9,140 matches
-
a redus socialul la strategic și a ignorat particularitățile comunității, identității și intereselor. Re-imaginând socialul ca pe un domeniu constitutiv al valorilor și practicilor, și situând identitățile și interesele individuale într-un astfel de câmp, constructiviștii au plasat din nou curiozitatea sociologică în centrul disciplinei. Din cauza poziției proeminente a școlii "societății internaționale", asemenea interogații nu au dispărut deloc din școala britanică a Relațiilor Internaționale. Iar constructiviștii au adus un nou nivel de claritate conceptuală și de rafinament teoretic în analiza societății
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
alții ține de gradul cultivării demnității proprii: „Respectă-te, ca să fii respectat”.) „Cel ce se transformă În vierme nu se poate plânge după aceea că e călcat În picioare.” (I. Kant) Din doi care privesc, unul devine judecător. (Nu numai curiozitatea oamenilor este foarte mare, dar și tendința acestora de a arbitra, criticând și condamnând cu convingerea că judecata lor este cea dreaptă.) „Dacă competența morală e culpabilitatea conștientă de sine, iar culpa care se autoignoră e semnul incompetenței morale, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sfârșești prin a suporta mari compromisuri.) „Sufletul se formează prin deprinderi și ajungi să gândești după cum trăiești.” (Demostene) Prima dată ți se iartă, a doua oară plătești, iar a treia oară nu mai scapi. (Orice deprindere rea Începe ca o curiozitate, care ni se iartă; Încercând-o din nou, Începem să-i simțim plăcerea, dar și mușcătura; iar repetând-o prea des, devenim dependenți de ea.) „Pasiunile noastre sunt adevărați fenicși. Îndată ce arde cel vechi, izbucnește din cenușa lui cel nou
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
infectează, ca o otravă reziduală, atmosfera morală din jur”. Cum e turcul, și pistolul. (Cum e caracterul omului, așa sunt și faptele lui.) „Poți adopta atitudinile virtuții și pentru motive inferioare, de pildă cumpătarea din avariție, discreția din lipsă de curiozitate, castitatea din lipsa pasiunilor. Un om rece, mărginit și egoist poate semăna cu un om virtuos. Păcatul cel mai mare al unui suflet ordinar este că poate compromite virtutea.” (T. Vianu) Se Îneacă precum țiganul la mal. (Atât persoanele oscilante
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Vulpea nu se prinde de două ori În capcană. (Pe omul viclean cu greu Îl vom putea păcăli a doua oară, folosind același procedeu sau aceeași stratagemă. Va trebui să-l surprindem Într-atât cu ineditul unei noi propuneri, Încât curiozitatea lui Înnăscută Îl va face să devină imprudent.) Cărarea bătătorită e mai sigură. (Alegerea, la un moment dat, a unui drum cu totul nou, pe care nu l-a urmat nimeni până atunci, este desigur o armă cu două tăișuri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu poate rezista acestei ispite, singura deosebire față de alții constând În faptul că el va Înțelege să divulge secretul respectiv nu În „gura mare”, ci sub forma unei confidențe altui prieten. Dar discreția acestuia din urmă va fi Învinsă de curiozitatea altui prieten și așa mai departe...) Nu te Încrede În tot câinele care dă din coadă. (Zâmbetul mieros cu care ne Întâmpină unii dintre semenii noștri ascunde, adesea, mult calcul, multă ipocrizie sau viclenie. Este vorba de acele persoane lipsite
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care „văd” și surzi care „aud”, și invers: sunt persoane cu simțurile intacte, dar care se mențin Într-o stare de ignoranță, din cauza blazării sau a dezinteresului manifestat față de sine și față de lume.) Latinii legau specificul psihologic al omului de „curiozitate”: Homo sum, nihil humani a me alienum puto - Sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu socotesc străin de mine. Decât un car de minte, mai bine un dram de noroc. Această aspirație este justificată de adevărul din proverbele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
trecutul din ceea ce suntem azi. Μ Fără bunătate, energiile din noi vor fi doar sclavii credincioși ai unor scopuri egoiste. Μ Metaforic vorbind, ideile sclipitoare pot fi considerate scântei care țâșnesc din jarul incandescent al unei minți dominate de focul curiozității. Μ Nu poți obține disciplina copilului tău prin violență: Încercând să te faci temut, sfârșești prin a fi urât! Μ Când dorința nu ne-o putem exprima prin cuvinte, atunci ne Înflorește privirea... Μ Dintre toate formele de exigență, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
