8,683 matches
-
trage din lumea ARN este acceptată de mulți, deși mai există și alte ipoteze alternative, și de asemenea, alte forme de viață ar fi putut exista înaintea lumii ARN. Conform ipotezei, lumea ARN a fost succedată de dogma centrală a biologiei moleculare (conform căreia ADN-ul este transcris in ARN, care este translatat în proteine), trecând printr-o fază intermediară a enzimelor ribonucleoproteice. Această ipoteză este susținută de faptul că proteinele suficient de mari pentru a se auto-plia au apărut numai
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
misiune sponsorizată particular către luna Europa, una dintre lunile lui Jupiter,pentru a găsi urme potențiale de viață. Echipajul este condus de căpitanul Willam Xu (Daniel Wu), pilotul Rosa Dasque (Anamaria Marinca), șeful savanților Daniel Luxembourg (Christian Camargo), savantul în biologie marină Katya Petrovna (Karolina Wydra), inginerul junior James Corrigan (Sharlto Copley), și șeful inginerilor Andrei Blok (Michael Nyqvist). După șase luni o furtună solară lovește nava, afectând comunicațiile cu centrul de comandă al misiunii. Blok și Corrigan efectueză o ieșire
Europa Report (film) () [Corola-website/Science/331604_a_332933]
-
fi confirmate. Speciile prezente în Europa se disting în mod obișnuit pe baza unor caractere morfometrice și meristice, cum ar fi forma dinților faringieni, culoarea peritoneului și numărului de solzi de-a lungul liniei laterale; însă există puține date despre biologie lor. Sunt cunoscute 14 specii
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
rotație a monedei și înălțimea la care e aruncată. Este posibil să se stabilească o medie ai acestor parametri, dar este imposibil ca în baza lor să se facă estimări exacte asupra rezultatului final. Această problemă poate fi regăsită în biologie la estimarea populațiilor biologice. Ecuația ar fi simplă dacă acele populații doar ar crește, dar efectul prădătorilor și a rezervei limitate de hrană schimbă totul.
Efectul fluturelui () [Corola-website/Science/331768_a_333097]
-
taxonomia ordinului "Peronosporales" din clasa "Oomycetes", precum în domeniul metodologiei micologice. Abrevierea numelui său în cărțile științifice este Constant. Înainte de a urma studii la Universitatea din București, Ovidiu Constantinescu a absolvit o școală militară. El a intrat la Institutul de Biologie din București, care avea o mare tradiție micologică datorită activității fondatorului Traian Săvulescu (1889-1963) și a soției sale, Alice. Ovidiu a avut relații foarte bune cu familia Săvulescu încă din anii săi ca student. Atât Traian, cât și Alice i-
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
și foarte valoroasă. Relația a continuat de-a lungul anilor, când Ovidiu a avut o poziție de cercetător științific. Din anul 1970 Constantinescu a deținut pozițiile de asistent la Universitatea din București și curator al Ierbarului Micologic de la Institutul de Biologie al capitalei, unde a lucrat împreună cu Gavril Negrean, publicând 24 de fascicule din "Herbarium Mycologicum Romanicum", una dintre cele mai importante serii recente de ierbare din Europa. El a reorganizat ierbarul micologic și a crescut colecțiile sale de la aproximativ 36
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
Nerei - Beușnița, Delta Dunării, Porțile de Fier, Domogled-Valea Cernei, Masivul Piatra Craiului sau Munții Rodnei), el și colaboratorii săi au înregistrat numeroși taxoni noi în România în acest domeniu pentru Europa, de exemplu, "Plasmopara (Bremiella) baudysii". Lucrarea sa inițială despre biologia celulară și subcelulară, citologie și parazitologie, publicată la Editura Ceres din București în 1974, a fost "Metode și tehnici în micologie" scrisă în limba română. Deși netradusă în alte limbi la vremea respectivă, a fost considerată cel mai bun studiu
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
este frecvent folosită pentru amplificarea secvențelor ADN ce conțin gene, dar poate fi folosită și pentru amplificarea oricărei secvențe ADN cum ar fi promotorii, secvențe necodate și secvențe aleatoare ale ADN. Este folosită într-o largă varietate de experimente în biologie precum și o serie de aplicații practice cum ar fi producerea pe scară largă a proteinelor. Uneori termenul este greșit utilizat că referindu-se la identificarea locației cromozomilor unei gene cu un anume fenotip, precum "positional cloning". În practică localizarea unei
Clonare moleculară () [Corola-website/Science/335638_a_336967]
-
ecologia, zoogeografia, paleozoologia, protecția și folosirea rațională a animalelor. s-a născut în 22 iulie 1926 la Soroca, un oraș cu tradiție istorică seculară. În 1936-1940 a urmat studiile secundare la Liceul Tehnic din Soroca. Apoi a absolvit Facultatea de Biologie și Chimie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1948). După absolvirea Institutului Pedagogic din Chișinău în 1948, a fost lector superior la Institutul Pedagogic din Bălți (1948-1954) și la Institutul Pedagogic din Tiraspol (1954-1956). Din 1956 activează în cadrul Secției
