10,318 matches
-
sufletul său, lăsîndu-l numai în voia obișnuințelor; și un popor atît de nefericit, care printr-o corupere tainică, lentă și constantă, a pierdut fără să își dea seama principiul religios, un astfel de popor, spun, ale cărui interese religioase sînt adormite, este deja, în fapt, independent de Episcopii 142 săi, indiferent față de ce propovăduiește Clericul, și execută sfintele ceremonii pe care nu le înțelege; se poate spune pe drept că se potrivește ceea ce zicea Părintele din cel de-al treilea secol
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
propunere de renunțare la feude, marele om a lovit cu securea rădăcina buruienii, dar vremurile în care a trăit nu erau favorabile susținerii unui astfel de remediu. 165. Această lucrare, începută în anul 1832 și încheiată în următorul, a rămas adormită în biroul autorului, aproape uitată, nepărîndu-i-se acestuia că sînt vremuri bune pentru a publica ceea ce a scris pentru mîngîierea sufletului său mîhnit de starea gravă în care era Biserica lui Dumnezeu. Dar acum (1846) că nevăzutul Cap al Bisericii a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se pare că-ți pătrunde în creier și te ține trează noapte de noapte. Jolene ia întotdeauna 10 mg. de Ambien (somniferul la modă) când o lovește un Atac, adică, de obicei, pe la 5 dimineața, chiar când e pe cale să adoarmă, în sfârșit, grație primului Ambien de la ora 1 dimineața. S-a pricopsit cu ultimul AU fiindcă a luat un Rolex din aur de colecție de la băiatul care a stat noaptea trecută la cină în dreapta ei și i-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că În mijlocul mării nu era exact povestea lui Kate Winslet și Leonardo DiCaprio. N-am pus mâna pe ea până noaptea târziu înainte de clubul de lectură al lui Julie. Am citit cam jumătate, apoi de-abia am putut să mai adorm. E diabolic de înfiorătoare. Este vorba despre scufundarea unei baleniere din Nantucket și cum a supraviețuit echipajul făcând chestii cum ar fi suptul măduvei din oasele camarazilor morți. M-a îngrozit mai tare decât filmul cu Ethan Hawke, ăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de o pălărie cu boruri largi, Elizabeth Shand moțăia la masă, lîngă piscină; albul imaculat al pielii ei era pus În evidență de costumul de baie În culoarea fildeșului. Arăta ca o cobră acoperită cu pietre prețioase și pe jumătate adormită pe altarul ei. M-a urmărit cu privirea cînd am traversat peluza, apoi s-a apucat să frece cu ulei de plajă spinările celor doi tineri Întinși lîngă ea. Frămînta cu ulei mușchii supradimensionați, fără să ia În seamă murmurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cameră video. — Și? (Am deschis portbagajul Porsche-ului ca să pună acolo și casetofonul.) Ne-am Întors de unde-am plecat. Eu Îmi văd iar de programele mele prin satelit și de somnul meu de veci. — Nu, Charles, spuse Crawford răbdător. Nu ești adormit. La momentul ăsta deja ești treaz de-a binelea, mai treaz și mai atent decît ai fost vreodată În viața ta. Pătrunderea prin efracție e ca brățara catolicului fervent, irită pielea și ascute sensibilitatea morală. Următoarea spargere te umple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
terțarolele și să plece În căutarea celor mai puternice vînturi și-a celor mai adînci mări. O mînă mă apucă de umăr, apoi Îmi strînse tîmplele Înainte de-a apuca să-mi Înalț capul, țintuindu-mă de scaun În fața volanului. Adormisem În Citroën și cineva se strecurase pe locul din spatele meu. — Bobby...! (I-am Împins mîna deoparte, enervat de umorul lui brutal.) Asta-i... — O glumă urîtă? (Chicoti În barbă, ca un copil care se bucură de gluma lui preferată.) Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
toți acum. — Așa-i. Acuși o să vezi că se mută Paula Hamilton În Marbella, ce să mai facă aici... Încotro mai departe? L-am așteptat să-mi răspundă, dar el ațipise, cu capul sprijinit aproape de umărul meu. În copilărie, Frank adormea deseori sprijinit de mine cînd Îmi făceam temele. Crawford, cu figura lui neconturată și cu sprîncenele blonde, semăna cu un adolescent uriaș; mi-l Închipuiam jucîndu-se În incinta catedralei Ely, răzbătînd cu privirea lui inocentă și vizionară dincolo de cîmpia mlăștinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
