8,737 matches
-
parte extraperitoneal și în totalitate fix, fără mezou. Caracterul imprecis al termenului nu a rămas nesesizat (14-15), unii autori preferând termenul de excizie extrafascială a rectului (16-17). Heald a propus însă acest termen din rațiuni practice - plecând de la premiza redefinirii anatomiei în funcție de detaliile tehnicii chirurgicale - și pe baza datelor de embriologie (18). De fapt chiar și unii critici ai termenului recunosc că mezorectul este o structură individualiza bilă (19); oricum termenul are rolul de a defini limitele rezecției chirurgicale, iar altul
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
principiului exciziei totale a mezorectului atât în ce privește prevenirea recidivei locale, cât și în ce privește prevenirea sechelelor uro-genitale ale operațiilor rectale prin protejarea plexurilor nervoase autonome pelvine (22-30). Apariția acestor noi concepte în chirurgia rectului a constituit imboldul a numeroase studii privind anatomia pelvisului și rafinarea tehnicii chirurgicale. Creșterea frecvenței complicațiilor postoperatorii după introducerea tehnicii rezecției rectale cu excizia totală a mezorectului (31) a atras atenția asupra necesității însușirii riguroase a tehnicii de către chirurgii oncologi și colorectali. Introducerea unor programe de instruire în
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
arteriale minore: artera sacrată medie, arterele rectale mijlocii, ramuri din artera vezicală inferioară și ramuri din mușchii ridicători anali (40-41). Canalul anal este vascularizat de arterele rectale inferioare, desprinse din artera iliacă internă. Deși descrise în aproape toate tratatele de anatomie și tehnică chirurgicală arterele rectale mijlocii sunt inconstante, iar aripioarele rectale (care - conform tratatelor clasice - conțin aceste artere) sunt considerate de unii autori un artefact tehnic. Astfel Sato și Sato (42), după 83 de disecții pelvine detaliate, au găsit arterele
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
endopelvină acoperă pereții și planșeul pelvin și se continuă pe viscerele pelvine, ca fascii viscerale. La nivelul rectului formează teaca proprie a rectului sau fascia perirectală. Această fascie a fost menționată pentru prima dată de Toma Ionescu în tratatul de anatomie al lui Poirier și Charpy (17, 57). Fascia proprie a rectului înconjoară rectul, țesut adipos, nervi, vase sanguine și limfatice. Țesutul adipos cuprins în acest manșon fascial este mai abundent în porțiunea posterioară a rectului, unde are aspect de “lipom
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
nu sunt identificabile prin disecție chirurgicală (60). Nervii cavernoși sunt situați de o parte și de alta ale fasciei Denonvilliers împreună cu vase sanguine cu care formează câte un mănunchi vasculo-nervos. Ligamentele laterale (“aripioarele rectului”) sunt descrise în tratatele clasice de anatomie drept condensări fibroase de formă triunghiulară cu baza spre peretele lateral al pelvisului și vârful spre rect, formate în jurul arterelor rectale mijlocii. Constituie însă un subiect disputat întrucât ar putea fi artefacte de disecție. Oricum vase rectale mijlocii de calibru
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
oncologic al operației cu păstrarea funcției genito-urinare; acest plan este denumit patetic de Heald “planul sacru” al disecției chirurgicale (2); Skandalakis propune ca acest plan să fie denumit planul Heald (40). În privința originii filogenetice a mezorectului un interesant studiu de anatomie comparată a fost făcut de Nano și colab (65). Comparând observațiile în urma disecțiilor la trei specii de animale (câine, porc și o specie de primate - "Macaca ape") și la fetuși umani Nano și colab. ajung la concluzia că mezorectul lipsește
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
excision, The TME Workshop 2003, Pelican Cancer Foundation, http://tycohealth-ece.com/files/d0001/ty zakwia.pdf 19. Marchal F, Bresler L, Marchal C, Brunaud L, Sebbag H, Guillemin F, Tortuyaux JM, Boissel P, Braun M - Le mésorectum: mise au point et anatomie d'une erreur sémantique, Morphologie 2000, 84 (266): 13-18 20. Heald RJ, Daniels I - Rectal cancer management: Europe is ahead, în Büchler MW, Heald RJ, Ulrich B, Weitz J- Rectal Cancer Treatment, Springer-Verlag, Berlin-Heidelberg, 2005 (Recent results in cancer research
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
importance, Semin. Surg. Oncol. 2000, 19:386-395, 2000 48. Takahashi T, Ueno M, Azekura K, Ohta H - Lateral node dissection and total mesorectal excision for rectal cancer, Dis Colon Rectum 2000, 43 (Suppl. 10): S59-S68 49. Testut L - Traité d’anatomie humane, tome quatrième Appareil de la digestion, Huitieme édition (revue par A Latarjet), Gaston Doin, Paris, 1931 50. Curti G, Maurer CA, Büchler MW - Colorectal carcinoma: is lymphadenectomy useful?, Dig Surg 1998; 15:193-208 51. Grinnell RS - The lymphatic and venous
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
