9,685 matches
-
odalisce tandre, iubite de satiri" (Nocturnă). La fel ca și maestrul căruia îi și dedică poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi specii considerate drept minore sau vetuste (romanța, fabula, sonetul) și își înmoaie penelul în cernelurile temelor poetice consacrate: nostalgia copilăriei (Matricea copilăriei), temporalitatea umană și cea cosmică (Numai prezent), raportul viață moarte (Înțelepciune). După cum se observă, temele sale predilecte sunt iubirea și relația om divinitate. Erotica lui Dumitru Spătaru are, în esență, o gravitate nepervertită nici când sonurile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Francezului: "Visez la strălucita logodnă/ a Cancerului cu Nebunia/ în zilele de aur al lunii Mai". Desigur că, la o primă vedere, în astfel de versuri se poate observa o retorică neoromantică, ce ar miza pe motivele și atitudinile existențiale consacrate (visul, temporalitatea grandioasă, logodna extinsă la nivelul elementelor cosmice, devenită chiar principiu otologic). Comentând aceste versuri într-un context în care detaliază formele de "răzmeriță a eului creator împotriva disciplinei ce și-a impus-o printr-un orgolios exces volițional
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ani înainte, de Michelet și Quinet în cartea lor despre evrei. În ce privește prologul la Joseph Balsamo, nu trebuie decît să transpunem în tiparul romanului popular acele teze dezvoltate încă din 1787 de abatele Barruel în cele cinci volume ale Memoriilor consacrate istoriei iacobinismului 10. Pentru Barruel, originea și desfășurarea revoluției franceze erau legate profund de acțiunile francmasoneriei, moștenitoarea unei vechi tradiții a urii față de Monarhie și față de Biserică, francmasoneria fiind ea însăși condusă, într-o împrejurare sau alta, de o sectă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu miile sale de guri și de ventuze, absorbind sîngele cald din venele sale care se dezumflau cu zgomot de sticle golite..." E vorba de acea obsesie a ingurgitării, a cărei cea mai semnificativă mărturie o constituie, fără îndoială, povestirile consacrate descrierii "morților ritualice" atribuite celor mai puternici sau celor mai fideli dintre evrei (aceste povestiri sînt în număr deloc neglijabil în Franța de la sfîrșitul secolului al XlX-lea). Potrivit abatelui Desportes, de pildă, autor al unei lucrări publicate în 1889
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unui trecut totuși încă foarte apropiat? Nu putem să spunem mai mult decît Rétif, Proudhon sau Péguy. Apropierea e de asemenea obligatorie dacă ținem seama de datele pe care le vom aduna din recentul și foarte inteligentul studiu de sociologie, consacrat așa-numitului de către autoarea Rose-Marie Lagrave, "sat romanesc 63". "La ce sat poate visa o societate într-un anumit moment al istoriei sale?" se întreabă doamna Lagrave pornind de la analiza conținutului a șaptezeci și șapte de lucrări despre textul romanesc
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
63". "La ce sat poate visa o societate într-un anumit moment al istoriei sale?" se întreabă doamna Lagrave pornind de la analiza conținutului a șaptezeci și șapte de lucrări despre textul romanesc, publicate în Franța între 1950 și 1960 și consacrate vieții țărănești. Se va observa nu numai cît de mult tabloul satului arhetipal, descris de doamna Lagrave, se apropie de un model stabilit în secolul Luminilor, ci și cît de mult continuă el să fie dovada acelorași valori sociale. Două
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Lagrave, se apropie de un model stabilit în secolul Luminilor, ci și cît de mult continuă el să fie dovada acelorași valori sociale. Două aspecte merită să fie reținute în mod deosebit. Mai întîi faptul că numărul mare de romane consacrate satului, publicate îa intervalul menționat, corespunde întru totul unei perioade de masiv exod rural, de schimbări decisive în modul de viață al agricultorilor. In al doilea rînd, mai e și faptul că harta răspîndirii geografice a locurilor evocate coincide în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
să pună la îndoială aceste date ce păreau incontestabile. E o carte care dovedește și evidențiază că e important ceea ce se consideră a fi o instituție, importanță atestată de numărul foarte mare de rapoarte, de discursuri, de planuri, de propuneri consacrate acestei instituții a sărbătorii, îndeosebi și tocmai de aceea contribuția sa interesează direct subiectul în discuție studiul Monei Ozouf s-a străduit să delimiteze semnificația principală pe care mentalitatea revoluționară a atribuit-o întotdeauna acestei instituții. E o semnificație ce
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
deosebita grijă să nu omitem nici un autor și nici o lucrare care uneori în mod decisiv au stimulat reflecția noastră și care permit cititorului să o urmărească, să o aprofundeze sau să o contrazică. I. ÎN LOC DE INTRODUCERE ÎN IMAGINARUL POLITIC l. Consacrat studiului imaginarului politic, acest eseu ar fi fost de neconceput dacă, în ultimii patruzeci de ani, n-ar fi apărut trei mari opere care au modificat orizonturile culturii contemporane: ale lui Mircea Eliade, Claude Levi-Strauss și Georges Dumezil. Aceste opere