e în vacanță decât la școală! Dar marea e încă atât de departe! Așa că am oftat și am deschis în cele din urmă ușa. Mi-am dat drumul la casetofon (Genesis, mult Genesis!) și m-am vârât în pat. Am adormit târziu, după ce m-am foit în așternut nu știu cât. Simțeam că între mine și pernă este o altă pernă, invizibilă și grea ca o piatră, care nu mă lăsa să mă cufund în somn. Am adormit în cele din urmă și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am vârât în pat. Am adormit târziu, după ce m-am foit în așternut nu știu cât. Simțeam că între mine și pernă este o altă pernă, invizibilă și grea ca o piatră, care nu mă lăsa să mă cufund în somn. Am adormit în cele din urmă și m-am visat înotând într-o mare pustie și încremenită. Dar parcă aș fi înotat stând pe loc. Nu înaintam nici măcar un centimetru, oricât mă străduiam. M-a tulburat foarte tare visul acela, Edo. M-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bras în aer, ca într-o mare invizibilă și nemișcată, care mă primea ocrotitor într-un miez de vară senin, iar senzația era atât de copleșitoare, încât, trezin du-mă și dându-mi seama că visez, m-am forțat să adorm din nou, și m-am regăsit plutind fericită, ușoară ca un fulg de zăpadă. Mă opresc dintr-odată, golită iar de inspirație. Nu mai știu ce să scriu. Mă uit din nou pe geam. Banca în care stau e lângă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu o privire pătrunzătoare. — Când ați venit? o întreb, cu greutate. Nu v am auzit. — De vreo două ore. Am mai intrat la tine, dar dormeai dusă..., îmi răspunde, la fel de grav, încât pentru o clipă mă simt vinovată că am adormit taman când au venit ei acasă și nu am fost trează, să-i întâmpin la ușă, cum se cuvine. Vine lângă mine și eu mă dau jos din pat, netezindu-mi rochia, fără să mă uit la ea, ca să nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
remarcabile! Iar noaptea... își întoarce ochii înnegurați spre pernă. De când a avut accidentul, nu mai poate dormi noaptea. Nu numai din cauza durerilor, care nu au încetat nici după lunga operație la care a fost supus. Pur și simplu nu poate adormi. Dacă adoarme, se întoarce înapoi pe stâncă și iar se prăbușește în gol. în fiecare noapte, fără excepție, are același coșmar. Visează urcarea pe stânca netedă ca pielea de femeie. Se umflă în el ca un balon sentimentul de biruință
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
noaptea... își întoarce ochii înnegurați spre pernă. De când a avut accidentul, nu mai poate dormi noaptea. Nu numai din cauza durerilor, care nu au încetat nici după lunga operație la care a fost supus. Pur și simplu nu poate adormi. Dacă adoarme, se întoarce înapoi pe stâncă și iar se prăbușește în gol. în fiecare noapte, fără excepție, are același coșmar. Visează urcarea pe stânca netedă ca pielea de femeie. Se umflă în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
copleșitorul sentiment de bi ruință, cu cât înaintează în ritmul lui propriu, tot mai înfier bântat. Dar o parte din el știe ce urmează și se înfioară - și în trupul care se chircește de spaimă în pat, și în mintea adormi tă în care doar câteva celule, încă treze, semnalează, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din pat și greu tatea trupu lui din vis, trupul care escaladează stânca, apasă amenințător, din ce în ce mai amenințător, talpa din bocancul drept. Eduard privește îndurerat în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
măsurase cu privirea pe fata în rochie galbenă, care stătea bățoasă și cu ochii închiși pe canapea. Părea foarte înțepată și dezagreabilă, cum ședea acolo, strângând în degete lanțul de la gât. Iar faptul că ținea ochii închiși și că poate adormise în acea atitudine țepoasă o făcea să pară de-a dreptul caraghioasă, dar nu neapărat respingătoare. Anda exagera, ca de obicei. Avea mereu exprimări vehemente față de ceea ce-i plăcea sau îi displăcea. — Mda, e departe de a fi genul meu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai opri. Ceea ce citea era aproape insuportabil, ca o autopsie pe un corp viu. Știuse, simțise de la bun început că ea e altfel, e altceva. Clara e altceva, își repeta el, în timp ce devora paginile cu scrisul ei impetuos. înainte de a adormi, spre zori, își spuse că, de fapt, nu era dracu’ chiar atât de negru cum dăduse semne mai devreme. La urma urmelor, putea să-l ducă pe Eduard cu vorba, să-i spună că n a găsit-o pe Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