ouăle așa cum o pot face condorii. Condorii andini pot rezista fără hrană câteva zile la rând, dar după asta devorează câteva kilograme de carne la o masă. Câteodată, după o masă consistentă, condorii nu pot decola nici măcar cu elan. Întrucât anatomia picioarelor nu le permite condorilor să apuce și să transporte prada, ei sunt nevoiți să o consume pe loc. Datorită faptului că se hrănește cu hoituri, condorul, ca și alte animale de acest tip, joacă un rol primordial în menținerea
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
și miniaturist, care a influențat atât arta flamanda timpurie, dar și pictura italiană. La începutul secolului al XVI-lea, au fost create mari capodopere de către pictori care, mai mult interesați de valoarea expresivă a obiecelor și personajelor, au ignorat perspectiva, anatomia și proporțiile corecte. Un exemplu îl constituie "Grădina deliciilor pământene", triptic al olandezului Hieronymus Bosch (1450? - 1516), o conglomerație plină de senzualism, de forme umane, animale și vegetale. De asemenea și în piesa de altar de la Isenheim (1512 - 1515? Muzeul
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
identificat totodată și apariția unor tulburări cognitive, și și-a descris pacienții ca având o „slăbire pronunțată a memoriei” și „dificultăți de percepție”. Înaintea lui Charcot, Robert Carswell (1793-1857), profesor britanic de patologie, și Jean Cruveilhier (1791-1873), profesor francez de anatomie patologică, au descris și ilustrat mai multe dintre manifestările clinice ale bolii, fără a o recunoaște însă ca pe o boală de sine stătătoare. Mai clar, Carswell a descris leziunile descoperite ca „leziuni importante ale măduvei spinării, însoțite de atrofie
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
locale, prin urmare punând în pericol ecologia Carpaților. Ecologiștii nu au primit niciodată vreun răspuns din partea reprezentanților companiei. În anul 2016, RISE Project a realizat o investigație care urmărește banii, trece prin toate etapele tranzacțiilor financiare cu păduri seculare, studiază anatomia acestor afaceri de sute de milioane de euro și localizează corupția sistemică care anunță dezastrul. Investigația este prezentată într-un material video intitulat "Clear Cut Crimes", care a fost filmat timp de un an în Munții Carpați. Compania este acuzată
Holzindustrie Schweighofer () [Corola-website/Science/318603_a_319932]
-
organe, glande și măduva oaselor numite Bone Marrow Nei Kung. A studiat de asemenea cu Maestrul Pan Yu al cărui sistem combina învățăturile taoiste, budiste și Zen. Pentru a înțelege mai bine mecanismele din spatele energiei Chi a studiat de asemenea anatomie occidentală și Medicina timp de 2 ani. În 1979 s-a mutat la New York unde a fondat Centrul Universal Tao. În timpul șederii sale în America, a continuat să studieze stilul Wu de Tai Chi cu Edward Yee. A pregătit mai
Mantak Chia () [Corola-website/Science/318624_a_319953]
-
intenționat la început ca ghearele lui Wolverine să fie retractibile și să facă parte din mănușile lui, iar mănușile și ghearele să fie făcute din adamantium. Chris Claremont a declarat în cele din urmă că ele erau parte integrantă din anatomia lui Wolverine în "X-Men" #98 (din aprilie 1976). După cum reiese din miniseria din 2001-2002 " Originea", Wolverine s-a născut la sfârșitul secolului XIX în Canada, în familia unor proprietari bogați de plantații, primind numele James Howlett. Personajul devine adult într-
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
École Bossuet și la din Paris, obținând bacalaureatul în 1896. Ulterior a studiat medicina la Facultatea de Medicină din Paris și a fost extern în serviciul de neurologie dirijat de Joseph Babinski la și intern, apoi preparator în laboratorul de anatomie patologică al profesorului , fiind numit ulterior profesor de anatomie patologică la Facultatea de Medicină din Nancy. Spirit aventuros și iubind călătoriile, Jean Clunet a vizitat Marocul în 1912 fiind implicat involuntar în răscoala de Fès în aprilie 1912. Doctorul Jean
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
1896. Ulterior a studiat medicina la Facultatea de Medicină din Paris și a fost extern în serviciul de neurologie dirijat de Joseph Babinski la și intern, apoi preparator în laboratorul de anatomie patologică al profesorului , fiind numit ulterior profesor de anatomie patologică la Facultatea de Medicină din Nancy. Spirit aventuros și iubind călătoriile, Jean Clunet a vizitat Marocul în 1912 fiind implicat involuntar în răscoala de Fès în aprilie 1912. Doctorul Jean Clunet a fost primul care a demonstrat că îmbolnăvirea
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
obiecte legate de copilăria savantului, fotocopii, facsimile. Acestora li s-au adăugat colecții memoriale privind viața și activitatea academicianului Emil Condurachi (1912-1987), istoric și arheolog, specialist în istoria antichității, precum și a lui Grigore Th. Popa (1892-1948), reprezentant al Școlii de Anatomie Funcțională Iași. Ambii sunt fii ai acestui sat. În noiembrie 1988, cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la nașterea lui Emil Racoviță, un colectiv restrâns din cadrul Muzeului Județean Vaslui, sub conducerea muzeografului principal, Viorica Zgutta-Cristea, a reorganizat expoziția de
