9,452 matches
-
testarea obstacolelor antitanc construite în țară. În 1940, acest tanc nu mai era funcțional. Olandezii aveau două detașamente dotate cu mașini blindate (câte 12 de detașament). Încă 12 vehicule blindate noi erau în plin proces de recepție sau dotare cu armament în momentul izbucnirii invaziei. Mai exista un singur pluton dotat cu cinci tanchete, folosite pentru transportul pieselor de artilerie. Armata olandeză dispunea de 676 obuziere și tunuri de câmp, dintre care doar 52 de ultimă generație . Artileria antitanc era dotată
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
aveau efective de 17.807 oameni, cu 50% mai numeroase decât cele inamicul direct olandez, și erau o forță de foc de două ori mai mare decât a acestora din urmă. Chiar și în aceste condiții, superioritatea în oameni și armament nu era suficientă pentru o ofensivă rapidă, încununată de succes. Pentru remedierea acestei situație, forța generalului von Küchler a fost completă cu mai multe unități disponibile. Prima a fost singura divizie de cavalerie germane, "Kavalleriedivision I". Această divizie de cavalerie
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
până în fața Liniei Grebbe. Atacul unităților de elită a fost sprijinit de "207. Infanteriedivision". Chiar mai înainte de sosirea pe poziții a trenului blindat german, Corpul al 3-lea de armată olandeză primise ordinele de retragere în spatele Poziției Peel-Raam cu tot armamentul, inclusiv cu piesele de artilerie. Fiecare dintre cele șase regimente componente trebuiau să lase pe poziții un batalion pentru acoperirea retragerii. Lor li urma să li se alăture paisprezece batalioane de grăniceri. Grupul astfel format a fost numit „Divizia Peel
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
o acoperire eficientă atacatorilor. În jurul prânzului, germanii au reușit să depășească linia avanposturilor în zona cea mai de nord, iar liniile olandeze au fost atacate în scurtă vreme din spate. Companiile olandeze, depășite numeric și din punct de vedere al armamentului, au rezistat până seara, când toate avanposturile au fost cucerite de germani. Generalul olandez Jacob Harberts a apreciat greșit situația. El nu și-a dat seama că trupele motorizate SS participau la atac, iar avanposturile proprii au cedat prea repede
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
m distanță se afla un sistem de tanșee, care ar fi trebuit să fie folosit pentru organizarea unei apărări active, cu contraatacuri locale. Olandezii aflați în inferioritate numerică, cu un nivel al pregătirii de luptă inferior germanilor, insuficient dotați cu armament greu, nu au reușit să facă față trupelor SS bine antrenate. Până în seara zilei, germanii au cucerit controlul asupra zonei împădurite dintre cele două linii. Unul dintre comandanții germani de batalion, Obersturmbannführer Hilmar Wäckerle, a sesizat existența unui punct slab
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
evacuați de pe plajele de la Dunkerque, dintre aceștia cam 230.000 fiind britanici. În schimb, cea mai mare parte a echipamentului greu militar britanic a fost abandonat în Franța - mulți soldați nu au fost capabili să-și aducă în țară nici măcar armamentul personal. În pregătirea debarcării în Anglia, ("Operațiunea Leul de Mare"), Luftwaffe a declanșat operațiuni pentru distrugerea Royal Air Force (RAF) și pentru obținerea superiorității aeriene deasupra Angliei. Această luptă pentru superioritate aeriană este numită de cele mai multe ori "Bătălia Angliei". La început
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
SVD Dragunov, PSL este o armă diferită de aceasta, având la bază pușca-mitralieră RPK, fabricată sub licență în România cu denumirea PM md. 1964. PSL a fost exportată pe scară largă, fiind un produs de succes al industriei locale de armament pe piața internațională. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, trupele române au fost echipate treptat cu puști de asalt de calibrul 7.62 mm. Acestea erau de origine sovietică sau erau fabricate local în țară sub licență. Tragerea
Pușcă semiautomată cu lunetă () [Corola-website/Science/314211_a_315540]
-
Construit pentru a fi succesorul crucișătoarelor blindate, evoluția sa a fost mai apropiată de cea a cuirasatelor. Prima navă din această categorie, "HMS Invincible" (1907), a fost inițial denumită "crucișător cuirasat." Crucișătoarele de linie aveau în comun cu cuirasatele același armament greu și erau de obicei la fel de mari și de costisitoare ca acestea. Fie blindajul, fie puterea de foc, a fost sacrificată în favoarea unei viteze mai mari, posibilă datorită motoarelor puternice și a formei zvelte a navei. Primele crucișătoare de linie
Crucișător de linie () [Corola-website/Science/314323_a_315652]
-