verile cu ce rul deasupra, fără opreliști, cum ar fi făcut și ca geolog? Astfel, cu decizia înghețării anului de studiu în buzunar, se simțea mai liniștit. Noapte de noapte lenevea în pat, anesteziin du-se cu bere, pentru a adormi mai ușor și a evita coșmarul acela. Se gândea la Anda. Avea în minte dinții ei albi, care știau să muște cu atâta poftă din buzele lui, ca dintr-un măr roșu. Mai erau și alte chipuri feminine care îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
va aduce o pa-pată ddde lu-mi-nă. Iartă-mă! Da-cccă vrei, cum pppă răm un ta-pppet și-l ppun eu pe pppe-reți... Șterg inorogul... Domnul Scarlat clătină din cap. — Nu-i nevoie, nu... Nu-i nevoie... E bine așa! 5. Eduard adormise încruntat și încrâncenat, și astfel pătrunse iar în coșmarul care se lipea încă de somnul lui. Escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Se umfla în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de biruință, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
iar o să strâm be din nas Anda!“ Se dădu jos din pat energic, clătinând din cap cu putere, par că pentru a se scutura de toate semnele răcelii care părea să-l fi prins în timpul somnului, și se îndreptă încă adormit spre baie. în sufragerie dădu peste mama lui, care nu era singură. Era cu un tânăr atletic, cu figură inconfundabilă de boxer, într-un trening foșnitor, și zăceau amândoi încolăciți într-un fotoliu pântecos, într-o postură neașteptat de languroasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de ură. Marea îi răspunse privindu-l și ea drept în ochi. Privirea ei avea aceleași reflexe cenușii și aceeași încordare lipsită de ură. Se întoarse acasă înainte să se fi luminat de ziuă și se trânti în pat, ostenit, adormind instantaneu. 6. — Cum a fost? îl întrebă Anda, imediat ce rămaseră singuri, în aceeași noapte. Toată ziua se purtase indiferent și aproape rece cu el, ca și cum ar fi venit la mare trasă cu forța irezistibil de alaiul gălăgios pe care, de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unde el era personajul exemplar. Totuși... unde naiba dispăruse Clara? Scoase din buzunar caseta cu Rick Wakeman pe care i-o dă duse Georgiana și o vârî în casetofonul de pe noptieră. Se întinse în pat, învins de oboseală. Muzica îl adormi repede și în curând îl năpădi iar visul acela. începu, ca de fiecare dată, cu escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Sentimentul de biruință, copleșito rul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a reveni la vechiul lui mod de viață, ușuratic și zglobiu, eșuaseră lamentabil - cel puțin pentru el. Nu mai simțea aproape nici o legătură cu ei. Se purtau anapoda, alergau în neștire, fără să știe ce vor. Zăcuseră cu toții pe pături, adormiți după petrecerea din noaptea trecută. Apoi își luaseră rămas-bun, zgomotoși, și se suiseră în mașinile cu care se întorceau acasă. Eduard își duse mâna la cap, care îi zvâcnea teribil. Era obo sit. L-a obosit peste măsură acest prea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de nemărginită panică. Nu, hotărât! Nu era bine să intre în jocul de-a trecutul. Mintea ei riguroasă și înțeleaptă o povățuia să nu-și tulbure drumul și norocul, să meargă înainte pe calea ei bătătorită, lipsită de obstacole. Clara adormi cu greu în acea noapte, foindu-se întruna în așternut. I se părea, în mod cu totul ciudat, că între ea și pernă se intercalase o altă pernă grea, nevăzută, ca de piatră, care o împiedica de astă dată să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu greu în acea noapte, foindu-se întruna în așternut. I se părea, în mod cu totul ciudat, că între ea și pernă se intercalase o altă pernă grea, nevăzută, ca de piatră, care o împiedica de astă dată să adoarmă. Simți regretul neașteptat că nu are un compact disc cu muzică de orice fel la îndemână, ca să alunece mai lin în somn. Poate niște muzică progresivă, de care nu mai ascultase de mult. Genesis? Dar somnul se ivi brusc, bolovănos
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]