valoarea sfatului primit n-o putem verifica decât pe „pielea noastră”. Μ Când aduci un reproș cuiva, trebuie să te gândești ce ecou ar fi avut acesta În sufletul tău, dacă altul ți l-ar fi făcut. Μ Una dintre curiozitățile psihice umane: mai bine ne descurcăm În raport cu lucrurile sau acțiunile complexe și mai puțin bine În raport cu cele simple. Probabil pentru că, ignorând importanța celor simple, le tratăm de obicei cu superficialitate. Μ Așa cum, pentru a ne bucura de ceva, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cărora În forul lor interior nu reușesc să le dea o Înțelegere clară. Μ Nu este Înțelept să păstrăm un timp prea Îndelungat tăcerea Într-o conversație la care participă mai multe persoane: atunci când, În sfârșit, vom vorbi și noi, curiozitatea tuturor va fi atât de mare, Încât ne vom simți obligați să spunem un lucru cel puțin interesant, dacă nu chiar deosebit. Dar este posibil ca tocmai aceste mari așteptări ale interlocutorilor În raport cu noi să devină Însuși factorul de emoționare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dar și ceva aflat Într-o continuă transformare, devenire. Μ Pentru a Întreține o polemică trebuie să deții fie forța argumentării, fie subtilitatea tactică a incitării orgoliilor partenerului. Μ Când un lucru este susținut cu fanatism, faptul acesta va trezi curiozitatea interlocutorului, dar Îl va face suspicios. Μ Cele mai multe dintre ideile pe care nu le acceptăm le respingem din considerente nu de logică, ci de morală. Μ Frumos ar fi ca apetitul unora pentru critică să fie Însoțit și de unul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Însuți În intenția de a face un lucru urât, cum te-ar putea opri oare rușinea de alții? Μ Indulgența și mila sunt răsplata pentru acela care nu știe să Învingă. Μ Când un om nu-i mai suscită altuia curiozitatea (sau capacitățile) Înseamnă, de fapt, că nu-l respectă. Μ Orgoliosul este, În realitate, un nefericit, deoarece, neputând să recunoască În față meritele altuia, nu se poate Înfrâna totuși să le resimtă din plin În forul său interior. Μ Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acest atentat la libertatea spiritului de a-și asuma căi și riscuri proprii În cunoaștere, elitele școlare În cauză Își iau singure această libertate, răzvrătindu-se Împotriva profesorilor respectivi. Μ „Crede și nu cerceta” (principiu biblic). Prin urmare: „ardere” fără „curiozitate”; „contemplație” fără „apreciere”; „respect” fără „Îndoială” etc. Principiul de față este greu de Înțeles pentru simțul comun, deoarece noi, oamenii, ne-am obișnuit să ne Întreținem pasiunile prin convingeri, formate pe bază de cunoaștere. Savantul francez H. Poicaré vedea chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
suferință, iar orice suferință individuală deschide sufletul spre Înțelegerea și respectarea suferinței altuia. Μ Fiecare moare În felul său, după cum a trăit: cu bunătate sau cu răutate față de alții și față de viață; cu un sentiment de blazare sau cu o curiozitate Încă nepotolită; cu tentația smereniei sau cu obrăznicia infatuării etc. Μ În aprecierea comună, calitatea de psiholog este dată, paradoxal, nu atât de capacitățile intuitive sau de flerul cuiva, cât mai ales de un anumit tip de mentalitate, respectiv de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sufletul animat de elanuri care ard Înseamnă de fapt să-ți iei În serios existența, să iei În serios atitudinea față de viață. Μ Prin iubire depășim conflictele legate de subiectivitatea noastră egoistă. Μ Stilul de viață interioară al unora este curiozitatea de a Înțelege un fapt de viață până În ultimele lui rădăcini și consecințe, iar al altora, oroarea față de Întrebări, În fapt față de conștiință. Μ Oamenii se Întâlnesc, conversează, râd, dar fiecare Își poartă, de fapt, singurătatea lui. Μ Paradoxal, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În raport cu ale altora. Această alimentare continuă a conștiinței cu un rigorism etic este, de fapt, condiția principală a realizării unui sentiment al demnității personale. Μ Animalele resimt, se știe, nu numai nevoi instinctuale sau afective, ci și mentale (de pe urma cărora curiozitatea lor naturală se impune tot mai mult În fața fricii conservatoare). Totuși instrumentele lor intelectuale de rezolvare a unor situații presante sunt net inferioare posibilităților abstractizate de rezolvare proprii gândirii umane. În schimb, animalele sunt foarte asemănătoare oamenilor când este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Iisus). Într-adevăr, ce folos să stăpânești „mări și țări”, dacă pierzi respectul față de tine sau dacă nu poți să domnești peste sufletul tău (nu poți să-ți stăpânești patimile trupului, lăsându-le să prindă tot mai mult rădăcini)? Μ Curiozitatea vie a omului modern față de oracole (prevestiri, prorociri) provine din Înclinația Încă puternică a gândirii acestuia de a mitologiza, de a-și oculta chiar existența (de a vedea În ea ceva măreț, dar și ceva miraculos, ascuns). Μ Psihologic vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
