crede multă lume, nu este lubrifierea ochiului, ci căutarea informațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
deschiderea totală la celălalt și acest gest nu este cu adevărat sexualizat. Priviți picioarele lui Syner din ilustrațiile de mai jos și aflați care este. Oamenii care își deschid maleolele interne sunt atenți unii la ceilalți. Maleolele lor deschise traduc absența rigidității. De altfel, priviți-le umerii atunci când maleolele sunt deschise: mușchiul trapez este relaxat, iar umerii sunt mai destinși ca de obicei. Tot trupul pare să se rotunjească, ca și cum ar deveni un căuș în care să vă adăpostească. Când stau
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
presiuni care se exercită pentru a ne determina să acționăm împotriva convingerilor noastre morale, refuzând mari onoruri, favoruri sau foloase personale, care reprezintă prețul pentru încălcarea a ceea ce știm prea bine că trebuie să facem.) Kant nu a afirmat că absența înclinației este o condiție necesară a moralității unei acțiuni. Ideea lui dragă, insistent reluată și reafirmată, a fost aceea că au valoare morală doar acele fapte ale noastre a căror sursă este rațiunea, și nu înclinația. Într-un pasaj celebru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
neputința într-un mod ironic și tragic, în egală măsură. Deși aflat în slujba descoperirii adevărului, el constată, adeseori, că acesta e sordid, respingător, malign, agresiv și rapace. Marlowe e, de fapt, un Don Quijote fără iluzii, un însingurat care, în absența lui Sancho Panza, își proiectează fantasmele pe cadranul opac al paginii de carte. El este deziluzionat și din ce în ce mai înăcrit. E un bărbat ce-și percepe propria bunătate ca lipsită de sens și care e cu atât mai mult el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
magistrului... Margaret Millar, soția lui Ross, îi place din motive la fel de evidente. După cum îi place și spectaculozitatea lui Austin Freeman. Sau felul în care-și construiește personajele Elisabeth Sanxay Holding. Dar toate astea nu anulează insatisfacția de adâncime provocată de absența unui mystery făcut după toate regulile artei. Suspansul, dialogul sprințar, decorativismul și ideologia au distrus tot ce fusese bun în tradiția inaugurată de Hammett și continuată, cu atâta modestie, de Chandler... Pierderea „formei”, mutarea accentului pe „lucruri neesențiale” reprezintă bolile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mascare a adevăratelor intenții. Într-un studiu agresiv, pompos-ideologizat, dar nu lipsit de subtilitate, hrănit cu poncifele „corectitudinii politice”, Peter Wolfe insistă asupra „ambivalenței” lui Raymond Chandler: „conștiința socială” s-ar întâlni, în scrierile sale, cu o accentuată dominantă psihanalitică. Absența tatălui, imaginarele pulsații homoerotice, machismul agresiv și alte speculații mai mult sau mai puțin dubioase slăbesc credibilitatea demersului - spre paguba exegeților viitori, obligați să digere altminteri indigerabilele jerbe lezat-feministe ale lui Wolfe. O ambivalență există, însă, în creația lui Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
decât dezavantajele nu trebuie să inducă în eroare: Chandler a pus degetul pe câteva puncte esențiale, care demonstrează, implicit, de ce invazia romanului polițist american a scos în evidență precaritatea stilistică, uscăciunea lingvistică și infantilismul cultural al literaturii detectivistice britanice: din cauza absenței legăturii organice dintre limbaj și conținut. Solemnitatea, eleganța, conotația socială a englezei împiedică desăvârșita conectare a temei la uneltele lingvistice. Prima - și esențiala - constatare a lui Raymond Chandler privește o subtilitate neobservată decât de un practician al scrisului: fluiditatea. Engleza
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]