9,344 matches
-
insula în zare. — Haide, știu că ești acolo, am strigat peste apă. Ești mereu acolo, nu? Ce mai aștepți? M-am târât de-a lungul V-ului, am luat laptopul lui Nimeni și m-am cățărat pe peretele înclinat al cabinei până pe puntea superioară. Mi-am aruncat picioarele peste margine, uitându-mă în jos la apa care urca spre mine. Marea creștea din ce în ce mai repede și barca pârâia din toate încheieturile, peretele cândva vertical al punții superioare fiind acum un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
exclus să-mi fi zdruncinat creierul, copleșit și-așa de gînduri negre...“ Ca pentru a scăpa de vreun pisălog care s-ar fi ținut după el explicîndu-i lucruri ce nu-l interesau cîtuși de puțin, Rowe intră brusc Într-o cabină telefonică și formă un număr. La celălalt capăt al firului, o voce aspră Îi răspunse pe un ton ce părea să-i conteste dreptul de a folosi rețeaua telefonică. — Aici Mamele libere. Cine-i la aparat? — Aș dori să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Un prieten al ei. Un mormăit dezaprobator răzbătu pe fir, pînă la urechea lui. Dați-mi, vă rog, legătura, stărui Rowe, și În clipa următoare auzi un glas pe care dac-ar fi Închis ochii pentru a nu mai vedea cabina telefonică și ruinele din Holborn l-ar fi putut lua drept al soției sale. De fapt, nu semăna deloc cu al ei dar, Întrucît nu mai vorbise de-atîta vreme cu vreo femeie În afară de proprietăreasa lui și de vînzătoarele din magazinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cu ce vă putem servi, domnule? Îl Întîmpină un individ În redingotă, cu o față obosită, plină de riduri și parcă speriată. — Mi-am dat Întîlnire cu un prieten, Îi răspunse Rowe, aruncînd o privire În lungul Îngustului coridor dintre cabinele cu oglinzi. Cred că e la probă acum, adăugă el. — Luați loc, vă rog, zise individul. Domnule Ford! Domnule Ford! Dintr-una din cabine apăru, cu un centimetru În jurul gîtului și cu o perniță de ace la rever, masivul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dat Întîlnire cu un prieten, Îi răspunse Rowe, aruncînd o privire În lungul Îngustului coridor dintre cabinele cu oglinzi. Cred că e la probă acum, adăugă el. — Luați loc, vă rog, zise individul. Domnule Ford! Domnule Ford! Dintr-una din cabine apăru, cu un centimetru În jurul gîtului și cu o perniță de ace la rever, masivul și distinsul domn Cost, pe care Rowe Îl văzuse mort la serata doamnei Bellairs. Figura lui Își reluă locul În memoria lui Rowe, alături de domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu se ducă de rîpă. — Cost! strigă el. Cost! Abia În clipa aceea i se părură ciudate calmul și Încetineala omului cu foarfeci, a cărui privire Îi pipăise parcă fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină, situată În celălalt capăt al coridorului, ieși valvîrtej domnul Prentice numai În cămașă. — Ce se Întîmplă? Întrebă el, dar Rowe ajunsese deja la cealaltă cabină și se căznea să-i deschidă ușa. Peste umărul lui, putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rîpă. — Cost! strigă el. Cost! Abia În clipa aceea i se părură ciudate calmul și Încetineala omului cu foarfeci, a cărui privire Îi pipăise parcă fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină, situată În celălalt capăt al coridorului, ieși valvîrtej domnul Prentice numai În cămașă. — Ce se Întîmplă? Întrebă el, dar Rowe ajunsese deja la cealaltă cabină și se căznea să-i deschidă ușa. Peste umărul lui, putu vedea fața uluită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină, situată În celălalt capăt al coridorului, ieși valvîrtej domnul Prentice numai În cămașă. — Ce se Întîmplă? Întrebă el, dar Rowe ajunsese deja la cealaltă cabină și se căznea să-i deschidă ușa. Peste umărul lui, putu vedea fața uluită a domnului Bridges și ochii holbați ai lui Davis. — Repede, dă-mi pălăria! exclamă Rowe apucînd melonul lui Davis și spărgînd geamul ușii. Printre cioburile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tulbura acum - cum nu-l tulburase nici În primele săptămîni petrecute În sanatoriul doctorului Forester. „Ce bine e să fii din nou adult!