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
știință al aceluiași institut. În 1971 a obținut titlul de Doctor habilitat. Membru corespondent (1989) și membru titular (1992) al Academiei de Științe a Moldovei. Sub conducerea academicianului Ion Ganea au fost pregătite și susținute 11 teze de doctor în biologie (A. Munteanu, M. Coteață, M. Litvac, N. Zubcov, G. Gusan, ș. a.). A fost președinte adjunct al Consiliului specializat pentru conferirea gradelor științifice de doctor și doctor habilitat în biologie la specialitatea Zoologie (1985-1993). Academicianul Ion Ganea a efectuat cercetări în
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
Ganea au fost pregătite și susținute 11 teze de doctor în biologie (A. Munteanu, M. Coteață, M. Litvac, N. Zubcov, G. Gusan, ș. a.). A fost președinte adjunct al Consiliului specializat pentru conferirea gradelor științifice de doctor și doctor habilitat în biologie la specialitatea Zoologie (1985-1993). Academicianul Ion Ganea a efectuat cercetări în domeniul ornitologiei, evoluției, sistematicii, ecologiei, etologiei, zoogeografiei păsărilor, paleoornitologiei, ocrotirii și folosirii raționale a păsărilor, devenind un savant de talie mondială. Este considerat fondatorul școlii ornitologice din Republica Moldova și
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
Alin Savu (n. 22 octombrie 1942, Galați) este un fost jucător român de baschet. A absolvit Facultatea de Biologie a Universității din București și Institutul de Educație Fizică și Sport București (actuala Universitate Națională de Educație Fizică și Sport). Alin Savu a fost unul dintre cei mai renumiți baschetbaliști ai generației sale, cariera sa sportivă întinzându-se între 1959
Alin Savu (baschetbalist) () [Corola-website/Science/335698_a_337027]
-
sistemului Fries de clasificare, prin crearea de grupări mai mici de genuri precizându-le astfel mai exact ca de exemplu "Auriscalpium", "Coltricia", "Grifola", "Leccinum" sau "Steccherinum". În plus a recunoscut și evaluat genuri descrise de autori vechi, ce înseamnă în biologie referința la scriitori și taxoni pre-binomiali precum la scriitori și taxoni pre-științifici. Mai târziu în secol, această misiune a fost preluată de Petter Adolf Karsten, Lucien Quélet, Narcisse Théophile Patouillard, Paul Kummer, și alții. În acest context, Gray a redenumit
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
sa în teoria rețelelor. Barabási a fost profesorul Emil T. Hofman al Universității Notre Dame și în prezent este profesor distins și director al Centrului de Cercetare a Rețelelor Complexe al Universității Northeastern. El este membru asociat al Centrului de Biologie Sistematică a Cancerului la Institutul Dana-Farber al Universității Harvard și profesor la Centrul de Științele Rețelelor la Universitatea Central-Europeană din Budapesta. În 1999 a introdus conceptul rețelelor fără scară și a propus modelul Barabási-Albert pentru a explica existența lor răspândită
Albert-László Barabási () [Corola-website/Science/335767_a_337096]
-
and Hawoong Jeong în care demonstrează o slăbiuciune a rețelelor fără scară, anume că ele sunt rezisente la deranjamente arbitrare dar susceptibile unor atacuri. Acest concept este discutat în bestsellerul pentru audiență generală numit "Linked" ("Conectat"). Contribuțiile lui Barabási la biologia de rețea și medicina de rețea includ introducerea conceptului de "diseasome" ("patologom"), care descrie conexiunile dintre boli prin genele care le sunt comune. Tot el a fost pionerul folosirii big data în contextul datelor despre pacienți, în vederea explorării comorbidităților unor
Albert-László Barabási () [Corola-website/Science/335767_a_337096]
-
sistem. Același tip de cartografiere permite identificarea observatorilor într-o rețea (observatorii sunt noduri a căror stare permite reconstruirea stării întregului sistem). Barabási este membru al Societății Americane de Fizică. În 2005 i s-a acordat premiul aniversar FEBS pentru biologia sistematică și în 2006 a primit medalia John von Neumann din partea Societății John von Neumann din Ungaria, pentru realizări semnificative în științele informatice și tehnologice. În 2004 a fost ales membru extern al Academiei Științifice Maghiare. În 2007 a fost
Albert-László Barabási () [Corola-website/Science/335767_a_337096]
-
Biologia sintetică este un domeniu de cercetare biologică și tehnologică, care combină biologia și ingineria, cu scopul proiectării și construcției de dispozitive și sisteme biologice utile. Biologia sintetică de multe ori se suprapune cu bioingineria și ingineria biomedicală. Aceasta cuprinde o
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
