12,966 matches
-
sălbăticia noastră... blazații o vor privi ca pe un joc palid ; cei pasionați ne vor îndreptăți toate violențele, își vor ierta propria lor imagine pe un ecran scos din timp. Toți sunteți ca noi de orbi. Tot ca în comediile antice, spectatorii sunt chemați în final - prin indicațiile de regie - să intre în acțiunea propriu-zisă și să ia locul invitaților la banchet ca martori ai crimei. Petru Dumitriu se servește astfel de convenții ale teatrului clasic spre a sublinia actualitatea mitului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sunt chemați în final - prin indicațiile de regie - să intre în acțiunea propriu-zisă și să ia locul invitaților la banchet ca martori ai crimei. Petru Dumitriu se servește astfel de convenții ale teatrului clasic spre a sublinia actualitatea mitului : subiectul antic, sugerează el, rămâne relevant și pentru publicul secolului al XX-lea. Adaptată spiritului modern, legenda a suferit însă modificări substanțiale. Eroii antici sunt mânați de fatalitate și împlinesc justiția divină prin crimă. Clitemnestra lui Eschil își ucide soțul din pasiune
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ai crimei. Petru Dumitriu se servește astfel de convenții ale teatrului clasic spre a sublinia actualitatea mitului : subiectul antic, sugerează el, rămâne relevant și pentru publicul secolului al XX-lea. Adaptată spiritului modern, legenda a suferit însă modificări substanțiale. Eroii antici sunt mânați de fatalitate și împlinesc justiția divină prin crimă. Clitemnestra lui Eschil își ucide soțul din pasiune pentru Egist și totodată pentru a răzbuna jertfirea Ifigeniei. Eroina lui Petru Dumitriu acționează din imboldul de a-și umple vidul sufletesc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Casandra, figura cea mai luminoasă a piesei, singura care merită zile senine, este și ea o ființă condamnată (Cântărind în mâini fericirea, mi s-a scurs printre degete - IV 7). La banchetul final - constată gardienii care preiau parțial rolul corului antic - eroii beau și tac fiecare în felul lui și totuși cu un aer de familie : Agamemnon bea ca o pâlnie, tace și se uită drept înainte, încruntat ; Clitemnestra bea printre dinți, tace și zâmbește ușor în gol ; Egist căruia îi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
model cealaltă tragedie a lui Sofocle închinată eroului, Oedip la Colonos, care prezintă încercarea bătrânului orb însoțit de fiica sa Antigona de a ajunge în locul unde își poate afla mântuirea, precum și apoteoza lui. Dramaturgul român păstrează unele date ale tragediei antice, de la decor la argumentele întrebuințate de personaje. Acțiunea din Oedip la Colonos este plasată pe o cărare singuratică și mărginită de hățiș unde sosește pribeagul în straie zdrențuroase, dus de mână de Antigona. Oedip salvat debutează prin lamentațiile personajului istovit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Sunt liber. Zeii își mușcă neputincioși pumnii văzându-mă neatârnat de ajutorul lor (III 2). În schimb, Antigona, care cunoaște oracolul adresat lui Eumet, ca și faptul că acesta a pornit deja în căutarea victimei sale, este convinsă - asemenea corului antic - că oricum s-ar potrivi lucrurile, zeii vor ieși câștigători din țesătura aceasta (III 2). Încrezător în propriile forțe, Oedip îi amintește fiicei sale că au avut întotdeauna poziții diferite față de divinitate, răzvrătirea lui opunându-se smereniei ei : Mereu ai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
formulate de prietenul său. Un articol teoretic al lui Radu Stanca din 1960, Tra gedia și modalitatea ei scenică în perspectiva actualității , oferă însă o serie de lămuriri referitoare la felul cum înțelegea autorul modernizarea unui gen literar consacrat de antici. Spre deosebire de Tudor Vianu, care, în Estetica sa din 1934, înscria tragedia între speciile desuete, alături de epopee, epistolă didactică sau satiră, Radu Stanca este convins de vitalitatea acestei forme dramatice. Din punctul lui de vedere, după epoca întunecată a celui de-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-i putem ocoli lucrarea Ifigenia în Tauris, iar aceasta nu fiindcă se înscrie în perimetrii cercetării noastre, din care pe autorii de tot neînsemnați i-am ignorat, ci pentru că aduce un element de originalitate în interpretarea scenică a unui motiv antic. Discutabil, sub aspect estetic și ideatic în multe din scrierile lui, Paul Everac este interesant într-o lucrare dramatică mai puțin cunoscută. În schița tragică în 15 scene Ifigenia în Tauris - scrisă în 1952, reprezentată în 1965 la televiziune, iar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
însoțitoarea ei că mult sânge varsă Arthemis, considerând că acesta e prețul neprihănirii ei (scena 12). Analogia dintre afecțiunea fraternă care îi leagă pe zeii Artemis și Apolo și cea resimțită de muritorii Ifigenia și Oreste este invocată de tragediograful antic ca și de scriitorul modern. La Euripide, tânăra preoteasă imploră ajutorul protectoarei ei cerești cu argumentul Oare tu nu-ți iubești fratele, zeiță ? Am dreptul să-l iubesc și eu pe al meu. La Everac, Doris și Ifigenia discută despre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
