13,186 matches
-
usturoi-sugeră prințul Bogdan. -Da. Să-i afumăm și cu tămâie, -adăugă coconul Alexandru. -Să-l chemăm și pe popa Teoctist-adăugă principesa. -Liniștiți-vă, le vom face pe toate. Fiți fără grijă-încheie Roman Gorganul cu leșurile tătarilor era ridicat pe moșia domnească de bunicul lui Roman. Imensa movilă de pământ ridicată de Bogdan infidelul, era acoperită cu mușchi și ierburi perene. În miez de noapte un ostaș din gardă observă cu uimire cum din gorgan ieșeau tătarii îndreptându-se spre casa domnească. Căpitanul înștiință
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
răzbunat, nici nu simțeam că trebuie să vorbesc despre osemintele bunilor mei vărsate în mine, vârsta testamentului era departe. Tatăl meu nu spintecase burta boierului sau vechilului în timpul răscoalei, să bage fasole în ea, și nu știam nici cine e bunicul și cum trăise el, nu-mi povestise nimeni nimic. Nici pe bunica n-o cunoscusem, muriseră de tot, niciodată n-am știut nici măcar cum îi cheamă. Nici pe bunicul sau bunica după mamă nu-i cunoscusem, dar mama ne povestise
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să bage fasole în ea, și nu știam nici cine e bunicul și cum trăise el, nu-mi povestise nimeni nimic. Nici pe bunica n-o cunoscusem, muriseră de tot, niciodată n-am știut nici măcar cum îi cheamă. Nici pe bunicul sau bunica după mamă nu-i cunoscusem, dar mama ne povestise totuși lucruri deosebite despre ei. Din alt sat. Oameni înstăriți, frați vajnici (morți și ei parcă, atât de îndepărtați mi se păreau). Cum să scrii despre ceva care nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mea îi cunoștea bine și râdea de ei toți, cum râdea tata, ca de o mare comedie. Am auzit că Marin ăsta s-a însurat ca orice țăran, a făcut copii, copiii lui au făcut și ei copii, acum e bunic și ceea ce mi s-a părut și mai tâmpit, are și televizor... Hotărât Swift era un naiv cu Gulliver al său în țara piticilor... Dar era frumos..., O carte pentru copii, gândeam, să-i distreze și să le surprindă imaginația
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îi sticlea, ai fi zis că își frâna cu greu o veselie, bucuria aceea a lui de a trăi care în fața mea îl stăpânea ca mai înainte. Și astfel, în această stare de spirit, îmi spuse că înainte de primul război bunicul lui, preot în sat, a pățit ceva... au intrat în ograda lui unguri călări, au pus mâna pe el, au tras butucul de tăiat lemne în mijlocul bătăturii, l-au pus cu gâtul pe el și (și aici Codrin scoase un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sau alb. - Și din pricina asta ați fugit? am zis eu. - Nu! - Atunci de ce? - După război tata era sanitar în mai multe sate de prin preajmă. Și într-o zi a văzut pe unul din ăia călări care îl ținuseră pe bunicul cu capul pe butuc. S-a întors în sat, a vorbit cu alți oameni și l-au pândit pe-ăla când se întorcea cu căruța de la oraș. L-au dat jos, l-au legat și au trecut cu căruța de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu alți oameni și l-au pândit pe-ăla când se întorcea cu căruța de la oraș. L-au dat jos, l-au legat și au trecut cu căruța de două ori peste el. - Dar ce-au avut ăia călări cu bunicul? - Ce-au avut? I-au cerut să vorbească ungurește în biserică și la școală. Și el n-a vrut. Iarăși s-a lăsat o tăcere. În acest timp ultimii refugiați treceau prin fața acelui domn, își luau pâinea și ciorba și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
citit, bătîndu-l pe umăr: "Boanghin ai fost, boanghin ai rămas". Dar tot l-au făcut sergent, fiindcă nu știa el bine limba noastră, dar era ostaș în armata română, prieten cu tata, cu toate că tata nu uita ce i se întîmplase bunicului... Rebreanu știa și el perfect ungurește, fusese ofițer în imperiu, ca și frati-său, care a fost spânzurat... Nu uita că Apostol Bologa se angajează voluntar și abia pe frontul românesc își aduce aminte că e pus să tragă în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