centrul de operare în Oradea și cu ramificații în nordul județului Bihor și sudul județului Sălaj. Organele de securitate au primit la 11 mai 1949 primele informații despre intenția răsculaților (dintre care unii grupați în jurul acestei organizații) de a procura armament. La 20 iunie, Securitatea a aflat că anumite elemente încercau să procure armament de la unități militare. În ancheta ulterioară s-a stabilit că întâlnirea care a stabilit ultimele detalii ale răscoalei ar fi avut loc în casa numitului Nistor Popa
Răscoalele țărănești din vara anului 1949 () [Corola-website/Science/314397_a_315726]
-
sudul județului Sălaj. Organele de securitate au primit la 11 mai 1949 primele informații despre intenția răsculaților (dintre care unii grupați în jurul acestei organizații) de a procura armament. La 20 iunie, Securitatea a aflat că anumite elemente încercau să procure armament de la unități militare. În ancheta ulterioară s-a stabilit că întâlnirea care a stabilit ultimele detalii ale răscoalei ar fi avut loc în casa numitului Nistor Popa din comuna Sarsig, jud. Bihor, care a stabilit data de începere a răscoalei
Răscoalele țărănești din vara anului 1949 () [Corola-website/Science/314397_a_315726]
-
pentru Vest. Autorul vede civilizația musulmană ca un potențial aliat pentru China. Ambele au scopuri revizioniste și împart o istorie comună a conflictelor cu alte civilizații, în special cu Vestul. Interesele celor doua civilizații sunt comune în ceea ce priveste dezvoltarea armamentului, drepturile omului și democrația și opuse Vestului. Astfel se dezvoltă o “conexiune sino-islamică“ ; China va colabora îndeosebi cu Iranul și cu Pakistanul. Conflictele dintre civilizații vor avea loc “între musulmani și ne-musulmani”, si autorul identifică astfel “granițele însângerate” dintre
Ciocnirea civilizațiilor () [Corola-website/Science/313292_a_314621]
-
în întregime din nave din lemn cu pânze, a fost puternic surclasata de tactici moderne și puterea de foc a Marinei Regale Britanice. Soldați britanici, folosind muschete avansate și artilerie, au dejuca cu ușurință planurile forțelor Qing, slab echipate cu armament, în luptele de la sol . Predarea Qingului în 1842 a marcat o lovitură decisivă, umilitoare pentru Chină. Prin Tratatul de la Nanjing, primul dintre "tratatele inegale", s-au cerut despăgubiri de război și a forțat Chină să deschidă cinci porturi (Canton, Amoy
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
pe picioarele, din punct de vedere financiar, instituind „Mișcarea de Auto-Consolidare”. Reformatorii au continuat apoi cu reformele instituționale, inclusiv formarea și modernizarea unei armate moderne, cum ar fi Armata Beiyang, a marinei militare precum și achiziționarea de la europeni a fabricilor de armament. Reformele instituționale, măi includeau primul minister unificat al afacerilor externe (Zongli Yamen); permiterea diplomaților străini de a locui în capitala și înființarea Serviciului Imperial Vamal Maritim. Puțin câte puțin, guvernul central a pierdut controlul teritoriilor de la periferia imperiului. În schimbul promisiunii
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
era realizată de două elice cu trei aripi și un pas de 2,971 metri mișcate de două mașini de 4.700 CP. Nava avea trei catarge cu vergi pentru vele a căror suprafață totală era de 513 metri pătrați. Armamentul navei era compus din: Ca urmare a refuzului autoritătilor turce de a permite trecerea navei înarmate prin Bosfor, s-a luat hotărârea de a aduce nava neînarmată, iar tunurile au fost aduse pe Dunăre și montate pe navă în Arsenalul
Crucișătorul Elisabeta () [Corola-website/Science/313325_a_314654]
-
rezolvate prin lupte gladiatoriale. Altele reprezintă mecha drept o componentă a unei forțe militare mai mari, luptând alături de tancuri, avioane de vânătoare, si infanterie, funcționând că o cavalerie mecanică. Aceste aplicații susțin avantajele teoretice a unui astfel de vehicul, combinarea armamentului și rezistența unui tanc cu abilitatea infanteriei de a traversa teren instabil. Prima apariție de mecha în ficțiune este crezut a fi românul "Războiul Lumilor" al lui H. G. Wells unde marțiani folosesc vehicule tripod asemănătoare cu o mecha, dar aceast
Mecha () [Corola-website/Science/313391_a_314720]
-
departamentului de logistică al principalei organizații militare evreiești din Palestina, Hagana, care a devenit în 1948 structura principala din care s-a creat armata Israelului. În timpul Războiului de independență al Israelului în anii 1948-1949 s-a ocupat de procurarea de armament, între anii 1949 - 1951 a fost director general al Ministerului apărării, iar între anii 1953-1955 l-a secondat pe ministrul de finanțe Eshkol, tot în calitate de director general al ministerului. Ca ministru al industriei și comerțului în anii 1955 - 1965 și
Pinchas Sapir () [Corola-website/Science/313477_a_314806]
-