Biologia sintetică este un domeniu de cercetare biologică și tehnologică, care combină biologia și ingineria, cu scopul proiectării și construcției de dispozitive și sisteme biologice utile. Biologia sintetică de multe ori se suprapune cu bioingineria și ingineria biomedicală. Aceasta cuprinde o varietate de abordări diferite, metodologii, și discipline, cu un accent pe biologia
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
Biologia sintetică este un domeniu de cercetare biologică și tehnologică, care combină biologia și ingineria, cu scopul proiectării și construcției de dispozitive și sisteme biologice utile. Biologia sintetică de multe ori se suprapune cu bioingineria și ingineria biomedicală. Aceasta cuprinde o varietate de abordări diferite, metodologii, și discipline, cu un accent pe biologia inginerică și biotehnologie, biologia evoluționară, biologia sistemică, biofizică și ingineria genetică. Prima folosire a
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
biologia și ingineria, cu scopul proiectării și construcției de dispozitive și sisteme biologice utile. Biologia sintetică de multe ori se suprapune cu bioingineria și ingineria biomedicală. Aceasta cuprinde o varietate de abordări diferite, metodologii, și discipline, cu un accent pe biologia inginerică și biotehnologie, biologia evoluționară, biologia sistemică, biofizică și ingineria genetică. Prima folosire a termenului de "biologie sintetică" apare în 1910 în publicația lui Stéphane Leduc ""Théorie physico-chimique de la vie et générations spontanées"" , iar apoi în 1912 în ""La Biologie
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
scopul proiectării și construcției de dispozitive și sisteme biologice utile. Biologia sintetică de multe ori se suprapune cu bioingineria și ingineria biomedicală. Aceasta cuprinde o varietate de abordări diferite, metodologii, și discipline, cu un accent pe biologia inginerică și biotehnologie, biologia evoluționară, biologia sistemică, biofizică și ingineria genetică. Prima folosire a termenului de "biologie sintetică" apare în 1910 în publicația lui Stéphane Leduc ""Théorie physico-chimique de la vie et générations spontanées"" , iar apoi în 1912 în ""La Biologie Synthétique"". După 64 de
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
și construcției de dispozitive și sisteme biologice utile. Biologia sintetică de multe ori se suprapune cu bioingineria și ingineria biomedicală. Aceasta cuprinde o varietate de abordări diferite, metodologii, și discipline, cu un accent pe biologia inginerică și biotehnologie, biologia evoluționară, biologia sistemică, biofizică și ingineria genetică. Prima folosire a termenului de "biologie sintetică" apare în 1910 în publicația lui Stéphane Leduc ""Théorie physico-chimique de la vie et générations spontanées"" , iar apoi în 1912 în ""La Biologie Synthétique"". După 64 de ani, în
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
multe ori se suprapune cu bioingineria și ingineria biomedicală. Aceasta cuprinde o varietate de abordări diferite, metodologii, și discipline, cu un accent pe biologia inginerică și biotehnologie, biologia evoluționară, biologia sistemică, biofizică și ingineria genetică. Prima folosire a termenului de "biologie sintetică" apare în 1910 în publicația lui Stéphane Leduc ""Théorie physico-chimique de la vie et générations spontanées"" , iar apoi în 1912 în ""La Biologie Synthétique"". După 64 de ani, în 1974, termenul și-a câștigat înțelesul modern prin folosirea de către geneticianul
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
biologia inginerică și biotehnologie, biologia evoluționară, biologia sistemică, biofizică și ingineria genetică. Prima folosire a termenului de "biologie sintetică" apare în 1910 în publicația lui Stéphane Leduc ""Théorie physico-chimique de la vie et générations spontanées"" , iar apoi în 1912 în ""La Biologie Synthétique"". După 64 de ani, în 1974, termenul și-a câștigat înțelesul modern prin folosirea de către geneticianul polonez Wacław Szybalski. În anul 2000 a avut loc un progres semnificativ în domeniu, cu apariția a două articole în jurnalul științific Nature
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
articole în jurnalul științific Nature publicate de Michael B. Elowitz și Stanislas Leibler. Cei doi propuneau crearea unor circuite biologice prin combinarea unor gene cu celule de Escherichia coli. Există un număr de tehnologii care fac posibilă dezvoltarea domeniului de biologie sintetică. Conceptele-cheie includ standardizarea elementelor biologice și abstractizarea ierarhică, care permite folosirea elementelor menționate în sisteme sintetice din ce în ce mai complexe. Procesul este înlesnit de tehnologii de secvențare și fabricare ale ADN-ului, ale căror raport de preț/performanță se îmbunătățește exponențial
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]