le pusese, atât de mult Își pierduse capul după mama. Până acasă, a Înghețat de frig iar prietenii lui glumeau pe seama Îndrăgostelii lui. Nu după mult timp tatăl meu s-a dus să o ceară pe mama de nevastă, de la bunicii mei. S-au potrivit așa de bine, amândoi au avut simțul umorului! Ei și când se certau, glumeau. - Ți-e foame? Haide să mănânci, Îmi spune mama,sora ta a pregătit de toate! - Îi aștept să vină de la cumpărături, să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
el. - Da, este adevărat dar pentru ei am fost o simplă răzbunare de familie! - Cum, așa? Victorița luă o gură de cafea, Își trase aer În piept și continuă: - În tinerețe, bunica din partea tatălui meu s-a iubit cu bunicul lui. Eu nu am știut până când mama lui a venit și m-a izgonit din casa lui Nelu. Ea nu a uitat de legătura celor doi bunici ai noștri, a vrut să se răzbune și i-a reușit: “ochi pentru
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la bunica mea și mi-a zis să eliberez imediat apartamentul. Mie mi s-a făcut rău, am Început să plâng și am intrat În baie; Îmi venea să intru În pământ! Nu știam nimic despre relația bunicii mele cu bunicul lui. Dacă aș fi avut otravă În fața mea, mă otrăveam. Am fost la pământ. Nimeni nu era de partea mea. Nelu nu a zis nimic, m-a lăsat să plec În starea În care eram. Am luat un taxi și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
lepădat, umblau și după mine fetele-n sat. Dar am chibzuit, am stat și n-am dormit, m-am zvârcolit până într-o seară când m-am primenit și i-am fluierat la poartă. Ehei, ce era să mă întindă bunică-tu, dar mamă-ta, bățoasă, nu l-a lăsat, m-a scos basma curată. Atunci am știut că îi eram drag. Din drag cu drag am ajuns să vă avem pe voi trei. Saveto, nu m-am bucurat eu mult
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să își primească în ogradă nepoții, dar aceștia nu prea se îngrămădeau să vină, simțeau că nu-s doriți. Andrei însă și-a făcut curaj și călca des pragul celor doi bătrâni. Copilul cu părul drept și scurt, cu ochii bunicului și nasul bunicii se cuibărise adânc în inimele bătute de ani ale celor doi. țața Tinca încă mai spera să își poată aduce copilul pe drumul cel bun. Încerca cu vorbe bune, și cu lacrimi în rugăciunile pe care le
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
făcut loc pe acolo. - Apoi cred că pentru una din drăcoveniile alea mari ale pocăitului. Ai văzut ce ochi au? Îmbrobodite, îmbrobodite, da’ sticlă au ochii și le fuge ca mărgeaua. - Apoi, din toți, ăla mic ce mai merge la bunică-sa. - Da’ chiar fa, Tinca și Vasile ce zic, ce fac? - Ei... Fumul gros ieșea pe horn ca un caier de lână albă pe care femeile îl lucrau. Mânile și gura munceau în același timp, ambele lucrau de-ale lumii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să se oprească. Reuși să intre pe o hudiță și să sară gardul în grădină la factor, acolo se ascunse în stogul de paie și a rămas plângând până când i s- au uscat lacrimile. Acum era în sigurantă în brațele bunicii care îi mângâia creștetul și părul moale. țața Tinca uitase de parlamentul ei. Își înconjurase nepotul cu dragoste și se ruga la Maica Precista să trăiască, să-l vadă mare și să fie ca ea, ca tot satul, să fie
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și îi făcu sângele să năpădească în obraji. Respira. Se simți în siguranță după ce a ieșit din curte, acum nu mai era nici un pericol. Putea merge la bunica să-i simtă îmbrățișarea și să asculte vocea plină de poveste a bunicului. Urcase la jumătatea dealului care ducea spre cimitir însă se opri, trebuia să facă la stânga spre casa plină de farmec. - Uite-l, mă, a ieșit ursul din bârlog!! - Haida noi să-l dăm la loc. Nu a mai auzit râsul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
său se dădu după sticlă. Leu lătra, iar Lupu lu’ moș Vasile trăgea de lanțul de lângă ușă să-l rupă. Polixenia se duse la ușă, trase de ea, era încuiată. Se întoarse apoi și scoase de sub pat baioneta de la arma bunicului. O aduse de la pușca pe care o folosise în primul război mondial. Rămase cu ea în mână până dimineață. Ziua trece ușor, nor peste nor, soarele despărțitor, cald, senin, vânt și frumos, soare sus și soare jos. Acum plouă, acum