câmpuri minate și de sârmă. Fiecare punct cheie era legat de celalalt prin trasee și tunele. Un total de pană la 60 de piese de artilerie au fost depozitate în aceste puncte cheie, acestea fiind puști, mitraliere și artilerie ușoară. Armamentul greu era stocat în 8 cazemate și 4 poziții deschise și armamentul ușor era localizat în alte 35 de buncăre. Alte 18 tunuri anti-tanc au completat dispunerea artileriei pe plajă. Zonele dintre punctele cheie au fost echipate ușor având gropi
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
prin trasee și tunele. Un total de pană la 60 de piese de artilerie au fost depozitate în aceste puncte cheie, acestea fiind puști, mitraliere și artilerie ușoară. Armamentul greu era stocat în 8 cazemate și 4 poziții deschise și armamentul ușor era localizat în alte 35 de buncăre. Alte 18 tunuri anti-tanc au completat dispunerea artileriei pe plajă. Zonele dintre punctele cheie au fost echipate ușor având gropi pentru puști, tranșee și arete 85 de amplasamente pentru mitraliere. Nici o zona
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
apă adâncă, uneori pana la gât, și au avut încă 180 m de mers după ce au atins malul. Cei care au ajuns la bancul de pietriș au făcut acest lucru într-un ritm lent, pentru că erau atât de încărcați cu armament. Cei mai mulți dintre ei au trebuit sa suporte greutatea a armelor de calibru mic, a mortierelor, artileriei și mitralierelor. Când bombardamentele au stârnit focuri pe plaja, fumul rezultat oferea camuflaj trupelor de atac împiedicând pe cele de apărare sa le poată
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
cauzată de lipsa debarcărilor. Acele batalioane împrăștiate de E/116 la aterizarea la Easy Red au reușit să scape de pierderi grele, deși, au întâlnit un râu după aterizarea pe bancul de nisip care i-a forțat sa-si arunce armamentul si sa pornească înot spre partea cealaltă. Cele mai multe victime au fost printre trupe care au aterizat la capetele lui Omaha. În est, la Green Fox și in apropiere de Easy Red, elemente separate de grup de la trei companii au fost
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
de a organiza trupele împrăștiate și mai grea, și acele grupuri de comandă care au ajuns pe mal și-au dat seama că eficacitatea lor era redusă la imediata învecinătate. Cu excepția a câteva tancuri care au supraviețuit și o echipă armament greu aici sau acolo, trupele de asalt au avut doar armele lor personale, care, după ce a fost târâte prin apă și nisip, aveau inevitabil nevoie de curățare înainte de a putea fi folosite. Supraviețuitorii de la șindrilă, mulți fiind în prima lor
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
treilea battalion 116th RCT și-a forțat trecerea de-a lungul întinsului și în sus pe dealuri între WN-66(ce apăra trecerea D-3 la Les Moulins), șî WN-65(ce apăra E-1). Au avansat în grupuri mici, ajutați de armamentul greu al M/116, ce erau la baza de pe dealuri. Avansarea a fost încetinită de mine pe părțile înclinate ale dealurilor, dar o parte din a treia companie de pușcași, precum și o parte mică din G/116, au obinut culmea
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
batalion erau trimise în perimetru inamic. Pe Fox Green, la capătul estic al Omaha, patru părți din L/16 au supraviețuit acostări intacți și conduceau pe I/16,K/16 și E/116 în sus pe deal. Cu ajutor de la armamentul greu al M/16, tancuri și distrugătoare, această echipă a eliminate WN-60, ce apăra trecerea F-1; până la 09:00, al treilea batalion intra în perimetru inamic. Singurul sprijin de artilerie pentru trupe care a avut aceste tentative a fost marina
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
124, "Omaha" Beach Assault Force), a dezaprobat puternic de cantitatea de bombardament utilizata pe partea Aeriana si Nanvala. Hall a fost înregistrat spunând: "Este o crimă să trimită in cel mai mare atac de tip amfibie din istorie, cu un armament naval atât de inadecvat" [63] Mai târziu, analiza navala în timpul faza de înainte de aterizare a concluzionat că marina a furnizat bombardament inadecvat, având în vedere dimensiunea și gradul de atac prevăzute. Kenneth P. Lord, un proiectant al Armatei SUA pentru
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
de înainte de aterizare a concluzionat că marina a furnizat bombardament inadecvat, având în vedere dimensiunea și gradul de atac prevăzute. Kenneth P. Lord, un proiectant al Armatei SUA pentru invazia D-Day, spune că, la audierea navala planului de sprijin cu armament pentru Omaha Beach, care se limita la un singur vas de război, două crucișătoare și șase distrugătoare, el și alte planificatorii au fost foarte supărați, spre deosebire de armamentul pus la dispoziție in debarcările din pacific. [65] Istoricul Adrian R. Lewis postulează
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]