10,800 matches
-
intitulat „Floarea adevărului”, carte din care se cunosc doar două exemplare: unul la Biblioteca Națională a României și unul la Országos Szécsényi Könyvtár (Biblioteca Națională Szécsényi) din Budapesta. Ea este opera colectivă a „cuvioșilor ieromonași” de la Blaj, respectiv a tuturor călugărilor greco-catolici, în frunte cu călugărul-episcop Petru Pavel Aron. Cartea este o explicare foarte doctă a celor patru puncte dogmatice sub care s-au unit românii cu Roma la 1700, implicând justificarea rațională a evenimentului. Ca mod de exprimare, cartea este
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
cu religiozitatea populară catolică. Între artiștii mai cunoscuți care au activat la Nicula se numără Emil Weiß, Moritz Hachmann și Karl Müller. În 1936 episcopul dr. Iuliu Hossu al Episcopiei de Cluj-Gherla a încredințat icoana și așezământul monahal spre îngrijire călugărilor din Ordinul Sfântul Vasile cel Mare (bazilieni). Aceștia au încadrat-o în iconostasul din lemn de tei al bisericii mănăstirii. Oficiosul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, săptămânalul "Renașterea", nega în anul 1938 faptul că la Nicula, în mănăstirea
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
care a lăcrimat în 1699. Concluzia articolului intitulat " Baza pelerinajului de la Nicula" era aceea că "cercetările istorice dovedesc că la Nicula e numai o pseudo-icoană", iar originalul s-ar afla la Biserica Piariștilor din Cluj. Vasile Chezan, tatăl unuia din călugării arestați în 1948 (anul interzicerii Bisericii greco-catolice din România) a salvat icoana primită de la episcopul de Cluj-Gherla, dr. Iuliu Hossu, zidind-o într-unul din pereții casei sale, adăpostindu-o de prigoana ateistă a anilor care au urmat o dată cu ocupația
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
-și părăsească domiciliul. În clipa trecerii spre viața veșnică, bătrânul și-a îndreptat privirea spre peretele unde era ascunsă faimoasa icoană, într-un ultim gest de rugăciune. Aflat la în casă atunci și urmărind acest fapt, l-a făcut pe călugărul Serafim Măciucă, starețul ortodox al mănăstirii Nicula preluată deja de Biserica Ortodoxă Română, să cerceteze ulterior zidul casei și să descopere acolo, cu uimire, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și o ladă cu obiecte de cult. Icoana a
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
În anul 1991 după o restaurare defectuoasă la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, care a schimbat în totalitate imaginea din icoană, aceasta a fost dusă, în final, la mănăstirea Nicula. În 1948 mănăstirea greco-catolică a fost închisă. Călugării bazilieni au fost arestați în octombrie 1948, odată cu scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma în afara legii. Ieromonahul Leon Man, starețul mănăstirii, a fost întemnițat de comuniști și a murit în închisoarea de la Gherla. În 18 decembrie 1948 autoritățile comuniste au
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
de comuniști și a murit în închisoarea de la Gherla. În 18 decembrie 1948 autoritățile comuniste au instalat la Nicula primul stareț ortodox, în persoana ieromonahului Varahiil Jitaru, născut în anul 1913 în localitatea Pângărați, județul Neamț. Ca urmare a refuzului călugărilor ortodocși de a restitui mănăstirea, Episcopia de Cluj-Gherla, prin persoana Arhiepiscopului George Guțiu, a inițiat după 1989 un proces pentru recuperarea lăcașului de cult. Pe motiv că instanțele din Transilvania ar putea ține partea greco-catolicilor, cauza a fost strămutată la
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
Aștileanu, odată cu trecerea la cultul ortodox a ajuns episcop ortodox al Aradului: ieromonahul OSBM (Ordinul Sfântului Vasile cel Mare) Silvestru Augustin Prunduș, deținut politic, după care a ajuns ordinarius (conducător interimar) la Episcopiei unite de Cluj-Gherla și superiorul (protoegumen) al călugărilor bazilieni (OSBM) din România; Alexandru Nicula, deținut politic, protopop onorar al Dejului și prelat papal. Banca Națională a României a pus în circulație, la 2 martie 2015, în atenția numismaților, o monedă de argint, având valoarea nominală de 10 lei, la împlinirea „a
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
prima carte românească întocmită și tipărită de Școala Ardeleană. Este vorba de opusculul intitulat « Floarea adevărului », carte din care se păstrează un singur exemplar, și acela în străinătate. Ea este opera colectivă a „cuvioșilor ieromonași” de la Blaj, respectiv a tuturor călugărilor greco-catolici, în frunte cu călugărul-episcop Petru Pavel Aron. Cartea este o explicare foarte doctă a celor patru puncte dogmatice sub care s-au unit românii cu Roma la 1700, implicând justificarea rațională a evenimentului. Ca mod de exprimare, cartea este
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