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îi aminti că nu e singură. Păși ușor în odaie și ajunse la marginea patului, unde visa așteptarea ei. Razele moi ale lunii de dimineață luminară scurt lama care tăia aerul în căutarea cărnii. Pentru prima dată după război, baioneta bunicului își făcu din nou treaba. Polixenia hotărî atunci când își căra crucea că fără mama ei viața nu mai este la fel, și trebuie să rămână orfană. Brăzdă puternic aerul și își duse așteptarea ei visată la capăt, de mai multe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
către un alt grup. Omul nu mai zâmbi, privindu-l pe d'Arrast cu o curiozitate fățișă. - Te interesează, căpitane? - Nu sânt căpitan, spuse d'Arrast. - Nu-i nimic. Dar ești domn. Mi-a spus mie Socrate. - Eu, nu. Dar bunicul meu a fost. Și tatăl lui, și toți cei din care se trage tatăl lui. Azi nu mai există domni în'țara noastră. - Înțeleg, spuse negrul râzând, toți sunt domni. - Nu, n-ai înțeles. Nu mai există nici domni, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
instruiți pentru fiecare armă în parte: Forțe Aeriene, Terestre, Navale. Familia Zavate era mậndria ei și, la rậndul lor, nepoții o respectau pe “moșică” ca pe o adevărată mamă. Femeie vrednică, cu suflet bun și blậnd, crescuse și nepoții din partea bunicului, mậndrinduse mai puțin cu ei, întrucật alde Constantinescu “fugiseră” din țară, iar pentru dậnsa asta echivala cu o crimă. Cea dintậi reacție a ei, cậnd a aflat de la Vocea Americii - de isprava lor, a fost:Aneta, oare, de unde o să mănậnce
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
America? Știa, săraca, ce va pătimi acolo Aneta ei, printre străini și, deși “pămậntul făgăduinței” i se înfățișase drept ideal pentru niște transfugi, îi compătimea zilnic pentru neputința lor de a-și culege urzici de pe la poalele zgậrậienorilor. La polul opus, bunicul era un om foarte cult; dragostea mea pentru carte de la el am moștenit-o, pentru că foarte mult timp îl vedeam citind. Citea orice: manuale școlare, romane, reviste, ziare, almanahuri, tot ce-i pica în mậnă. Nu obosea niciodată citind în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
educație. Vocația crește din modele. Școala nu-i dă unui viitor creator nici 10% din ce va avea el nevoie. Școala trebuie să stimuleze și apetitul cultural al elevilor. Fără dialog, educația devine dresaj. Misiunea nepoților e să-și revigoreze bunicii. Un singur ingredient ar putea salva școala contemporană - dialogul. Există și maeștri care nu reușesc decât să-și transforme discipolii în nulități. Școala s-a specializat să înăbușe cu măiestrie sfânta răzvrătire creatoare a elevilor. Bucuria elevului e să-și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Riesling> care a împlinit șapte ani. Solemnitatea va avea loc chiar la cramă. Păstorel răspunde: Invitat fiind la cramă Eu, răspund ca bun creștin, Printr-o scurtă telegramă: Vin! -Ia aminte, vere, la frumusețea vorbirii din bucata: „O întâmplare veche”: Bunicul era un bărbat înalt, spătos, chipeș și se purta cu barbișon. Când, la mânie i se zburlea barbișonul și cu mustățile bârzoi prindea a răcni, mare spaimă cutremura pe cei greșiți. Dar toți îl iubeau, că era om bun. Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cel roșu cum îi sângele de hulub. E la mintea cintezoiului că mulți pravoslavnici ieșeni râvneau să se acolisească de acele lacrimi și de acel sânge, dar să se fi eglendisit cu ele, prea puțini. Printre acești prea puțini și bunicul meu Gavril se cere pomenit. Înalt-prea-sfințitul îl oprea ades la masa înalt-prea-sfinției sale și-l ospăta. Și vorovind ei între ei de cele bisericești daraveri, se mai ajuta bunicul în voroavă, când cu sânge de hulub, când cu lacrimă de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fi eglendisit cu ele, prea puțini. Printre acești prea puțini și bunicul meu Gavril se cere pomenit. Înalt-prea-sfințitul îl oprea ades la masa înalt-prea-sfinției sale și-l ospăta. Și vorovind ei între ei de cele bisericești daraveri, se mai ajuta bunicul în voroavă, când cu sânge de hulub, când cu lacrimă de fecioară, tot vinuri cuvioase și cu miroznă rară. Odată, în postul mare pare-mi-se, brodindu-se bunicul meu Gavril (este vorba de muzicianul Gavril Muzicescu n.n.) la masa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]