efervescență creatoare ei nu vor să o limiteze prin preocupări strict materiale sau mercantile. Μ Paradoxal, dar sunt mai periculoase bolile care nu ajung niciodată În cabinetele medicale (de exemplu, ambiția vanitoasă a puterii; Încredințarea faptului că ai Întotdeauna dreptate; curiozitatea exagerată, ucigătoare de intimitate; tendința de a complica mereu lucrurile, și nu de a le simplifica etc.). Μ „Arta de a trăi” este o sintagmă atractivă, chiar incitantă, dar ea angajează Într-o măsură mai mare decât credem responsabilitatea față de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Însă că trăirea În luciditate este mai scurtă decât trăirea În simțire, care poate dura foarte mult: logica sau gândul lucid se nasc, de fapt, treptat, dintr-o stare de suferință continuă a cunoașterii, dintr-o flacără mereu vie a curiozității. Μ Unii parcă sunt predispuși să fie nefericiți: aceștia fie că privesc lumea numai cu inima, fie că, dimpotrivă, privesc, așa cum spune poetul, doar cu un „ochi lucid și rece”. Μ Există În comportamentul psihopaților impulsivi o răsturnare a logicii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dragoste nu există o competiție de sentimente și, implicit, un Învingător sau un Învins, deși unii știu În sinea lor că Își caută prin iubire compensații la complexele pe care le au, iar alții simt că sunt animați de o curiozitate ascunsă și vanitoasă de a vedea până unde poate merge În dragoste Încrederea partenerului. Μ Fiecare are - chiar dacă nu-și dă bine seama pe moment - firea sa, personalitatea sa, adică o originalitate psihologică de un anumit fel: chiar și inconsecvența
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a creativității literare, a factorilor care îi determină specificitatea, cât și inserția într-o istorie literară semnificativă din punct de vedere estetic. Cercetătoare tânără, cu vocație culturală autentică, ea a reușit să se informeze interdisciplinar, ajutată fiind de o vie curiozitate intelectuală și cu o capacitate specială de a-și pune câteva probleme esențiale și dificile! privitoare la textualitatea literară, dar și la diacronia literaturii, pe care apoi să le soluționeze. Și-a asumat un orizont ideatic cu numeroase implicații de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și filtrate obsesiv, uneori, opinii din domeniul filosofiei, lingvisticii, literaturii, istoriei și criticii literare. Alina-Iuliana Popescu se oprește permanent din interpretare pentru a(-și) explica un termen, pentru a-l relua întru înțelegere, în numele unei participări active la parteneriatul scriitor-cititor. Curiozitatea debordantă și interesul în a nu lăsa neelucidate lucrurile, o fac să apeleze, tot timpul, la note de subsol voluminoase, care se hrănesc vorace din chiar corpul expunerii. Ele pot deveni supărătoare când termenii vizați fac parte dintr-un câmp
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
are rostul ei în ansamblul cărții și întregește, într-un mod aparte, portretul unei autoare complexe. Anexele etalează ceea ce, de obicei, rămâne "cu un pas în urmă", dincolo de creația în sine, ceea ce suntem tentați să trecem într-un fișier secund: curiozitățile, textele savuroase, interviurile, paginile de jurnal, confesiunile. Acestea au puterea de-a ne introduce într-un mod particular de refacere a realității, unul dezinhibat, în care se varsă toate formele conștiinței, toate obsesiile, tot ce n-a fost spus sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-i diferența dintre noi doi: tu vomezi, iar eu mor! Ehe, cine se gîndește la asta! Mina: E groaznic! Ilie: Groaznic? Sînt lucruri cu adevărat groaznice pe lîngă care moartea devine un moment agreabil (Mina îl privește ca pe o curiozitate) Nu mă crezi? Bine. Hai să-ți mai spun una. Cum mă cheamă pe mine? Mina: Eu zic să nu mai bei atîta țuică. Ilie: Lasă, lasă, îs puțin beat, dar știu ce vreau să-ți spun. Deci, cum mă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se crispează tot mai mult pînă se face lacrimă sau surîs amar. Deranjul este mare pentru toate categoriile de public: pentru cei de generația a treia sau chiar a doua, se umblă la conștiință; pentru cei tineri se umblă la curiozitatea pentru ceva ce apare astăzi sub forma unui exotism, a unei bizarerii fără margini. Mesajul nu e unul confortabil, ba din contra, poate provoca mari cutremure existențiale acelor spectatori care au fost cîndva Gheorghe Popescu. Călin Ciobotari Vreți să fiți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]