-lea Ghica, văzând că biserica „[...]au rămas slabă și foarte săracă[...]”, într-un act din 8 mai 1752, trece administrarea mănăstirii din mâinile urmașilor celor lăsați de Constantin Brâncoveanu în cea a Eforiei Spitalului Sf. Pantelimon din București, egumenul și călugării având a se ocupa de cele spirituale, iar spitalul de cele materiale. Această închinare avea să fie un contract în toată regula, prin care călugării, în schimbul administrării și întreținerii bunurilor (reparații, construcții etc.), dădeau o sumă anuală de 25 de
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
valoase. Din nefericire acestea toate au dispărul în incendiul din 1 decembrie 1855 care a mistuit în întregime chilile și anexele. În 1863, odată cu secularizarea averilor mănăstirești, mănăstirea Brebu este desființată și reorganizată ca biserică de mir, pământurile și bunurile călugărilor trecând în patrimoniul Eforiei Spitelelor Civile care le-a scos la licitație. Casele domnești, și ele luate de Eforie, au fost transformate mai întâi în casă de vacanță pentru elevele de la azilul „Elena Doamna“, apoi în sanatoriu, preventoriu, între 1950
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
din 1 decembrie 1948) și până în 1989, iar patrimoniul acesteia a fost luat, fie în folosința statului comunist, fie în folosința Bisericii Ortodoxe Române. În această perioadă, și mai ales în anii stalinismului, ierarhii (un cardinal și 12 episcopi), preoții, călugării și credincioșii greco-catolici au fost aspru persecutați, mulți dintre ei murind în chinuri de martiri în închisorile si coloniile de muncă forțată din gulagul comunist sau în domicilii forțate. Prin aceste măsuri, se urmărea micșorarea influenței Bisericii Catolice și facilitarea
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
că tot în vremea domniei sale, Chilia a revenit Țării Românești. Participarea sa la lupta pentru triumful ortodoxiei la nordul Dunării se va materializa prin consacrarea în 1370, la Severin, a celui de al doilea scaun mitropolitan muntean și prin susținerea călugărului de origine greacă Nicodim, creatorul tradiției monastice la nord de Dunăre. Lui Vladislav i se atribuia Vadița, lângă Severin, fundație anterioară anului 1375 și Biserica Domnească din Curtea de Argeș. În plan economic, dă la 20 ianuarie 1368 un privilegiu pentru negustorii
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
Sfântă. Recunoscut oficial de Biserica catolică, prin acceptarea de către papa Inocențiu al II-lea în 1139 a formei lui de organizare, Ordinul a crescut repede ca număr de membri și putere. Ordinul (Organizația) cuprindea călugări militari războinici, călugări capelani și călugări de serviciu (slujitori). Cavalerii templieri puteau fi recunoscuți la îmbrăcăminte, după o mantie albă cu o cruce roșie, distinctivă, și erau printre cei mai bine echipați, antrenați și disciplinați războinici din perioada cruciadelor. Membrii Ordinului care nu erau războinici au
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
oară proceduri financiare care au reprezentat începutul sistemului bancar, și au construit numeroase fortificații în Europa și Țara Sfântă. Succesul templierilor era strâns legat de succesul cruciadelor, ei fiind sprijiniți de biserica catolică. Când Țara Sfântă a fost pierdută, iar călugării militari templieri au suferit înfrângeri zdrobitoare, sprijinul pentru existența ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile inițiatice secrete ale lor au creat neîncredere, iar regele Filip al IV-lea al Franței, puternic îndatorat ordinului, a început să facă presiuni asupra
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
Graal a fost "Povestea Graalului" text fantastic scris în 1180 de către Chrétien de Troyes, care provenea din aceeași zonă unde Conciliul de la Troyes sancționase oficial . În legenda Arturiană, eroul căutării Graalului, Sir Galahad (o invenție literară din secolul 13 a călugărilor din Ordinul cistercian al Sfântului Bernard de Clairvaux) era descris purtând un scut cu crucea Sfântului Gheorghe, similară cu insigna templierilor. În poemul epic cavaleresc din acea perioadă, "Parzival", Wolfram von Eschenbach se referă la templierii care păzeau Regatul Graalului
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
pentru aceste handicapuri. Fiu al unui preot budist sărac, Mizoguchi incendiază templul la care fusese primit pentru a se iniția și a deveni preot, ca și tatăl său. Întreg romanul e o poveste care conduce în final la acest sacrilegiu. Călugărul, un tânăr desfigurat și bâlbâit, cu un vădit dezechilibru sufletesc, a declarat la proces ca a incendiat templul pentru ca devenise gelos pe frumusețea lui. Psihiatrii l-au declarat schizofrenic și la proces acesta a mărturisit că își disprețuiește sinele demonic
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
