8,648 matches
-
era însoțit de "câinii" săi de pază Geri și Freki, care de fapt erau lupi. La germani era răspândit ritualul militar al soldaților în piei de lup Ulfhedhnar. Lupul este prezent și în mitologia dacică. Astfel, steagul de război al dacilor era de fapt un fel de instrument de producere a sunetului cu ajutorul vântului, fiind modelarea unui cap de lup (cu trupul redus la minimum). Acest lup-dragon era emblematic la poporul războinic, căruia i se atribuia și practicarea licantropiei. Și în
Lupul în folclor și mitologie () [Corola-website/Science/325768_a_327097]
-
o troiță în semn de omagiu și respect față de eroii români care s-au jertfit pentru propășirea neamului în primul război mondial. De-a lungul timpului aceste cetăți au născut o mulțime de legende și mituri, cum că pe aici dacii au ascuns comori, aur și muniții de război. În anul 1860 febra aurului a cuprins dealul de la Orlat în mod oficial. O societate pe acțiuni cu sediul la Sebeș a început să facă prospecțiuni în primetrul ruinelor orlățene. La sfârșitul
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
la un castel din Carpați unde se retrăsese un boier bătrân pasionat de muzică, care fusese implicat în dispariția femeii. În secvențele de început ale filmului este redat următorul intertitlu: "„Ciudată fărîmă din imperiul Austriei, această Transilvanie... veche țară a dacilor cucerită de Traian. Independența de care s-a bucurat a luat sfîrșit... Dar românii din Transilvania nu deznădăjduiesc. Viitorul le aparține și ei repetă cu o încredere de nezdruncinat: "Românul nu piere". Jules Verne”". În cea de-a doua jumătate
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
de subpixeli, eliminarea imaginilor cu aspect granulos și claritatea mai ridicată a imaginilor și a textului. Galaxy S II folosește hardware audio produs de compania internațională Yamaha. Predecesorul lui Galaxy S II, originalul Galaxy S, a folosit hub-ul audio WM8994 DAC de la compania Wolfson. Impresia utilizatorilor de forum-uri de internet, a fost aceea că hardware-ul de la Yamaha produce o calitate mai slabă a sunetului, în comparație cu hub-ul audio de la Wolfson. În partea din spate a aparatului se poate găsi o
Samsung Galaxy S II () [Corola-website/Science/326102_a_327431]
-
ținând în brațe o vietate fantastică, rezultată din contopirea între Lupa Capitolina, cu trei țâțe, simbolizând latinitatea poporului român, din al cărei cap sucit spre stânga iese parcă fluturând un trup de șarpe, încercând să sugereze stindardul de luptă al dacilor, un dragon format prin îngemănarea a două animale: capul de lup și trupul de șarpe, reprezentând mitul genezei daco-romane a poporului român. Pe soclul statuii, înalt exact cât o treaptă a scărilor monumentale ale muzeului, este prinsă o placă de
Statuia împăratului Traian din București () [Corola-website/Science/326288_a_327617]
-
orașului o dată cu săpăturile efectuate pentru fundațiile hotelului "Astoria", au pus capăt acestor așezări omenești. Primele așezări dacice apar în mileniul I î.Hr. În secolul al V-lea un grup de sciți se așază în regiune, dar au fost asimilați de către daci. Valea Mureșului a fost în această perioadă una dintre porțile de intrare ale invaziilor celtice în Transilvania. Iar între secolele al IV-lea și al III-lea, celții prind rădăcini pe amândouă maluri ale Mureșului, în vecinătatea așezările dacice existente
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
Transilvania. Iar între secolele al IV-lea și al III-lea, celții prind rădăcini pe amândouă maluri ale Mureșului, în vecinătatea așezările dacice existente. Coexistența lor, nelipsită de evenimente violente, a durat aproximativ două secole, sfârșind cu asimilarea celților de către dacii majoritari. Așezarea dacică aflată în sudul Micalăcii a fost cucerită de trupele romane în anii 101 - 102. Pe durata celui de-al doilea război dacic (105 - 106), Traian a cucerit teritorii la nord de Mureș, făcându-le parte din Provincia
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
la nord de Mureș, făcându-le parte din Provincia Dacia. În zona Aradului Nou, armata romană a construit un fort care a găzduit Legiunea a IV-a Flavia Felix. Împăratul Hadrian (117-138) a cedat teritoriile estice ale provinciei sarmațiilor și dacilor liberi, dar trupele romane au continuat supravegherea drumului comercial și militar de-a lungul Mureșului, drum care asigura comunicarea între provincia Dacia și provincia Panonia. În perioada dintre secolele al II-lea și al IV-lea așezări dacice și sarmite