Casa memorială Emil Racoviță () [Corola-website/Science/316326_a_317655]
-
filosofie, și nici la medicină. În cele din urmă, a reușit să fie admisă la facultatea de medicină a Universității din Berna, în Elveția, unde a absolvit cu titlul de doctor în medicină în 1878, cu o disertație în domeniul anatomiei patologice. În continuare Roșa s-a specializat în oftalmologie și a lucrat în acest domeniu la Spitalul Rothschild din Paris și apoi la Spitalul regal de maternitate din Dresden, în Germania. Între timp familia ei s-a mutat la Geneva
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
Florența și intitulată "Sfinții Girolamo, Barbara și abatele Antonio" ("Sânți Girolamo, Barbara e Antonio Abate"). Pictură decorează o nișă semicirculara. Cei trei sunt reprezentați prin culori vii, frumos armonizate, amintind de stilul lui Domenico Veneziano. Sf. Girolamo atrage atenția prin anatomia reprezentării ce evocă forță plastică a lui Andrea del Castagno. Nu sunt neglijate nici detaliile de fond ale lucrării, care prin modul de aranjare creează iluzia spațialității. Prima sa mare lucrare în care își manifestă cu adevarat personalitatea a fost
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
de Medic Sublocotenent. După terminarea războiului și-a reluat studiile medicale și în 1920 a obținut titlul de „Doctor în Medicină și Chirurgie” la Facultatea de Medicină din Cluj. Cariera universitară a început-o ca preparator onorific la Institutul de Anatomie patologică din Cluj (1 noiembrie 1920 - 30 septembrie 1921), fiind apoi preparator bugetar (1 octombrie 1921 - 30 septembrie 1922) și asistent (1 octombrie 1922 - 30 septembrie 1923) la același institut. Ulterior a ocupat posturile de preparator bugetar la Clinica Medicală
Alexandru Pop (chirurg) () [Corola-website/Science/321601_a_322930]
-
Osteologia este ramura anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor. Oasele sunt organe dure, rezistente și, într-o oarecare măsură, și elastice. Aceste proprietăți ale oaselor se datoresc compoziției chimice a țesutului osos și arhitecturii substanței osoase. Datorită acestora oasele rezistă la presiune, tracțiune
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
trei părți: manubriul sterna, corpul sternului și apendicele xifoid. Coastele constituie 12 perechi de arcuri osoase întinse între coloana vertebrală și stern. Datorită articulației membrelor superioare cu toracele, ele se mai numesc și membre toracice, denumirea folosită mai mult în anatomia comparată. Scheletul membrelor superioare este alcătuit din oasele centurii scapulare și oasele extremității libere a membrelor superioare. Oasele centurii scapulare sunt clavicula și scapula. Oasele extremității libere a membrelor superioare sunt: osul humerus, care formează scheletul brațului, radius și ulna
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
Contiunuă studiile între 1944-1949 la Facultatea de Drept din București. Între 1955-1959 Institutul de Arte Plastice Nicole Grigorescu din București, unde i-a avut profesori pe Simion Iuca , (gravura), George Oprescu, Eugen Schileru, Ionel Jianu, (istoria artei) și Gheorghe Ghițescu, anatomie și antropologie artistică. În 1978 obține Doctoratul în Istoria Artei la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie, specialitatea Istoria artei, coordonator științific,Virgil Vătășianu. Ca artist plastic s-a dedicat în special tehnicilor desenului și acuarelei, realizând portrete, peisaje
Beatrice Bednarik () [Corola-website/Science/315315_a_316644]
-
și istoria teatrului. După Revoluția din 1989, Maria Ana Murnu publică scrisorile morale și "Jurnalul" (editura Albatros, 1997), acesta din urmă, prefațat de Alexandru Paleologu, cuprinzând critici la adresa regimului sovietic (fragmente de jurnal apar și în volumul lui Stelian Tănase, "Anatomia mistificării"). Cazul Voinescu este, în acest sens, similar întrucâtva cu cel al filozofului Lucian Blaga, a cărui formație se detașa puternic de concepțiile materialiste promovate și susținute de noul regim din România. Monica Lovinescu: Arșavir Acterian: (în "Jurnal.1929-1945/1958-1990
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
(n. 24 februarie 1906, Neamț - d. 26 iulie 1983, Iași) a fost un biolog, profesor universitar, director al Grădinii Botanice din Iași (1958-1962), inițiatorul școlii de morfologie și anatomie vegetală la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A urmat școala primară în satul natal (Borniș-Neamț) și Liceul „Petru Rareș” în Piatra Neamț, promoția 1931. Licențiat al secției Științe naturale de la Facultatea de Științe a Universității din Iași (1935), C. Burduja
Constantin Burduja () [Corola-website/Science/321841_a_323170]