engleză în vremea revoluției flower-power și a exploziei de religii de tip new-age, romanul a cunoscut un succes imediat printre adepții americani ai Zen Budism-ului. Întorcându-se la narațiunea de tip confesiv, Mishima imaginează lumea strâmbă a spiritului unui călugăr, Mizouguchi, traumatizat de imaginea mamei care făcea dragoste cu un bărbat în timp ce tatăl își dădea sufletul. Copilul, un Meursault transferat pe teritoriul japonez, este incapabil de orice tip de empatie față de cei ce-l înconjoară, sentimentele sale fiind cauterizate cu
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
proiecție suprarealistă, cu viziunea puternic sexualizată a sânului unei femei conducând la gestul final al arderii din temelii a templului. Una dintre pildele filozofiei budiste pe care starețul o citește în momentul în care Japonia capitulează e cea în care călugărul Nansen ucide o pisică. O pisică apărută în templu îi împarte pe locuitorii templului în două tabere, iar starețul Nansen o ucide pentru a anihila Sinele și închipuirile vane ale celorlalți frați. Episodul are o însemnătate capitală pentru Mizouguchi, care
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
rezultat al nemulțumirii lui Stalin privind acțiunile liderului comunist mongol Peljidiin Genden. Genden, printre altele, redusese aplicarea economiei planificate, refuzase să-și dea acordul pentru amplasarea de baze militare sovietice pe teritoriul Mongoliei și respinsese ordinul lui Stalin pentru "lichidarea" călugărilor budiști. Atunci când Stalin a sporit presiunile exercitate asupra Mongoliei, Genden l-a acuzat de imperialism. În 1936, Genden a fost înlăturat de la conducere, fiind, în scurt timp, arestat și apoi ucis. Cioibalsan, dispus să urmeze fără discuții dispozițiile lui Stalin
Horlooghiin Cioibalsan () [Corola-website/Science/298940_a_300269]
-
C.D. Zeletin. Valoarea și celebritatea operei lui Michelangelo a pus în umbră viața sa personală. Cercetări mai recente au dezvăluit și aspecte obscure ale existenței sale. Deși nu era sărac, avea un mod de viață auster și solitar, asemeni unui călugăr. Adeseori lucra fără pauză chiar și în timpul nopții, uitând să mănânce sau să se odihnească. Prezența a numeroase nuduri masculine în opera sa a făcut pe mulți comentatori să creadă că marele artist era homosexual, deși acesta nu a recunoscut
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
sau și a calităților sale medicinale. Ceainăriile atrăgeau artiștii vremii, unul dintre ei, Lu Yu (723-804) fiind autorul primului tratat despre ceai: "Cha Jing (Obiceiurile ceaiului)". Cam în aceeași perioadă (648-749), ceaiul a fost introdus și în Japonia de către un călugăr budist, "Gyoki"; el a plantat arbuștii în 49 de grădini ale templelor; în secolul al XIII-lea un preot Zen a creat Ceremonia ceaiului ("Cha-no-yu"). Pe la sfârșitul secolului al XVI-lea apar mențiuni rare despre acest obicei și la europeni
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
o ceainărie. Ceaiul verde japonez este bogat în vitamina C și prezintă un modest conținut de teina. În Japonia se vorbește despre existența unui ceai în pulbere, asemănător cu matcha, încă din anul 730. Cert este că în anul 1193, călugărul Eisai a plantat semințe de ceai pe care le adusese din Chină. Timp de că. 500 de ani a fost folosit doar în formă de pulvere ("matcha"). Prelucrea ceaiului "sencha" a fost inventată de abia în secolul al XVI-lea
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
vaniliei și scorțișoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte. Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristocrație. Ei nu au dezvăluit Europei secretul acestei băuturi timp de un secol. Călugării spanioli au fost cei care au făcut public modul de preparare a acestei băuturi ce a fost rapid apreciată la "Curtea Regală" din Franța și apoi din Marea Britanie. Locul privilegiat al ciocolatei în civilizațiile moderne se datorează aromei sale inimitabile
Ciocolată () [Corola-website/Science/297792_a_299121]
-
O fortăreață indigenă, Hochelaga, se afla pe insulă când primul european Jacques Cartier a vizitat-o în 1535. Samuel de Champlain a vizitat-o mai târziu, în 1603, dar francezii nu au colonizat-o până în 1642, când un grup de călugări, maici și coloniști au fondat satul "Ville-Marie" la ordinul lui Paul Chomedey de Maisonneuve. Orașul a crescut până a devenit un important centru de comerț cu piele. Era punctul de lansare pentru expedițiile franceze din interior ale unor oameni precum
Montréal () [Corola-website/Science/297833_a_299162]
-
lui Iisus Hristos. În secolul IV se stabilește la Marsilia monahul Sfântul Ioan Casian, de origine din Dobrogea, și pune pe picioare monahismul galic. Acesta s-a născut în anul 365 într-o așezare situată la gurile Dunării. A fost călugăr la Betleem, călugăr pelerin în Egipt, diacon la biserica St. Ioan Gurădeaur în Constantinopole, preot la Roma. În primăvara anului 416, el ajunge la Marsilia și se stabilește acolo. Construiște o criptă peste mormintele a doi martiri pentru a sărbători
Marsilia () [Corola-website/Science/297834_a_299163]