11,066 matches
-
Paris, nu le-am spus chiar totul, despre Mireille cea cu degete delicate am păstrat tăcerea, L’Île St. Louis și le promit copiilor poze, le-am desenat pe tablă Notre-Dame, cheiurile Senei, un copac cu frunze albe de cretă aplecat peste malurile adânci ale Senei și după primul cuvânt franțuzesc pe care l-am rostit astăzi a urmat al doilea, Au revoir, la prima oră mai merge, dar la următoarele?! La ora de desen cu clasa a șasea n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lăsând pruncul curat, lămurat, cum mă-sa l-o făcut, și aminul cuvenit, în veci, amin, nu-și face cruce baba Zamfira, o fi făcut cu bățul pe vatră?! posibil, văd însă că ușița la sobă e întredeschisă și se-apleacă bătrâna să pună un lemn pe foc și eu voi accepta fără voie ceea ce știam de la bun început, 7 decembrie, prin sat umblă vestea că încep deja pregătirile cetei de colindători, se adună în fiecare an la o gazdă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cum, picioarele mi se fac moi, neputincioase și se face noapte înaintea mea, patru cruci pe deal?! Cât timp să fi trecut oare, chipuri îngrijorate deasupra mea, caietul! gem eu, E aici, stai liniștit, și fața rumenă cu ochii albaștri aplecați spre mine mi-e cunoscută, e părintele Dumitru din sat! dar ce caut eu? Nu te teme, Daniel! ești la mine, mă recunoști? Da, părinte! șoptesc eu și efortul cu care am vorbit îmi răscolește ceva deosebit de fragil în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am mai văzut-o de câțiva ani pe fata părintelui, mai mare cu un an decât mine, Preoteasa, vorbește părintele, ți-a pregătit ceva de mâncare, să mănânci, undeva pe masă, aburindă, o farfurie, Părinte, eu abia auzit, el se apleacă mult spre mine ca să, e vineri astăzi, am postit! Zâmbește părintele, nu-i nimic, fiul meu, acum Dumnezeu te iartă prin gura mea, hai să mănânci că tare ești slăbit, o mâncare bună îți lipsește ție, părintele crede cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-se îndelung asupra unor pagini, citind atentă, pagini peste care eu am trecut deja, o urmăresc cu mare curiozitate, o fată stând atât de aproape de mine, fata părintelui Dumitru, lasă-ți inima să vorbească, Ileana?! uitându-mă la chipul ei aplecat peste caietul lui Theo nu reușesc să-mi amintesc de ochii albaștri ai Ilenei, atât de scurtă memorie să aibă dragostea, dragoste?! Dumnezeule, ce gânduri gândesc, îmi place părul cârlionți prins într-o coadă, nu-și dă seama că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
comisia, pe Theo l-ai anunțat? Pe Corina, pe sora lui! Nu vor hotărî pe loc, vin să constate numai, evaluarea se va face probabil la toamnă, Diana a împărțit cele patru farfurii și lângă fiecare farfurie lasă o furculiță, aplecată peste masă, pune apoi coșul cu pâine, tulburătoare apropierea ei, și-mi țin cu mare greutate mâinile să nu alunece spre ea, dar pe lângă efortul de a nu mărturisi totul părintelui Dumitru, Ce ne-ați pregătit de mâncare? nerăbdătoare vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deschide ușa camerei, e tot o femeie, nu schițez nici o mișcare, cu brațul drept sub cap mă prefac că dorm pentru a prelungi cât mai mult acest timp în care simțurile mele așteaptă noi informații despre cea care, s-a aplecat ușor deasupra mea, curioasă, e Aida, o recunosc după parfumul căruia n-am reușit să-i stabilesc niciodată amestecul subtil de esențe, Aida! Da! pun capăt jocului și mă ridic s-o întâmpin cu noaptea desăvârșită din ochii mei, Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bluze, fuste, Ce blugi mă sfătuiești să-mi cumpăr, îmi cere părerea Marius, păi, tu ce marcă ai? habar n-am ce marcă au blugii mei, ridic din umeri către, Allée Dauphine, bijuterii nepretențioase, din lemn, scoici, artistic lucrate, femei aplecate asupra mesei încărcate, aș putea cumpăra pentru Anne, nu reușesc să ocup un loc mai aproape de, Marius mă trage de mânecă, acolo sunt blugi, hic sunt leones, și-mi vine să-l întreb cum se spune în latină aici sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deși nu se întâlniseră niciodată. Atmosfera se dezmorți. —Lisa? Felul în care îi rostise numele i-a stârnit o senzație ciudată de căldură. —Intră, ia loc. Ocoli