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Aceste opere constituie punctul de pornire indispensabil oricărei tentative de apropiere de fenomenul mitologic, indiferent de natura acestuia. Avînd în vedere dimensiunile lor, nu le vom cita în întregime, ci volum după volum, în relație imediată cu fiecare dintre problemele consacrate. Între lucrările cu caracter general cele mai utile pentru înțelegerea globală a subiectului, trebuie să menționăm: Roger Caillois, Mitul și omul, Gallimard, Paris, 1938, și Omul și sacrul, Gallimard, Paris, 1950; Ernst Cassirer, The Philosophy of Simbolic Forms, Yale University
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Fragmente despre instituțiile republicane, precedată de Spiritul Revoluției, Union generale D'editions, Paris, 1963. 50. Vezi foarte frumoasa carte a lui Fernand Baldensperger, Mișcarea ideilor în emigrația franceză, Pion, Paris, 1924, vol. II. Vezi, în volumul al II-lea, capitolul consacrat "profeților trecutului" din care am extras citatele următoare. 51. Despre visul rural, vezi Paul Vernois, Romanul rustic de la George Sand la Ramuz, Nizet, Paris, 1962. Vezi, de asemenea, în afara articolului menționat al lui Danielle Leger, Utopiile reîntoarcerii, studiul lui Rémy
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
le da locul cuvenit în cadrul general al unei descrieri a discursurilor". Philippe Hamon, dintr-o perspectivă literară, pune bazele unui studiu istoric și semiotic al textului descriptiv. După un număr de trei articole, între 1972 și 1975, publică prima lucrare consacrată descrierii, Introduction à l'analyse du descriptif, Hachette, Paris (1981), operă reeditată în 1993, sub titlul Du descriptif. Descrierea își dobîndește, alături de teoriile povestirii, statutul de obiect de cunoaștere. Nu mult după aceea, cei doi semioticeni, în volumul II al
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi "un loc mai puțin informant din punct de vedere semantic", narațiunea fiind aceea care "dă tonul", autorii mai arată că, în realitate, într-o povestire, descrierile și narațiunea se informează în egală măsură una pe cealaltă. Partea a doua, consacrată unei abordări prin prisma lingvisticii textuale, tratează, deschizîndu-se de astă dată altor discursuri (jurnalistic, publicitar ș. a.) decît cele literare, dar și altor genuri descriptive (portretul și mai ales descrierea de acțiuni), textul ca structură secvențială, apoi ca structură a reprezentării
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ca Tratat teoretic și practic de literatură (Traité théorique et pratique de littérature) de E. Lefranc, apărut în 1880, integrează de asemenea descrierea între figurile de gîndire dezvoltate. El rezervă un capitol amplu, în a treia parte a tratatului său consacrat compoziției -, pentru șase tipuri de descrieri: Topografia, Cronologia, Prozopografia și Etopeea [categoriile (a), (b), (c), (d) ale lui P. Fontanier], în timp ce Hipotipoza și Demonstrația corespund clar punctului (g): Demonstrația este expunerea unui anume fapt, povestirea unui eveniment, ca de exemplu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de-al doilea tip de DA, sub forma unor secvențe de acțiuni ordonate scrise la imperfect (chiar la perfectul simplu), este mai dificil de analizat. În majoritatea cazurilor ele nu se deosebesc de secvențele narative. De exemplu, într-un articol consacrat descrierii de acțiuni (action description) T. A. van Dijk (1977b, p. 1 și 6) ia în considerare atît povestirile, cît și rapoartele poliției: Multe tipuri de discurs conțin fraze care denotă acțiuni, însă aceasta nu înseamnă că ele au doar
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Roland Barthes. Une Anthologie, Macula, Paris. * Honoré de Balzac, Iluzii pierdute, traducere de Dinu Albulescu, Editura Univers, București, 1988. Traducătorul prezentei lucrări a ales, în cazul operelor clasice din care sînt extrase fragmente destinate exemplificării, să aducă în fața cititorului traducerile consacrate. Există însă și texte a căror traducere s-a făcut direct, fie din rațiuni tehnice, pentru ca extrasul să corespundă întocmai noțiunilor ilustrate, fie din cauza inexistenței traducerii în limba română (n.t.). Homer, Iliada, traducere de George Murnu, Editura Univers, București
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai multe articole editoriale, era de a participa la instruirea poporului și la îmbunătățirea moravurilor, prin publicistică și conferințe care să difuzeze cunoștințe științifice și filosofice. Spre deosebire de alte reviste ale timpului, care tipăreau, de cele mai multe ori, reproduceri din literatura scriitorilor consacrați și rar scrieri inedite, A.r. a obținut versuri noi de la poeți ca D. Bolintineanu, G. Crețeanu, N. Nicoleanu și Gh. Sion. Lui C. Stamati i s-au reprodus poezii din volumul Muza românească (1868), iar I. Heliade-Rădulescu și-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285489_a_286818]
