11,264 matches
-
deșertăciunile. Și să avem drept scop suprem dobîndirea vieții veșnice. Să nu căutăm mîntuirea în moarte sau neant, ci păstrînd modesta condiție luptătoare a omului. Și să ne purtăm ca prinții, să fim desăvîrșiți, să ne îndumnezeim. Să vedem în creștinism rețeta perfectei fericiri. Și totodată doctrina torturării ființei de către un Creator hotărît să ne vindece de ale lumii. Să ne mai mirăm de Kierkegaard și de Chesterton că din paradox fac temeiul filosofiei lor?" Dintre toate important e eroismul, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să le găsească neîncetat scuze. Șase sînt elementele la care apelează parabolele din Evanghelii: ogorul, via, năvodul, gospodăria, turma, livada, iar pentru morală: familia, munca, sinceritatea, ascultarea. Ni se oferă o clară lecție de simplicitate și realism. Un catehism steinhardtian: "Creștinismul, școală perfectă a contradicției și paradoxului, cea mai dialectică dintre concepții. Prima datorie a creștinului: a fi fericit. Prima datorie a creștinului: a simți adînc nenorocirea condiției omenești. Ieșirea din dilemă: soluția dogmatică: credința în transfigurare și înviere. Creștinul (sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat". Crede că secretul vieții îl dă echilibrul. Trei pericole amenință creștinul occidental: raționalismul, sentimentalismul și moralismul. Cumva blagian sînt trecute în revistă marile ramuri ale creștinismului: "Protestantismului mai ales îi dă tîrcoale moralismul. Catolicismului, raționalismul; iar sentimentalismul bîntuie pe unde poate, pretutindeni. Ortodoxia, firește, nu trece cu vederea nici rațiunea, nici sentimentul și nici morala. Pe toate trei se sprijină și tustrelelor le face loc. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dorim, ca și cum nu s-ar ști? sîntem atenți să desprindem îndemnurile care ni se dau: inima acum e pe recepție". Jurnalul fericirii se încheie cu cîteva afirmații: "Numai creștin fiind mă vizitează în pofida oricărei rațiuni fericirea, ciudat ghelir. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale orașului spațiu proustian descompus de timp și nu ajung să fiu și eu cum spune François Mauriac în Destine unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de vedere". Pentru regretatul om politic, plecat dintre noi în noiembrie 1995, a unsprezecea poruncă a decalogului românesc era: Integritatea noastră națională pînă la frontierele etnice ale neamului român este o obligație sfîntă pentru toți. Richard Wurmbrand, evreu convertit la creștinism (la fel ca Nicolae Steinhardt convertit la ortodoxie în pușcărie), luteran cu mare credință, va lupta în contra ciumei roșii cu toate puterile. Mărturie, amintirile sale din închisoare, adunate în volumul Cu Dumnezeu în subterană. Cum spune părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care le promit o „adevărată, armonică existență”, o „recompensă pentru multele avataruri suportate În această vale a plîngerii”, aruncând, cum o spune curajosul Nietzsche (care și-a Îndurerat Mama, În primul rând, soție de pastor, prin aceea că ataca bazele creștinismului!Ă -, anatema asupra unicei noastre vieții și asupra norocului nostru omenesc. Nu, deși Îl consider din tinerețe un maestru al meu și am arătat-o În mod public atunci când numele lui, În țările comuniste, era hulit și când, chiar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
consider din tinerețe un maestru al meu și am arătat-o În mod public atunci când numele lui, În țările comuniste, era hulit și când, chiar și „dincolo”, În lumea liberă, nu i se acorda suficientă importanță! -, În ura sa față de creștinism mă diferențiez de ideile sale. Creștinismul este cel mai mare mit al Europei și cele vreo cele două milenii de când noi, europenii, ne hrănim din el, În sensul adânc, spiritual, dar și În cel moral și cultural, sunt suficiente ca să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
meu și am arătat-o În mod public atunci când numele lui, În țările comuniste, era hulit și când, chiar și „dincolo”, În lumea liberă, nu i se acorda suficientă importanță! -, În ura sa față de creștinism mă diferențiez de ideile sale. Creștinismul este cel mai mare mit al Europei și cele vreo cele două milenii de când noi, europenii, ne hrănim din el, În sensul adânc, spiritual, dar și În cel moral și cultural, sunt suficiente ca să-l contemplăm și din alt unghi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a se regăsi, de a „re-Întâlni alți oameni”, pe care, până atunci, În tumultul social și prins de interese tiranice care deodată Își arată fața derizorie, nu-i „văzuse”; Dostoievski, la finele secolului al XIX-lea „descoperă” Încă o dată creștinismul - ca și colegul său Întru genialitate, contele Tolstoi! -, dar Într-o altă formă. Și, această „descoperire”, „revelație”, el ne-o „comunică” și nouă, nu numai prin talentul său de excepție, ci și prin structurarea Întregului „moloz uman”, „materie” epică În jurul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