interesează din ce loc sunt viitoarele victime (De unde veniți ?), în timp ce Oreste îi contestă disprețuitor dreptul de a cere o astfel de informație (Nu te privește pe tine - scena 14). Schița tragică a dramaturgului român oferă astfel destule ecouri din tragedia antică luată drept model. Dincolo de astfel de analogii generale sau de detaliu, Paul Everac reține din tragedia lui Euripide doar trăsăturile acceptabile pentru cititorii secolului al XX-lea. El înlătură multe dintre particularitățile considerate drept artificiale ale piesei grecești. Monologul inițial
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
reține din tragedia lui Euripide doar trăsăturile acceptabile pentru cititorii secolului al XX-lea. El înlătură multe dintre particularitățile considerate drept artificiale ale piesei grecești. Monologul inițial al Ifigeniei, ridiculizat încă de Aristofan (Broaștele, v. 1232), pune în temă publicul antic cu antecedentele personajului, dar rămâne convențional, chiar dacă este construit cu abilitate prin inse rarea unor detalii ce se vor dovedi ulterior relevante (menționarea luptei strămoșului Pelops cu Oenomaos pentru mâna Hippodamiei va fi reluată și de Oreste în scena recunoașterii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
târziu, ultimele cuvinte adresate de Oreste Ifigeniei înainte de a fi dus la moarte conțin o aluzie la aceeași fatalitate sângeroasă care apasă asupra Atrizilor : De trei ori blestemul casei lui Pelops cadă peste tine, rătăcito ! (scena 14). Corul caracteristic tragediilor antice este eliminat din lucrarea modernă, iar rolul reflecțiilor acestuia pe marginea acțiunii în desfășurare este preluat parțial de personajele implicate. De pildă, durerea exilului exprimată în lamentația femeilor din Grecia care alcătuiesc corul la Euripide se regăsește în cuvintele pline
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
drept argument pentru rugămintea ei de a fi lăsată să se întoarcă pe meleagurile natale spre a-și regăsi familia pierdută (scena 15). Modificând deznodământul schiței sale tragice, Everac exclude implicit soluția artificială a originalului bazată pe un procedeu drag anticilor, dar greu de admis pentru moderni. La Euripide conflictul se rezolvă fericit doar prin apariția ex machina a zeiței Atena care îl determină pe regele barbar să abandoneze urmărirea, să-i lase pe fugari să ia statuia Artemidei în Grecia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
redea libertatea femeilor din cor părtașe la înșelătorie. O astfel de încheiere ar fi incomodă pentru un scriitor dintr-un alt spațiu și timp cultural, fapt semnalat și de Racine în prefața la piesa lui Ifigenia în Aulida, cu subiect antic adaptat la spiritului secolului al XVII-lea. Clasicul francez declară că nu l-a putut urma întru totul pe Euripide : ce impresie aș fi făcut dacă aș fi ajuns la deznodământul tragediei cu ajutorul unei zeițe și al unei mașinării și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oamenilor nu mai pare decisă de zei : muritorii cad victime ale înlănțuirii nefaste a întâmplărilor, dar și a propriei incapacități de a-și face cunoscute intențiile și de a se înțelege cu semenii lor. Eliminând majoritatea elementelor și procedeelor dramaturgiei antice socotite drept artificiale de către moderni, Paul Everac reintroduce spiritul tragic într-o tragedie elină cu încheiere fericită atipică. Locul fatalității este luat de impasul comunicării între oameni, problemă de actualitate pentru publicul secolului al XX-lea. Eșecul filosofiei În piesele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
este luat de impasul comunicării între oameni, problemă de actualitate pentru publicul secolului al XX-lea. Eșecul filosofiei În piesele Socrate, Platon și Diogene câinele (1974), consacrate raporturilor dintre viață și filosofie, Dumitru Solomon alege ca protagoniști trei iluștri gânditori antici. În concepția autorului, un teatru despre filosofi nu e neapărat un teatru despre abstracțiuni, căci ideea poate fi sentiment și dramă omenească, luptă pe viață și pe moarte, existența însăși. Bazate pe numeroase informații extrase din textele antice - operele filosofilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