grăbit biroul și veni lângă ea să îi strângă mâna. Lisa îl întâmpină aplecându-se în față, lăsându-și astfel spațiu să respire. Îi plăcea aspectul acestui Jack. Înalt? Bun! Brunet? Bun! Bine plătit? Bun! Era până la urmă redactorul-șef, chiar dacă era vorba de o companie din Irlanda. Și era ceva ușor neortodox la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apoi te miști lin, doar datorită lucrurilor pe care le faci cu picioarele. Înainte și înapoi, pășeau și se legănau, o învârtea departe de el, ea se întorcea lin și fără să greșească vreun pas, reîncepând dansul, înainte și înapoi, aplecându-se și îndepărtându-se. Îi dădea ceva idee despre cum ar fi să poți să faci asta cum trebuie. Foarte bine, îi spuse el la final. Putem pleca? întrebă Joy exasperată când Ashling s-a întors la locul ei. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Belfast oribilă. A ieșit neîncrezătoare din mașină. Jack s-a apropiat de casă, a băgat cheia în broască, a împins ușa și s-a dat la o parte pentru a o lăsa pe Lisa să intre. El trebuia să își aplece capul pentru a încăpea pe ușă. Parchet, observă ea, aruncând o privire în jur. L-a pus Brendan în urmă cu câteva luni, spuse Jack mândru. Ea s-a abținut să îi spună că oricine are ceva cunoștințe în domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Efectiv. Și ei îi lipsea. A spus ceva de genul că are o grădină de plante medicinale, spuse Jack. Vrei să vedem despre ce e vorba? A descuiat ușa care dădea în spatele casei și la ieșire a trebuit să își aplece din nou capul. Ea l-a urmat în timp ce el mergea înainte, cu spatele extrem de drept, către peticul de iarbă, amuzată puțin de admirația pe care o simțea. Păsările ciripeau în lumina serii care se lăsa, aerul era plin de mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era genul de bărbat pe care, dacă îl vedeai la o petrecere, simțeai că te atrage, deși simțul tău de autoconservare te îndeamnă să nu te apropii. Mike ținea brațul pe după umerii lui Janet, care avea patru ani. Ea era aplecată în față și avea pumnul băgat între picioare - voia să ajungă la baie, aparatul foto avea mereu efectul acesta asupra ei. Sprijinită de Mike, ținând pe al său Owen de numai trei anișori în brațe, era Monica. Zâmbea fericită, părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sentimente, părea rezonabil. Dar acum, în contextul grijilor lui Dylan, devenise din nou suspect. Nu știu. Poate, spuse Ashling gânditoare. Dar e greu să ai grijă de copii. Foarte solicitant. Și dacă tu trebuie să muncești până târziu... Dylan se aplecase în față, ascultând-o pe Ashling ca și cum i-ar fi putut prinde cuvintele din zbor sau le-ar fi putut colecționa. Dar când ea a tăcut îndelung, el spuse: Sper că nu te superi că spun asta - dar am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling. Sunteți incredibili. Articolul, execrabil la început, se transformase într-un produs decent. Alături de fotografia cu ea și Joy, îl rugase pe Gerry, directorul de design, să caute o poză cu doi dansatori. Găsise una excepțională, în care femeia era aplecată pe spate de la talie, în timp ce părul îi atârna pe podea, iar bărbatul era aplecat simbolic deasupra ei. Foarte senzual. Ashling a început să se bucure de risipirea sentimentului că nu este destul de bună pentru slujba pe care o are. Telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fotografia cu ea și Joy, îl rugase pe Gerry, directorul de design, să caute o poză cu doi dansatori. Găsise una excepțională, în care femeia era aplecată pe spate de la talie, în timp ce părul îi atârna pe podea, iar bărbatul era aplecat simbolic deasupra ei. Foarte senzual. Ashling a început să se bucure de risipirea sentimentului că nu este destul de bună pentru slujba pe care o are. Telefonul a început să sune și, cum robotul era încă în funcțiune, ascultau cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cremă care era evident disponibilă acolo exact în acest scop. — De câte ori pe zi te dă afară? întrebă Lisa. —De nenumărate ori. Poate fi destul de dificilă, spuse Flora. Dar asta pentru că este un geniu. —E o tută nebună. Flora și-a aplecat capul într-o parte, luând spusele Lisei în considerare. — Da, spuse ea, și