modul cum funcționează „logica mitologică“. În cultura română modernă, Zalmoxis a susținut la un moment dat teoria monoteismului religiei dacice. Sub acest aspect cel puțin, dacii ar fi fost mai evoluați decât grecii și romanii, mai aproape decât ei de creștinism. Un singur zeu, față de puzderia de zei ai mitologiei greco-romane! Credința În nemurirea sufletului! Unii, mai Înfierbântați, au văzut În Zalmoxis chiar un precursor al lui Isus Cristos. Până și Mircea Eliade risca — Într-o lucrare de tinerețe — o frază
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Înfierbântați, au văzut În Zalmoxis chiar un precursor al lui Isus Cristos. Până și Mircea Eliade risca — Într-o lucrare de tinerețe — o frază ca aceasta: „Când primii misionari creștini au venit să propage noua credință, dacii au adoptat imediat creștinismul, cu mult Înaintea altor popoare: Zalmoxis Îi pregătise cu secole În urmă.“ <endnote id="4"/> Nimic nu sprijină o asemenea afirmație. „Monoteismul“ dacic a cedat până la urmă În fața concluziei că dacii par să fi fost totuși politeiști, ca majoritatea popoarelor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
precedat de o istorie a raporturilor deloc armonioase între semințiile Caucazului (ceea ce o știam, chiar dacă nu în detaliu). La observația mea referitoare la asasinarea lui Gamsahurdia și la tendința conciliatoare a georgienilor față de ruși, care pare să se explice prin creștinism, Giorgi nu se opune, dar apelează la un argument... estetic: „Uită-te la femeile cecene și la femeile gruzine, la bărbații ceceni și la bărbații gruzini - noi arătăm cu totul altfel, avem trăsături mai blânde și, desigur, un comportament mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
colorate, atrăgătoare, a iscat un „basm” al reîncarnărilor, al „curățirii succesive” spre a fi vrednic de Nirvana, o luptă pentru a scăpa de marele flagel și pecete a umanului care e Suferința! (Aici, budismul intră în flagrantă contradicție nu cu creștinismul, ci cu noua noastră psihologie, a celor așa-ziși „moderni” și, dacă Dostoievski este pentru noi, fără îndoială, un „purtător de cuvânt”, atunci, în lumina personajelor sale și a viziunii sale asupra omului, trebuie să constatăm, în pofida învățăturii budiste, că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ceva autentic și a se îmbiba cu parfumul secolului I neamestecat, nediluat. În ajun, am asistat într-o sală carolingiană de la Augusta Victoria la expunerea unui universitar german a cărui comunicare se intitula: "Ce are a ne spune arheologia despre creștinismul primitiv?" Răspuns: aproape nimic. De unde și tonul general soporific al conferinței. Ca să nu mai vorbim de urnele funerare cu rozasă, oportun gravate cu inscripția "Iacob fratele lui Iosua fiul lui Iosif": opera unor falsificatori. Idem despre "adevăratul mormânt" al lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cărții la Ierusalim. "Qumranologia" a produs până acum mii de cărți, de la bestselleruri polițiste până la teze științifice, iar enigma esenienilor miroase încă a pucioasă: aceste papirusuri, aceste rulouri de aramă ne fac oare să pipăim cu degetele sursele vii ale creștinismului, acest "esenism" care a reușit, sau nu sunt decât un afluent pierdut al curentului saduceean? Ambele ipoteze sunt posibile, datele se potrivesc. Editorul periodicului La Revue de Qumran, Emile Puech, prezent și el aici, îmi prezintă principalele date istorice ale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Yom Kippour, pentru a susține deschis comunitatea de destine dintre învățăturile lui Hristos și "misterul Israel". Actualmente, Casa Sfântul Isaia este închisă, ca și cea de la Ratisbona, alt loc de schimburi de idei (de la numele unui evreu german convertit la creștinism în secolul al XIX-lea). Câteva centre de studii mai modeste au preluat ștafeta întâlnirilor anuale. Dar el personal nu mai crede în dialogul teologic; sau, mai degrabă, cum zice el, îl trăiește în "mărturia tăcută și binevoitoare a rugăciunii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
s-a arabizat cu mult timp în urmă) nu-i oare un cui în plus bătut în sicriul Bisericilor locale? Refrenul Bysance first continuă să-i mire pe occidentali, care au uitat că Evangheliile sunt scrise în greacă, că părinții creștinismului gândeau în greacă (sufixul-ism însuși este un elenism). Lumea romană și limba latină n-au preluat ștafeta decât târziu; iar permanența limbii liturgice trebuie să fie asigurată. Au existat comunități grecești la Ierusalim, la Antiohia, la Alexandria, cu mult înainte de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