iluștri gânditori antici. În concepția autorului, un teatru despre filosofi nu e neapărat un teatru despre abstracțiuni, căci ideea poate fi sentiment și dramă omenească, luptă pe viață și pe moarte, existența însăși. Bazate pe numeroase informații extrase din textele antice - operele filosofilor în cauză sau comentarii pe marginea lor -, aceste lucrări nu intenționează să fie nici biografii filosofice, nici biografii sentimentale, ci metafore ale omului universal și contemporan, ale spiritului uman în luptă cu el însuși : se pot regăsi în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ale spiritului uman în luptă cu el însuși : se pot regăsi în aceste drame ale căutării, în acest dialog al Prezentului cu Antichitatea, întrebările și dilemele de azi și de totdeauna ale existenței . În toate cele trei cazuri, materialul documentar antic servește drept punct de plecare al unor meditații actuale sintetizate în considerațiile teoretice din preambul. De fiecare dată, intriga este construită în chip similar : unul din marii filosofi ai Atenei, înconjurat de admirația discipolilor și a femeilor frumoase, dar și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
i-au ridicat filosofului o statuie în sala de procesiuni (p. 33). Piesa consacrată sfârșitului tragic al gânditorului se întemeiază pe nedumeririle prezentate în secvența expozitivă. Lucrarea dramatică a autorului modern are la bază câteva din cele mai cunoscute texte antice cu privire la Socrate. Întâmplările cu alură anecdotică sunt extrase în mare parte din capitolul consacrat filosofului de Diogenes Laertios. Ca și în opera doxografului grec, înțeleptul exclamă la vederea tarabelor încărcate ale negustorilor că există pe lume destule lucruri inutile pentru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a recunoaște zeii cetății, introducerea unor noi divinități și coruperea tineretului (XIX 40) - sau la încercarea lui Platon, zădărnicită numaidecât de judecători, de a lua cuvântul la proces în apărarea magistrului său (XX 41). Dumitru Solomon întrebuințează și alte surse antice în piesa lui. Din Convorbirile memorabile ale lui Xenofon el împrumută episodul Teodotei, frumoasa curtezană dornică să afle de la Socrate cum să-și câștige prieteni (III 11), precum și cearta dintre Xantipa și fiul ei Lamprocles, prilej de meditație asupra binefacerilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Phaidon, reține desfășurarea ultimelor clipe ale condamnatului, felul cum a băut cucuta înconjurat de prieteni sau rugămintea către cei apropiați de a-i achita cea din urmă obligație, cocoșul datorat lui Asklepios. În majoritatea cazurilor, autorul român urmează îndeaproape modelele antice și uneori reproduce chiar cuvintele originalului. Există însă și o modificare notabilă față de sursa elină utilizată. În finalul Apologiei sale, Xenofon menționează profeția lui Socrate, confirmată ulterior, despre fiul acuzatorului său Anytos, pe care l-a sfătuit cândva să nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
naivă a lui Criton care n-a sesizat nimic din zbuciumul interior al maestrului său : O, zei, cât de frumos, cât de senin, cât de împăcat a murit ! ... (p. 102). Piesa lui Dumitru Solomon, inspirată din cele mai cunoscute texte antice consacrate lui Socrate, înregistrează eșecul existențial și filosofic al unuia din marii gânditori elini și pune, parcă, sub semnul întrebării credibilitatea surselor care i-au glorificat moartea. Consacrată episodului siracuzan din viața filosofului care a încercat să-și pună în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
al autorului. După ce zugrăvește sumar criza politică din Atena vinovată de o gafă colosală, de neiertat, condamnarea la moarte a lui Socrate, Dumitru Solomon surprinde intențiile de reformare a cetății nutrite de Platon, filosoful ideilor pure. Dramaturgul evidențiază contradicțiile gânditorului antic : cu gândul la peripețiile sufletului dincolo de trup și dincolo de moarte, acesta a căutat să pună ordine și în cele pământești imaginând o republică diriguită de un tiran filosof (p. 172). Plăsmuitorul abstracțiunilor s-a lăsat tentat de politica prozaică și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a imaginat ? A fost mai laș ori mai îndrăzneț decât epoca ? Divinul Platon n-a fost oare prea terestru ? (p. 173). Prologul piesei atrage atenția asupra ambiguității protagonistului. Chiar dacă pe o scară mai redusă decât în Socrate, dramaturgul folosește surse antice și în această piesă dedicată unui mare filosof atenian. El preia din scrisoarea a VII-a a lui Platon informații cu privire la întrevederea gânditorului cu Herakleides, susținătorul răzmeriței împotriva lui Dionis II (348 c-e) sau la uciderea lui Dion de către
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dintre filosof și fostul său concetățean ajuns în slujba tiranilor Siracuzei, ins care-l va implora la un moment dat să-i înlesnească înapoierea în orașul de baștină. Preluat ca atare sau cu anumite variații, materialul documentar furnizat de textele antice stă la baza reconstrucției livrești imaginate de dramaturgul modern. Prima călătorie siciliană a lui Platon este prilejuită de invitația adresată de Dionis cel Bătrân, tiranul prea puțin sensibil la farmecul intelectual al filosofului, dar interesat de felul cum ar putea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]