8,889 matches
-
a fost un triumf și a ajutat la intrarea lucării în repertoriul standard. Joachim a rămas un favorit al publicului englez până la sfârșitul vieții sale. După moartea lui Mendelssohn în 1847 Joachim a mai rămas puțin în Leipzig, predând la Conservator și interpretând în orchestra Gewandhaus împreună cu Ferdinand David. În 1848 Franz Liszt s-a mutat în Weimar determinat pentru a restaura reputația oralului de "Atena Germaniei". Aici a adunat un cerc de tineri discipoli avantgardiști care erau opozanți ai cercului
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
declarat în mod public că se opune tăierilor din bugetul pentru apărare efectuate de Primul Ministru Karl Staaf și de cabinetul său cu puțin înainte de Primul război Mondial, această acțiune a regelui a fost catalogată drept o provocare deliberată a conservatorilor și reacționarilor împotriva normei sistemului parlamentar susținut de liberali și social-democrați, conducând la demisia lui Karl Staaf. Gustaf al V-lea a numit un Guvern susținut de conservatori, condus de expertul juridic Hjalmar Hammarskjöld, care a rămas în funcție mai
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
această acțiune a regelui a fost catalogată drept o provocare deliberată a conservatorilor și reacționarilor împotriva normei sistemului parlamentar susținut de liberali și social-democrați, conducând la demisia lui Karl Staaf. Gustaf al V-lea a numit un Guvern susținut de conservatori, condus de expertul juridic Hjalmar Hammarskjöld, care a rămas în funcție mai mult decât se aștepta datorită izbucnirii Primului Război Mondial (în care Suedia a rămas neutră). Cu toate acestea, în anul Revoluției Ruse, tensiunile sociale continuă să crească astel încât în urma
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
de reprezentare la Londra a depășit durată oricărei piese de teatru muzical reprezentată până la acel moment, și "Rip Van Winkle" (1882), care a câștigat o faima internațională. Fiul unui cântăreț, Planquette s-a născut în Paris și a studiat la Conservatorul din Paris. El nu și-a terminat studiile din lipsa resurselor financiare și a lucrat ca pianist de cafenea, compozitor și cântăreț (era tenor). Câteva romanțe pe care le-a compus i-au adus mai putina faima decât cântecul sau
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
profesori de voce s-au străduit să-și revendice meritul de a-mi fi fost „profesori” doresc să afirm cu tărie că fratele meu Ettore este unul dintre cei care au un astfel de merit. Am studiat patru luni la Conservatorul Santa Cecilia din Roma sub Signor Persichini și s-a spus că nu aveam nici voce, nici talent muzical. După aceea am primit lecții de la Signor Sparapani timp de două luni și de la Signor Casini timp de patru luni, dar
Titta Ruffo () [Corola-website/Science/336526_a_337855]
-
Lidia Axionov (n. 2 februarie 1916, Chișinău; d. 10 martie 1986, Chișinău) a fost o muzicologă și pedagogă moldoveancă. În 1934, a absolvit Liceul Eparhial de Fete din Chișinău, după care Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „Unirea” din Chișinău în 1935 și Conservatorul George Enescu din Iași (clasa profesoarei A. Zira) în 1939. Activează ca profesoară la Liceul de Muzică din Chișinău între anii 1940-1941. În cursul războiului (1941-1944) este redactor
Lidia Axionov (muzicologă) () [Corola-website/Science/333450_a_334779]
-
Liceul de Muzică din Chișinău între anii 1940-1941. În cursul războiului (1941-1944) este redactor literar la Teatrul Unit Moldovenesc-Rus, evacuat în orașul Marî, Turkmenistan. Între 1944 și 1958 este lector superior, șef de studii, decan al facultății de interpreți a Conservatorului de Stat din Chișinău. În 1960-1962 face specializare la Conservatorul din Moscova. În 1964, își termină teza de doctor despre creația muzicală populară din Moldova; în 1966 devine doctor conferențiar. Este prorector pentru activitatea didactică și științifică la Institutul de
Lidia Axionov (muzicologă) () [Corola-website/Science/333450_a_334779]
-
războiului (1941-1944) este redactor literar la Teatrul Unit Moldovenesc-Rus, evacuat în orașul Marî, Turkmenistan. Între 1944 și 1958 este lector superior, șef de studii, decan al facultății de interpreți a Conservatorului de Stat din Chișinău. În 1960-1962 face specializare la Conservatorul din Moscova. În 1964, își termină teza de doctor despre creația muzicală populară din Moldova; în 1966 devine doctor conferențiar. Este prorector pentru activitatea didactică și științifică la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” (azi Academia de Muzică, Teatru și Arte
Lidia Axionov (muzicologă) () [Corola-website/Science/333450_a_334779]
-
(n. 8 octombrie 1927, Craiova - d. 6 august 2012, București) a fost un actor și regizor evreu din România. A studiat în Craiova la Liceul Evreiesc și la Liceul Frații Buzești, după care a urmat și absolvit Conservatorul Cornetti. a debutat în stagiunea 1949 - 1950, la Teatrul Național din Craiova, la vârsta de 21 de ani, în piesa lui Victor Eftimiu „Înșir-te mărgărite”. În 1953, la îndemnul lui Toma Caragiu s-a mutat la Teatrul de Stat