plângeți de aceasta? Nu știam, Înalt Prea Sfinția Voastră, că ortodoxia propovăduiește separarea Bisericii de stat. Politica și religia merg mână în mână, așa au stat lucrurile dintotdeauna. Dar noi, grecii, avem noroc. Noi avem două istorii: Antichitatea păgână și creștinismul. Acest lucru ne dă o anumită libertate a spiritului, credeți-mă. În ce-l privește, pot să-l cred. În fond, religiile trăiesc atunci când națiunile, pe care le cimentează dovedesc o deplină vitalitate. Când crezurile slăbesc, cine oare se clatină
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
săi evrei: aceștia sunt neoprotestanții de la Ambasada Creștină Internațională, evangheliștii sioniști americani, telemiliardarii de la Deep South. Oameni fără istorie și care nici nu vor face istoria. Cel puțin până la Armaghedonul final, atâta timp cât Israelul nu va avea a se converti la creștinism, după planurile lui Dumnezeu care, pentru a-și retrimite Fiul pe pământ, așteaptă ca toți evreii să se adune în Țara Sfântă, înainte de a-l soma pe fiecare să-și aleagă clar tabăra. Periculoși aliați acești creștini de peste Atlantic, care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
arabul care toarnă gaz pe foc, amestecând teologicul în afacerile acestei lumi, numai că nu în sensul bun. Ierarhia creștină palestiniană e acuzată că uită că Isus era evreu și că-și pune apartenența la lumea arabă mai presus de creștinismul ei prin cei care nu i-au condamnat niciodată pe cardinalii polonezi că au considerat naționalismul și antisemitismul lor mai presus de Evanghelii. Este adevărat că ei atacau Uniunea Sovietică. Așadar, după cum veți fi, puternici sau nevolnici... Latura pragmatică a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care i-l rezervă celălalt: eu, desfrânatul imperialist proaspăt ras, ei, subdezvoltații fanatizați și bărboși. Cred totuși că există, mult mai multe cărți despre islam în librăriile din Paris sau din Londra, mai multe anchete la televiziune, decât volume despre creștinism sau ateism în librăriile din Cairo și din Amman. Dar această disimetrie nu i-ar surprinde, cu atât mai mult cu cât noi nu numai că nu știm ce sunt Adevărul și Binele, dar mai suntem și imorali, perverși și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al XVI-lea, și destul de puternici și de numeroși pentru a păși cu capul sus în lume. Împreună cu copții din Egipt, ei constituie două dintre cele mai stabile puncte de ancorare ale unui arhipelag în curs de fărâmițare, cel al creștinismului oriental. Unii observatori atenți, printre care diplomatul Jean-Pierre Valognes, au scris deja cronica acestei morți anunțate și consideră că maroniții nu mai sunt de fapt decât niște fantome, relicve interesante doar pentru decor. Într-adevăr, totul conspiră la eradicarea lor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-i mai puțin periculos pentru ei decât islamul, acestea sunt cele două puteri care-i țin ca într-un clește. Mai mult de jumătate dintre creștinii din Irak și-au părăsit deja țara, cealaltă jumătate e pe drum. În istoria creștinismului oriental, după genocidul armenilor, va trebui citată invazia americană în Mesopotamia. Lumea musulmană îi alungă pe creștini pentru că îi consideră complici cu Occidentul care i-a bombardat, iar acesta nu ține cont de victimele colaterale. Printr-o rară ironie a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
musulmană îi alungă pe creștini pentru că îi consideră complici cu Occidentul care i-a bombardat, iar acesta nu ține cont de victimele colaterale. Printr-o rară ironie a istoriei, prima putere creștină din Occident desăvârșește opera de decreștinare a leagănului creștinismului. Te poți mira că nu mai auzi niciun muftiu sau sayed condamnând răpirile, decapitările, monstruoasele atrocități ale căror victime au fost creștinii din Irak; dar și că vezi cum papa însuși îl primește pe domnul Bush, primul autor al acestei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
încă nu" lui "deja acolo". Ca să poată stăpâni sufletele, el a lăsat la o parte trupurile. Acest joc de-a "cine pierde, câștigă" i-a reușit, dacă putem îndrăzni să zicem așa, după moarte. Dar, pe termen lung, nu cumva creștinismul ar fi degenerat într-o etică facultativă și intelectuală ca atâtea altele, nu cumva despre el s-ar vorbi ca despre epicurism, dacă el nu s-ar fi priceput să-și atașeze carul său spiritual de locomotive terestre mici și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]