asta. Lisa luă un taxi până la birou. Nu îi va da în nici un caz lui Mercedes satisfacția de a afla că avusese dreptate, că Frieda Kiely era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în hands-free-ul său. E ceva măreț să găsești un episcop care nu a avut o aventură. De fapt, de ce vrem să-i luăm interviu tipului ăstuia? —Ce faci, Lisa? întrebă șoferul de taxi. Ai găsit o locuință? Lisa s-a aplecat în față. Cine era ciudatul ăsta care știa detalii intime despre viața ei? Apoi a observat că era același șofer de taxi care o dusese să-și caute apartamente în prima ei săptămână în Dublin. —A, da. Am găsit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea avea nevoie de ceva de băut și se gândea că va stârni o revoltă dacă își turna doar ei un pahar. Teatral, își drese vocea. — Deci, spuse ea puternic, are cineva chef de un pahar cu șampanie? Și-a aplecat cu subînțeles capul său lucios către lada de șampanie și nu a durat mai mult de o secundă pentru ca toată lumea să înțeleagă la ce se referea. — Dar ce se va întâmpla cu competiția cititorilor? întrebă Ashling neliniștită. —Taci dracului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Am făcut economii, încercă ea să îl liniștească. Te asigur că e în regulă. —Ai făcut economii? izbucni el dintr-odată. E, atunci altfel stă treaba. În timp ce îi dădea detaliile, nervii ei începură să scadă în intensitate. Când el se aplecă spre ea pentru a-i spune că el considera prețurile din magazin șocante și că soția lui aștepta reducerile, Lisa deveni aproape impresionată de grija lui. Îmi pierd mințile, se gândi ea dintr-odată. E clar, o iau razna. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mahmureala fiecăruia. Eu o simt mai mult în stomac decât în cap, se confesă Dervla O’Donnell. Două sendvișuri rapide sunt singurele care fac greața să treacă. Nu, la mine e paranoia, tremură Kelvin, aruncându-i o privire rapidă, apoi aplecând din nou capul. Până și domnișoara Morley recunoscu rușinată: —Mă simt de parcă un pumnal a fost înfipt în repetate rânduri în ochiul meu drept. Lisa își dorea să li se alăture, dar nu putea. Cireașa de pe tort a venit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
asta cu o tavă de Truffle, pe care Ashling le-a acceptat cu entuziasm. Nu pentru că îi plăcea atât de mult înghețata - deși îi plăcea -, ci pentru a-i ține gura ocupată, dacă tot nu discuta cu Jack Devine. Se aplecă asupra înghețatei cu poftă, plimbându-și limba pe deasupra. Dintr-odată, s-a simțit privită cu subînțeles și studiată de Jack Devine, care părea amuzat. A simțit furnicături pe ceafă. Cu ochii încă ațintiți asupra lui, a mușcat vârful cu sălbăticie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întreaga echipă de producție de nivel mai înalt s-a mutat într-un supermarket, pentru a continua ședința foto. Unde toți oamenii care își împingeau cărucioarele pline de cumpărături întorceau capetele după modelul slăbănog și murdar pe față, care se apleca peste carnea congelată. Ashling era înfiorător de rușinată - și îngrijorată. —Pozele astea or să iasă ridicol. Nu vom avea cum să le folosim. În momentul în care Lisa și Niall s-au decis că sunt mulțumiți cu pozele din supermarket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
producătoare de șampoane, și a încercat să îl pună la robinet, dar acesta se transformase într-un plastic rigid. —Căcat nefolositor. Maxilarul ei era încleștat. Oare ziua asta putea fi mai rea de atât? — Dă-l încoa’. El s-a aplecat peste ea, și Ashling s-a dat inteligent la o parte din calea lui. Dintr-o mișcare, el a atașat furtunul la robinet. —Mulțumesc, se bâlbâi ea. —Acum? El o privea cum își lasă mâna sub jetul de apă, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a dat inteligent la o parte din calea lui. Dintr-o mișcare, el a atașat furtunul la robinet. —Mulțumesc, se bâlbâi ea. —Acum? El o privea cum își lasă mâna sub jetul de apă, așteptând ca temperatura să fie potrivită. Aplecând capul în față, Ashling s-a lăsat peste bolul din porțelan alb. —Udă-l întâi. Și ai grijă la ureche. Dumnezeule, ar fi preferat să nu treacă prin asta. Nesigur, a luat capul de duș și a făcut o încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]