Harry Eliad () [Corola-website/Science/331054_a_332383]
-
foarte controversată", din cauza atacului său retoric asupra altor religii și alte soiuri de Islam. El scrie că Naik este "puternic detestat" de către mulți membri ai ulema indiene pentru ignorarea autorității lor și care susțin că nimeni nu poate interpreta Coranul. Conservatorul Mullahii Deobandi l-a acuzat pe Naik de "distrugere a islamului" prin conducerea musulmanilor departe de autoritățile religioase corecte. Khaled Ahmed îl critică pe Naik pentru acordarea unui ”sprijin indirect” pentru Al-Qa ida, făcând referire la Osama bin Laden drept
Zakir Naik () [Corola-website/Science/331085_a_332414]
-
Brad, Sibiu și Brașov. A luat bacalaureatul în anul 1888. A început activitatea publicistică în anii 1890-1891. A refuzat să se înroleze în armata austro-ungară și s-a refugiat în România. A colaborat la mai multe publicații, printre care "Timpul", "Conservatorul", "Adevărul" și "Dimineața". Între 1900-1914 și-a condus propria revistă, "România ilustrată", în paralel cu colaborarea la alte gazete. Înainte de anul 1916 a militat pentru intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta. Pentru aceasta a fost declarat "persona non-grata
Ion Rusu Abrudeanu () [Corola-website/Science/331210_a_332539]
-
război în ciuda faptului că niciodată nu a luat parte activă la lupte. În timpul domniei sale, Frederic s-a purtat ca un monarh constituțional. Totuși el nu a renunțat complet să intervină în politică. În 1854 a contribuit la căderea puternicului cabinet conservator Ørsted și în 1859-60 a acceptat un guvern liberal care a fost numit la inițiativa soției sale, Louise Rasmussen. În timpul crizei ducatelor din 1862-63 cu puțin timp înainte de decesul său, el a vorbit deschis de o cooperare militară inter-scandinavă. Aceste
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
a născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale (care astăzi îi poartă numele), de lângă Ploiești, județul Prahova. Clasele primare și gimnaziul le-a absolvit la Ploiești, iar între anii 1868 - 1870, a frecventat cursurile de declamație și mimică la Conservatorul din București ale unchiului său, Costache Caragiale. În perioada 1870 - 1872, a fost copist la Tribunalul Prahova, apoi sufleor și copist la Teatrul Național din București. A debutat în presa vremii în revista satirică „Ghimpele” (1873) , unde a semnat diferite
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
175 milioane de lei, în condiții nu foarte avantajoase. Tot la un împrumut extern a fost nevoită să apeleze și Casa de Depuneri și Consemnațiuni, pentru a evita încetarea de plăți. Cu toate acestea, politicile financiar-bugetare ale celor două guverne conservatoare care s-au aflat la conducerea țării în această perioadă, conduse de Gheorghe Grigore Cantacuzino și Petre Carp, nu au reușit să redreseze situația, regele Carol I decizând în iulie 1901 să cheme la guvernare Partidul Național Liberal. Aceasta a
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
a constituit guvernul conservator condus de Gheorghe Grigore Cantacuzino, în care funcția de ministru al Finanțelor era deținută de generalul Gheorghe Manu. În aceeași zi (30 martie/11 aprilie) cu demisia guvernului anterior (Sturdza II), s-a produs moartea liderului conservator Lascăr Catargiu, căruia îi fusese încredințat de către rege mandatul, astfel că Partidul Conservator a fost nevoit să aleagă de urgență un nou conducător. Facțiunea junimistă a fost subreprezentată la ședința Comitetului executiv, la care au participat doar 9 din 22
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
guvernarea conservatoare a lui Lascăr Catargiu din 1876. Guvernele succesive, din considerente mai mult electorale, au evitat să se implice în adaptarea acestuia la noile realități economice, astfel încât, după aproape un sfert de veac acesta devenise anacronic. Sub presiunea crizei, conservatorii au fost nevoiți să procedeze la reformarea acestui sistem, prin măriri ale nivelului unora dintre impozite precum și prin introducerea unor impozite noi, cele mai multe dintre acestea din urmă fiind impozite directe, menite a proteja marea masă a contributorilor și a muta
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
si Filosofie a Universității din București (1902, avându-i profesori pe Titu Maiorescu, Ion Bianu, C. Radulescu-Motru, D. Evolceanu și Mihail Dragomirescu). Devine, pe rând: funcționar la Creditul Agricol (1901-1902), corector, reporter, pedagog la liceul particular “Lyautey” (1902-1903), secretar al Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică (1904-1911) și profesor de literatură dramatică tot aici (1911-1917) sustinând conferințe de istorie a literaturii dramatice și a costumelor. Din 1901 activează în presă: corector la “Cronica”, colaborează la diferite periodice, printre care “Paloda” din