-
războiului și ai secetei, ele oferă suport unor stări alienante, provocatoare de exasperări paroxistice, de proiecții demențiale, de halucinații. Sunt particularități care, în cele mai izbutite nuvele, ies nu doar din calapoadele strâmbe ale realismului socialist, ci din orice tipare consacrate ale literarului și devin în romanele de maturitate constituenți formativi ai unui stil de o noutate deconcertantă. Printre cei dintâi, P. a dărâmat zăgazurile din calea invenției în materie de tehnică romanescă, fără a nimici însă realismul. A substituit oricărui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Scriitorilor din Târgu Mureș). Prospecțiuni și, cum spune subtitlul cărții, „orientări în literatura română de azi”, comentariile sunt grupate în trei secțiuni distincte: Textul poetic, Textul epic și Textul critic, elocvente atât pentru opțiunile criticului, în ordinea valorilor literare contemporane consacrate sau în curs de afirmare, cât și pentru aria explorărilor, incluzând justificat și autori și cărți cu prezențe oarecum sporadice. Pertinența observațiilor, finețea descifrărilor, justețea situărilor avertizează asupra unui analist aplicat, receptiv și pătrunzător în identificarea structurilor și semnificațiilor, atent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
care să cuprindă un registru larg și variat de metode, procedee și mijloace de învățare, în intercondiționare și complementaritate continuă. Raportarea insistentă și necesară a sistemului de învățămînt la celelalte componente ale sistemului social global a condus la dezvoltarea cercetărilor consacrate evaluării eficienței sociale, economice sau psihopedagogice a activităților desfășurate în contextele pedagogice instituționalizate. În acest sens, o primă direcție de cercetare este reprezentată de o evaluare a rezultatelor școlare, dezvoltîndu-se criterii, norme, principii și metode docimologice, de măsurare și apreciere
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
grupul ca un tot, cum ar fi cooperarea, colaborarea și persuasiunea. Grupul ne apare, în acest fel, într-o dublă ipostază, ca generator de cerințe și ca mijloc de acțiune asupra persoanelor din care este format. 17.2.5. Studiile consacrate economiei învățămîntului au coincis, între altele, cu o schimbare a modului de analiză a funcțiilor educației în societate. Vreme îndelungată s-a considerat că învățămîntul este doar un sector al consumului social-economic. Schimbarea de perspectivă rezidă în analiza aprofundată a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
îndeosebi, relației lui Lupasco cu André Breton, Georges Mathieu și Salvador Dali. În al șaptelea capitol, analizez rolul terțu-lui inclus în geneza teatrului absurdului al lui Eugène Ionesco, precum și raporturile sale cu psihanaliza și cu moartea. Al optulea capitol este consacrat spinoasei probleme a lui Dumnezeu. Capitolele 9-11 sunt consacrate relației lui Lupasco cu Benjamin Fondane, Emil Cioran, Raymond Abellio și Edgar Morin. După concluzii, ultimul capitol al cărții furnizează o foarte bogată biobibliografie a lui Stéphane Lupasco, și aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și Salvador Dali. În al șaptelea capitol, analizez rolul terțu-lui inclus în geneza teatrului absurdului al lui Eugène Ionesco, precum și raporturile sale cu psihanaliza și cu moartea. Al optulea capitol este consacrat spinoasei probleme a lui Dumnezeu. Capitolele 9-11 sunt consacrate relației lui Lupasco cu Benjamin Fondane, Emil Cioran, Raymond Abellio și Edgar Morin. După concluzii, ultimul capitol al cărții furnizează o foarte bogată biobibliografie a lui Stéphane Lupasco, și aceasta nu din plăcerea de a acumula referințe, ci pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a impresionat mult pe Dali, din rațiuni evidente. Dar influența exercitată de lumea cuantică este practic ignorată în literatură critică despre Dali. Anumite picturi și mai ales scrierile cu caracter teologic ale lui Dali (cum ar fi, de exemplu, cea consacrată dogmei Adormirii Maicii Domnului, promulgată pe 1 noiembrie 1950) demonstrează limpede că Dali era familiarizat cu mecanica cuantică, al cărei părinte fondator era tocmai Max Planck 23. Proprietățile lumii cuantice au stimulat în mod deosebit imaginarul lui Dali. El era
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
că era între voi o adevărată comunitate de gîndire. Am aflat și că Stéphane a colaborat la revista ta Arguments, la care erai director administrativ. E vorba de " Systémologie et Cosmogonie", articol publicat în numărul 24 din Arguments, în 1961, consacrat problemei cosmologice. Se găsesc în același număr studii de Kostas Axelos, Werner Heisenberg, Martin Heidegger și Roger Munier, același care s-a impus mai apoi ca traducător al marelui poet argentinian Roberto Juarroz. Poți, oare, să evoci interacțiunea voastră cu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]