9,571 matches
-
târziu duhovnicul mânăstirii Adam. Schitul Buciumeni în anul 1750 devine metoc al Episcopiei Romanului. Un document al vremii menționează că hramul mânăstirii era sărbătorit a doua zi după Rusalii la sărbătoarea Sfintei Treimi. Între 1840 - 1844 se ridică biserica din cărămidă și clopotnița. De-a lungul timpului bucurându-se de numeroase danii, schitul își sporește atât obștea cât și averile. În 1860 schitul (legea secularizării averilor bisericești) se desființează, maicile fiind trimise la mânăstirile Adam, Agapia și Văratec, rămânând 12 monahii
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
dispunem despre Sened, trebuie să avem în vedere cele afirmate la *Peribsen. Prin urmare, ținând cont de listele regale, Sened ar fi fost al doilea succesor al lui *Ninetjer. Personal nu credem că numele din cartușul regal descoperit pe o cărămidă arsă din zona galeriilor lui *Ninetjer de la Saqqara, și anume nefer-senedj-Re, ar avea vreo legătură cu Sened din timpul dinastiei a II-a și acesta numai fiindcă ar conține elementul -senedj-(!). În schimb, certă pare o mențiune a numelui pe
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
o lungime de 120 de metri. Pot spune că zidurile interioare erau distruse în proporție de 100%. Apoi a fost furată piatra și din zidurile clădirii, atât de la parter, cât și de la etaj. Acum știu că o căruță a luat cărămida de la un coș de fum al clădirii și a dus-o în curtea bisericii. Nu știu dacă acel coș de fum a căzut singur sau a fost dărâmat de preotul din Ceplenița, Adrian Cosmincu, însă cărămida este în curtea sa
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
o căruță a luat cărămida de la un coș de fum al clădirii și a dus-o în curtea bisericii. Nu știu dacă acel coș de fum a căzut singur sau a fost dărâmat de preotul din Ceplenița, Adrian Cosmincu, însă cărămida este în curtea sa.”" Preotul nu a dorit să ofere o explicație cu privire la faptul că piatra de la conac se află în curtea bisericii, afirmând că nu el nu este implicat. Afirmațiile primarului sunt însă confirmate de către mai mulți săteni, care
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
Afirmațiile primarului sunt însă confirmate de către mai mulți săteni, care spun că l-au văzut pe preotul Adrian Cosmincu că a adus un tractor cu troliu de la Hârlău, a dărâmat un zid și a încărcat trei remorci de piatră și cărămidă. De asemenea, în ultimele luni și alți oameni din sat au cărat cu căruțele moloz și piatră, unii dintre ei fiind prinși în flagrant de către Poliția din Hârlău. Primarul afirmă că a sesizat în mai multe rânduri Inspectoratul de Cultură
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
Biserica schitului Logrești, cu hramul Sfinții Ioachim și Ana, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de familiile craiovene Pandia, Obedianu și Oțetelișanu, împreună cu preotul Ion Tândălescu, din satul vecin Frunza. S-a zidit din cărămidă, în formă de cruce, în stil brâncovenesc, de meșteri necunoscuți. Nu se cunoaște exact data terminării. Se poate afirma sigur că în anul 1769 era gata, căci la acea dată, ctitorul Tândălescu, devenit între timp egumen, sub numele de Iosif
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
act de închinare a schitului ca metoc al Episcopiei Râmnicului. O pisanie veche ne spune următoarele: „Având râvnă bună, numitul părinte ieromonah Ion ca să facă o biserică de piatră pe cureaua moșiei Sfinției sale din Tândălești, făcând și gătirea numai cu cărămidă și neîngăduindu-l fiul său Stancul dimpreună și cu alți moșneni au mers și s-au învoit cu Costache Pandia și soția sa Ilinca, cari i-au dat patru fălci de loc în hotarul Logreștilor, unde a cărat cărămida ce
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
cu cărămidă și neîngăduindu-l fiul său Stancul dimpreună și cu alți moșneni au mers și s-au învoit cu Costache Pandia și soția sa Ilinca, cari i-au dat patru fălci de loc în hotarul Logreștilor, unde a cărat cărămida ce avea făcută și cu cheltuiala lor a înălțat schitul”. Iosif ieromonahul moare în 1772, crucea lui funerară, cu indicația acestui an, a fost văzută în curtea bisericii, în anul 1901, de Alexandru Ștefulescu. Azi ea nu mai există. În