“ Își spunea. Cu sufletul plin de taina pe care-o cunoștea numai el, se Îndreptă spre o cabină telefonică din Bayswater. Făcuse rost, la hotel, de o mulțime de fise. Ațîțat la culme, introduse prima fisă și formă un număr, dar la celălalt capăt al firului, o voce Îi răspunse cu dezinvoltură: „Brutăria igienică vă stă la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de viață. David nu-și pierduse speranța, dar eu am presimțit totul, dragul meu Ernest, din clipa cînd am auzit-o ce trist mieuna, sărăcuța... Era o poveste palpitantă, dar Rowe n-avea vreme de pierdut, așa că Închise telefonul. În cabină era o căldură insuportabilă. Rowe consumase pînă acum fise În valoare de un șiling: Îi mai rămîneau patru numere posibile și era sigur că unul dintre ele Îi va răsplăti strădania și că va auzi glasul ce-i va dezlega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
repezi ale inimii Îl avertizau că o dată cu glasul pe care-l va auzi ar putea afla un adevăr Îngrozitor. PÎnă acum fuseseră cinci morți... Răsuflă ușurat cînd auzi: — Aici Societatea de Gaz și Electricitate. Mai putea Încă să iasă din cabina telefonică și să lase totul În seama domnului Prentice. La urma urmei, de unde putea să știe că glasul pe care-l căuta nu era chiar glasul omului de la Brutăria igienică, sau al prietenei lui Ernest? Dar dacă s-ar duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Începuse. Și totuși, continua să ezite În timp ce asuda: nădușeala i se prelingea În ochi. Încă două numere! Deci, o șansă de cincizeci la sută! Va mai forma un număr, iar dacă acesta nu va fi cel căutat, va ieși din cabina telefonică și se va lăsa păgubaș. În definitiv, poate că la mijloc nu fusese decît o amăgire, din pricina tulburării ce-l cuprinsese În atelierul de croitorie al lui Cost... Degetul lui arătător formă, În silă, combinația devenită familială: B.A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răspuns, să fi fost prea departe de telefon - undeva la capătul scărilor, sau chiar În stradă! Dacă nu și-ar fi lăsat imaginația să vagabondeze atîta, Rowe n-ar fi aflat niciodată că formase numărul Annei Hilfe. Ieși năuc din cabină pe strada Bayswate. Avea trei posibilități - dintre care cea mai rezonabilă și mai cinstită era să anunțe poliția. O altă posibilitate era să nu spună nimănui nimic. Și, În sfîrșit, mai exista posibilitatea de a se convinge singur. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu, e cu neputință! Ciclul se Încheiase: acum Rowe era ceea ce Digby dorise să fie, și anume un om Întreg. mintea lui reintrase În stăpînirea Întregului său trecut. Willi Hilfe scoase un fel de rîgÎială și porni repede spre o cabină W.C., cu mîna bandajată Întinsă Înainte. Alunecă pe pardoseala udă, dar se ridică numaidecît și Începu să zgîlțîie ușa cabinei. Nu reuși s-o deschidă, căci era, bineînțeles, Încuiată. Păru dezorientat, neștiind ce să facă: parcă simțea nevoia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mintea lui reintrase În stăpînirea Întregului său trecut. Willi Hilfe scoase un fel de rîgÎială și porni repede spre o cabină W.C., cu mîna bandajată Întinsă Înainte. Alunecă pe pardoseala udă, dar se ridică numaidecît și Începu să zgîlțîie ușa cabinei. Nu reuși s-o deschidă, căci era, bineînțeles, Încuiată. Păru dezorientat, neștiind ce să facă: parcă simțea nevoia să se ascundă Îndărătul unei uși, În vreo văgăună... — Dă-mi, te rog, un penny ca să deschid cabina - se milogi el, Întorcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Începu să zgîlțîie ușa cabinei. Nu reuși s-o deschidă, căci era, bineînțeles, Încuiată. Păru dezorientat, neștiind ce să facă: parcă simțea nevoia să se ascundă Îndărătul unei uși, În vreo văgăună... — Dă-mi, te rog, un penny ca să deschid cabina - se milogi el, Întorcîndu-se cu fața spre Rowe. În clipa aceea, sirenele Începură să sune sfîrșitul alarmei. Era un zgomot Învăluitor, venind parcă de pretutindeni: Rowe avea impresia că Însăși pardoseala closetului public se tînguia sub picioarele lui. Mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la trei ani după plecarea tatălui său, hotărî să-și Încerce și el norocul În Europa. Găsi ușor un contract la un club pe Coasta de Azur, asta nu era o problemă; felurite fufe Îl așteptau În fiecare seară În cabină, nici asta nu era o problemă. Dar nimeni, de la nici o casă de discuri, n-a dat nici cea mai mică atenție mostrelor pe care