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
opun. Ei critică, deasemenea, bunăstarea minimă garantată prin politici sociale și social-democrația, la care fac referință, uneori, cu termenul de „statul paternalist terapeutic”, „statul protecționist-războinic” („welfare-warfare state”) sau „totalitarismul politicos”. Paleoconservatorii se identifică pe ei înșiși ca fiind continuatorii tradiției conservatoare americane. Paul Gottfried este creditat ca fiind inventatorul termenului „paleoconservatorism”, în anii '80. El afirmă că, inițial, termenul se referea la grupuri diferite din America, cum ar fi catolicii tradiționaliști și conservatori sau agrarienii din statele din Sud, care au
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
apărut în publicația "„Chronicle: A Magazine of American Culture”" ("„Cronica: o revistă de cultură americană”") editată de Institutul Rockford. Politicianul Pat Buchanan a fost puternic influențat de aceste idei și a ajutat la apariția altei publicații paleoconservatoare, "„The American Conservative”" ("„Conservatorul american”"). Problematica sa se suprapune pe cea a curentului Vechii Drepte („Old Right”) care s-a opus politicii New Deal în anii '30 și '40, ca și pe cea a conservatorismului social american de la sfârșitul sec. XX, exprimat, de exemplu
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
neoconservatori. Adepții paleoconservatorismului se autodenumesc, adesea, pur și simplu "„paleo-”". Ziaristul Rich Lowry de la "„National Review”" susține că alegerea prefixului dorește să mascheze faptul că acest curent este o creație ideologică recentă, apărută după sfârșitul Războiului Rece. Paleoconservatorii utilizează termenul „conservator” într-un mod puțin diferit față de unii oponenți ai politicii de stânga din Statele Unite. Ei pot respinge încercările lui Rush Limbaugh de a altoi unele politici pe termen scurt - cum ar fi școlile alternative, zonele industriale și întreprinderile comunitare ale
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
opera este una ambițioasă, care exprimă adevăruri, bazându-se pe o cercetare amănunțită. "The Washington Monthly" consideră cartea ”o operă pe care unii dintre noi, care monitorizează știința tot mai dezvoltată a politicii, și a diferențelor genetice dintre liberali și conservatori cu referințe la evoluția umană și la diferențele strategice dintre alegerea partenerilor politici și alocarea resurselor spre care am fost forțați de presiunea supraviețuirii și reproducerii pe o planetă relativ periculoasă." "Political Science Quarterly" a raportat faptul că această carte
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
în detenție încă o dată în 1813. Cu această ocazie, a realizat în celula sa fresce păstrate până în prezent. După căderii Monarhiei din iulie în 1848, liderii republicani Armand Barbès, François Raspail și Auguste Blanqui au fost arestați de Adunarea constitutivă conservatoare și deținuți în donjonul. În cursul Comunei din Paris, mai mult de 400 de "communards" au fost închiși în celulele de la Vincennes, unde au lăsat multe graffiti. Apoi a fost destinat diverselor utilizări: a adăpostit temporar o companie a elevilor
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Este renumită pentru hitul "„Je veux”" de pe primul său album, intitulat "", care a fost lansat la 10 mai 2010. Mama ei a fost profesoară de spaniolă și tatăl ei a lucrat la o companie electrică . În 1985 a intrat la Conservatorul din Tours, împreună cu sora și fratele ei, unde a luat cursuri de la cinci până la unsprezece ani. A studiat teoria muzicii, în special vioară, pianul, chitară și a cântat într-un cor. În 1994 s-a mutat la Bordeaux. În 1995
Zaz () [Corola-website/Science/334267_a_335596]
-
în anii 1910-1915 cu Iacob Gorsky (clasa canto), apoi lecții de canto cu Lidia Lipkovski în 1918. A frecventat Institutul Muzical Dramatic „Ludwig van Beethoven” din Odesa (1918), Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano (1922-1925; clasa canto cu Vittorio Vanzzo) și Conservatorul din Chișinău (1948-1952; armonia cu L. Gurov, solfegiul cu S. Zlatov, istoria muzicii cu A. Abramovici și A Beilina). Activează ca solistă la Opera Națională din București și la Capela Societății „Cântarea României” între anii 1926 și 1939. Revine la
Lidia Babici () [Corola-website/Science/334370_a_335699]
-
Activează ca solistă la Opera Națională din București și la Capela Societății „Cântarea României” între anii 1926 și 1939. Revine la Chișinău, unde cântă la Filarmonică (anii 1940-1941) și în ansamblul de cântece și dansuri „Doina” (1941-1944). Predă canto la Conservatorul din Chișinău din 1944. Debutează pe scena Operei Române, în 1925, în rolul Violetei din "Traviata" de Giuseppe Verdi. A mai interpretat: a avut turnee la Paris, Berlin, Stuttgart, Roma, Varșovia. Printre discipolii săi se numără Valentina Savițchi, Polina Botezat
Lidia Babici () [Corola-website/Science/334370_a_335699]