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
vitele moșierului, familiei Cănănău, stăpâna pe întinse terenuri și care avea aici adăposturi pentru vite. Vechimea satului este de înaintea anului 1700, deoarece alături de actuala biserică, spre sud se distinge locul unei foste biserici și există vechea sfântă masă din cărămidă și pământ a acelei biserici, ce se menține și astăzi. Locuitori acestui sat erau toți argați și muncitori la moșia boierilor. Azi satul "Fântânele" numără 271 de familii cu 933 de suflete. Actuala biserică a fost începută a zidi în
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Fântânele () [Corola-website/Science/312858_a_314187]
-
erau toți argați și muncitori la moșia boierilor. Azi satul "Fântânele" numără 271 de familii cu 933 de suflete. Actuala biserică a fost începută a zidi în anul 1791 de către Safta Cănănău . Biserică este construită pe temelie de piatră , pe cărămidă și a fost acoperită până în anul 1927 cu dranița , iar de atunci cu tablă zincata. Este în formă de cruce cu brațele S-E-N semirotunde, cu câte două contraforturi pe ambele parți cu ocnițe alăturate, de jur împrejur, pentru zugravit icoane
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Fântânele () [Corola-website/Science/312858_a_314187]
-
născut la data de 19 ianuarie 1915, în orașul Grigoriopol. Tatăl său a decedat pe când avea doar șapte ani, iar după încă șapte ani a rămas și orfan de mamă. Pentru a putea supraviețui, s-a angajat la fabrica de cărămidă. Într-una din zile, fratele său mai mare i-a spus că actorul Adașev caută tineri talentați pentru a-și face studiile la școala sa de actorie. Tânărul Victor a urmat studii la Studioul moldovenesc de pe lângă Institutul muzical-dramatic "L. Beethoven
Victor Gherlac () [Corola-website/Science/312907_a_314236]
-
situat tocmai pe partea cealaltă a Dunării, în Buda. După celalaltă ipoteză cuvântul "pest" se referă la cuptoarele slavilor situate în vechime în zona dintre Muntele Gellért și cartierul Tabán (de azi). Aceste cuptoare, numite „peci” erau folosite la arderea cărămidei și a țiglei. Cuvântul "pest" este folosit și astăzi pentru astfel de cuptoare în anumite zone locuite de maghiari, de exemplu la secui). Numele Pest a mai apărut și în malte contexte geografice, de pildă vechiul nume al Muntelui Gellért
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
toamna anului 1926 prin Misiuni sfinte de trei zile, iar în 3 Iulie 1927 a fost consacrată prin P. S. S. Alexandru Nicolescu Episcopul Lugojului, în prezența dlui Alexandru Lapedatu, ministrul cultelor și a altor reprezentanți ai autorităților”. Este clădită din cărămidă în stil neobizantin, în formă de cruce, având 25 de metri lungime. Acoperișul este din tablă, iar pictura a fost realizată de prof. Cornea din Cluj. Construirea bisericii a costat 500.000 lei, statul a contribuit prin generozitatea lui Lapedatu
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
și să cureți orașul de șobolani cu ajutorul șoimilor,ca sa nu răspândească ciuma. Poți sa pui mai multă bere, ca oamenii tăi să se îmbete, dar munca lor nu va mai fi perseverentă. Industria s-a dezvoltat si ea. După lemne, cărămizi ,fier, ulei încins, arme, vei avea în plus lâna de la oi și texturile -îmbrăcăminte pentru regina care va organiza dansuri festive și miere pentru ceară ca să faci lumănări pentru preotul bisericii. Bineînțeles că nici în acest Stronghold nu s-a
Stronghold 2 () [Corola-website/Science/312995_a_314324]
-
mai ales în anii în care nu sunt gunoite. Ele sunt bine localizate în peisajul satului sau sunt de mica întindere intercalate printre alte culturi. Cele mai cunoscute fânețe, numite de locuitori ""fânațuri"", sunt ""Luncile lui Bălan"", ""Luncile Braniștii"", ""La Cărămizi"", ""Su Braniște"", ""Valea Lupului"" și ""Racovicioara"". Deseori unele familii de racoviceni au folosit drept fânețe ogrăzile, mai ales cele dinspre pădure. Peste douăzeci de ogrăzi purtând numele proprietarilor lor, în perioada de după "colectivizare", au fost desființate, urmând ca Legea nr.