le trimitea. Când o Întâlni pe Annabelle, David posedase deja peste cinci sute de femei; totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În esență străine și adesea Îi devin de-a dreptul ostile.” (Auguste Comte - Appel aux conservateurs) Către prânz, Bruno se urcă În mașină și Își continuă drumul până la Parthenay. Aici, se hotărî totuși s-o ia pe autostradă. De la o cabină, Îl sună pe Michel - care ridică imediat telefonul. Se Întorcea la Paris și ar fi vrut să-l vadă diseară. Mâine nu poate, e cu fiu-său. Diseară Însă, da, i se părea important. Michel nu se arătă prea tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Mai Lin, În sala de așteptare; intrând, m-am așezat lângă un ins a cărui față Îmi era vag cunoscută - dar foarte vag, era doar o impresie difuză. După aceea, individul a intrat, iar eu am urmat imediat după el. Cabinele de masaj erau separate cu draperii din plastic și erau două de toate, deci lângă mine nu putea fi decât insul de adineaori. În momentul când fata a Început să-și plimbe pieptul dat cu săpun pe burta mea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
draperii din plastic și erau două de toate, deci lângă mine nu putea fi decât insul de adineaori. În momentul când fata a Început să-și plimbe pieptul dat cu săpun pe burta mea, am avut o iluminare: tipul din cabina de alături, pe cale să-și facă un body body, era taică-meu. Îmbătrânise, acum chiar arăta ca un pensionar, dar era el, nu aveam nici o Îndoială. În același moment l-am auzit cum ejaculează, cu un mic zgomot de vezică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ea răspunse: — Da. Sâmbăta următoare, Annabelle Îl invită la cină. Locuia Într-o garsonieră pe strada Legendre. Spațiul era foarte strâmt, dar ambianța era primitoare - tavanul și pereții erau acoperiți cu lambriu din lemn de culoare Închisă, ca Într-o cabină de vapor. — Locuiesc aici de opt ani, spuse ea. M-am mutat când am reușit la concursul de bibliotecare. Înainte lucram la TF1, la serviciul de coproducții. Mă săturasem, nu-mi plăcea mediul ăla. Schimbându-mi slujba, am rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
generalitatea sa, ca sistem autoreproductibil. Mai Întâi, Annabelle nu răspunse nimic; nu-și putea stăpâni o ușoară crispare a gurii. Apoi Îi turnă din nou vin; În seara aceea gătise pește, iar mica ei garsonieră evoca mai mult ca oricând cabina unui vapor. — Nu te-ai gândit să mă iei cu tine... Cuvintele ei răsunară În tăcere; tăcerea se prelungi. — Nici măcar nu te-ai gândit..., spuse ea cu un amestec de ciudă copilărească și de uimire; apoi izbucni În plâns. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și 23, așa că, scoțându-și pieptul Înainte, ca la trecerea În revistă a gărzii, Înaintă spre capătul șirului. — Ce se-ntâmplă aici? Întrebă el scurt. Un bătrân bărbos tocmai ieșea pe ușile batante care despărțeau marea sală de așteptare de cabinele de baie. Avea părul ud, iar apa Îi curgea șiroaie pe trup, lipindu-i cămeșoiul de piele. În mâna pe care-o agita deasupra capului strângea un mic obiect galben și se pregătea să strige ceva, când degetele lui Napoleon
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
decât să rămână captiv În fața unui dulap deschis, plin cu rochii de mărimea XXL?“ a spus Franz, făcând jucăuș semn cu ochiul onorabililor juzi. „Cred că fiecare dintre noi a fost silit măcar o dată să aștepte ore Întregi lângă o cabină de probă, răspunzând acelorași Întrebări: «Îmi stă bine?», «Nu mă face grasă?», « Oare au și pe lila?». Totul În viață depinde de toanele unei femei. Acest lucru ne arată că sicriul plin cu rochii, În care K. nici nu poate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
al dubei din spate, o hardughie pe care scria „Guido Pepperoni - aparatură electronică second-hand“. Pe benă era desenat chiar chipul zâmbitor al șoferului, cu mustățile lungi, arcuite ca două aripi În zbor, ceea ce contrasta teribil cu originalul Încruntat, expus În cabină, la nici un metru distanță. Înaintam de vreo jumătate de oră În ritmul unei coloane de condamnați legați cu același lanț și totul părea să se ridice În calea evadării. Câteva secunde, cât verdele flutura ca un steag al speranței peste
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]