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
pridvor cu zidurile mai subțiri, închis cu geamuri și ușa. Pardoseala era din lespezi de piatră tăiate regulat, în parte actual degradate. Exteriorul era prevăzut cu un brâu median, bogat decorat în două rânduri de zimți, între două rânduri de cărămidă așezată în picioare și două așazate pe lat. Sub brâu au existat firide mărginite de ceramică profilata. Biserică era înconjurată pe tot perimetrul de un trotuar din bolovăni de piatră. Pisania lăsată aici în 27 noiembrie 1640 de Matei Basarab
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
mai mare oraș și centrul regiunii Warburger Börde. Orașul a fost atestat pentru prima dată în jurul anului 1010. Prima mărturie despre orașul înconjurat de zid provine din anul 1036. Imaginea orașului este impregnată de construcții istorice din piatră, lemn sau cărămidă, așezate pe o coastă de deal. Deoarece localitatea Warburg este în una din zonele cele mai secetoase ale Westfaliei și are numeroase suprafețe calcaroase semiuscate se dezvoltă acolo nenumărate plante de cultură agricolă și plante medicinale care se regăsesc extrem de
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
din lemn. În ceea ce privește interiorul bisericii, a rămas același, nesuferind nici o schimbare: fără pictură și cu ornament frumos. În anul 1843 s-a refăcut iconostasul, s-a podit biserica cu scânduri pe timpul preotului Marian Lazăr (1833-1861), înlăturându-se vechea pardoseală din cărămidă. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica " Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Reuseni avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
s-a podit biserica cu scânduri pe timpul preotului Marian Lazăr (1833-1861), înlăturându-se vechea pardoseală din cărămidă. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica " Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Reuseni avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 150 familii cu 700 credincioși. Ea avea ca filială biserica "Nașterea Maicii Domnului" din
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
pe un vârf de deal împădurit, boierul Lupu Răftivanu a construit un han care a dispărut odată cu apariția căii ferate ce face legătura între Pașcani și Suceava. Pe la anul 1850 hanul de aici a fost reconsolidat cu piatră și cu cărămidă și acoperit cu țiglă. De existența lui sunt legate și câteva povestiri care vorbesc de haiduci, potere și locuri de tabere. După Revoluția din decembrie 1989, ultimele ruine ale hanului au dispărut, fiind probabil luate de către țăranii care-și construiau
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
autorităților de atunci care le spuneau sătenilor că trebuie să distrugă tot ce-i boieresc, locuitorii din Poiana și cei din satele vecine au distrus zidul împrejmuitor al bisericii, din care nu a mai rămas decât temelia. Ei au luat cărămizile și le-au folosit la construirea de case. Ulterior, s-a construit un gard nou, metalic. În prezent, biserica se află într-o stare de degradare. Acoperișul are fisuri, cauzate de trăsnete, prin care se infiltrează apa în interiorul său, în
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
iar 50 de persoane sunt singure. În partea de est a bisericii, lângă peretele altarului, se află mormântul modest al boierului Gheorghe Sterea (1853-1940), considerat ctitor al bisericii. Biserica este construită din piatră nefasonată, cu intervenții din piatră fasonată și cărămidă fasonată plină. Pereții exteriori sunt tencuiți, având profile și muluri în manieră neogreacă. Edificiul are un acoperiș simplu, în patru ape, cu o învelitoare din tablă de cupru. Din cele patru turle dispuse în linie, cu acoperișurile în formă de
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
artera principală a satului, parte componentă a drumului DJ 105G - Tălmaciu - Racovița - Avrig, drum modernizat care leagă DN7 (E81) de DN1 (E68), noile construcții să aibe trei nivele (P+2), care să respecte arhitectura locală, respectiv construcții din piatră și cărămidă acoperite cu țiglă roșie. În vederea „îndesirii” construcțiilor în perimetrul construibil al satului de 62.5 ha se prevedea apariția unor noi nuclee de construcții în parte pe seama expropierii unor terenuri din grădinile localnicilor precum și prin demolarea unor anexe gospodărești. În
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
procesul de reformare a bisericii după învățătura lui Martin Luther. In războiul de treizeci de ani biserica este distrusă parțial de trupele catolice imperiale. In anul 1640 se face repararea stricăciunilor cu refacerea turnului bisericii cu clopote noi. Construcția de cărămidă și mărirea bisericii va fi realizată în secolul XVIII, din clopotele vechi vor fi turnate în 1918 tunuri de artilerie. Stricăciunile provocate de cel de al doilea război mondial vor fi reparate în 1965, amvonul va fi adus de la biserica
Borgfeld () [Corola-website/Science/309613_a_310942]
-
vopsit turnul). A doua poartă, Poarta de Jos, era situată în locul în care pornește strada Moșilor. Pe locul în care ulterior va fi construită curtea domnească, Mircea cel Bătrân construiește o cetate, undeva între anii 1386-1418. Cetatea avea ziduri de cărămidă și era înconjurată de șanț de apărare. În secolul al XV-lea, Vlad Țepeș, domnul Țării Românești, consolidează cetatea construită de Mircea cel Bătrân și o ridică la rangul de reședință domnească, alternativă celei de la Târgoviște. Primele date certe despre
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]