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
100 î.C.-100 d.C.) a rămas o statuetă de bronz, găsită la Luncani. Etapa finală a perioadei Latène constituie faza maximei înfloriri a civilizației dacice. Zona Turda, componentă a regatului dac, nu a furnizat din păcate descoperiri spectaculare aparținând dacilor. Aceasta nu înseamnă însă că ar lipsi urmele dacice în zonă. Din această epocă s-a perpetuat toponimul dacic al localității: Potaissa. În epoca preromană s-a extras sare din cele 2 masive de la Potaissa (Durgău și Băile Sărate), pentru
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
satului în oraș, prin construirea de edificii arhitecturale tipic romane, cu elemente de confort urban. O dată cu cei 5000 de militari, se stabilesc la Potaissa și numeroase persoane civile care urmau, pretutindeni, armata. Zonele principale de locuit ale populației civile (autohtoni daci și cives Romani) în Potaissa au fost situate la sud și la sud-est de castru. La intrarea în defileul Arieșului, în satul Moldovenești (la circa 15 km sud-vest de Turda de azi, lângă râul Arieș), romanii au mai avut o
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
3,5 și 5,5 metri, construit intermitent de la Nistru în sus, de la Camenița (din apropierea localității Ușița) la Tarnopol (Kamenetz Podolsk -Ternopil) de-a lungul părților de vest ale teritoriilor bolohovenilor pare să fi fost limita dintre halicieni și urmașii dacilor romanizați. Alexandru Boldur menționează următoarele localități cu referință posibilă la Bolohoveni: "Golovcinți, Goloscov, Mlodava, Voscodavie, Voscodavinți, Voloscăuți, Volcoviciki, Volcăuți, Volosovți, Volosovca, Volcinți, Voloșcov, Volcovțe, Volocisc, Vilhoveți, Volcovciki, Volcovoe, Volcovțivâș, Vidava". Unele sunt pomenite de cronici: "Butovți, Butki, Plosca, Troianov, Olașnița
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Pe la 1040, Cazimir, duce al Poloniei, a încheiat o alianță cu Iaroslav cel Înțelept, ducele Kievului și primește 1.000 de pedestrași ca să-și recucerească teritoriile pierdute în Polonia. Cu această ocazie este pomenită o armată formată din ruteni, prusieni, daci și geți (probabil români). Textul documentului este în limba latină și este accesibil la adresa: http://reader.digitale-sammlungen.de/de/fs1/object/display/bsb10635844 00005.html Vlahii din Moldova (românii) și pecenegii conduși de Osul participă la o campanie de jaf în
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
alungat de rudele sale. După traversarea Carpaților Păduroși, bătălia se dă la Oradea Mică ("Kisvarda") unde pecenegii, vlahii și rutenii sunt înfrânți. Solomon scapă cu viață și fuge în Moldova. Valahii sunt menționați de Ana Comnena (Alexiada) sub numele de „daci” în cazul expediției conduse de cumanul (sau pecenegul) Tzelgu la sud de Dunăre, în 1087, împotriva Imperiului Bizantin. Dacii îl însoțesc în luptă pe Solomon, fostul lor aliat din bătălia de la Oradea Mică. Comnena menționează că dacii locuiau pe pantele
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
sub numele de „daci” în cazul expediției conduse de cumanul (sau pecenegul) Tzelgu la sud de Dunăre, în 1087, împotriva Imperiului Bizantin. Dacii îl însoțesc în luptă pe Solomon, fostul lor aliat din bătălia de la Oradea Mică. Comnena menționează că dacii locuiau pe pantele de nord ale munților Haemus/Balcani dar a extins denumirea de daci și pentru aliații lui Tzelgu. Bătălia finală se dă la Cule, lângă Chariopolis în fața zidurilor lui Anastasius. Invadatorii sunt învinși iar Tzelgu și Solomon sunt
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
de Dunăre, în 1087, împotriva Imperiului Bizantin. Dacii îl însoțesc în luptă pe Solomon, fostul lor aliat din bătălia de la Oradea Mică. Comnena menționează că dacii locuiau pe pantele de nord ale munților Haemus/Balcani dar a extins denumirea de daci și pentru aliații lui Tzelgu. Bătălia finală se dă la Cule, lângă Chariopolis în fața zidurilor lui Anastasius. Invadatorii sunt învinși iar Tzelgu și Solomon sunt uciși în luptă. Prima mențiune a apariției ducatului Haliciului (Galiția), vecinul și uneori dușmanul bolohovenilor
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
ani în urmă, în Dacia, marii preoți ai celor șapte triburi dacice: costelizii, leanococii, cretinizii, stupizii, virgininzii, inteligeții și perfizii s-au adunat și au pus laolaltă cele șapte bucăți ale pietrei magice, ale cărei puteri îi puteau face pe daci stăpânii lumii. În timpul rostirii incantației, o avangardă a legiunii romane i-a surprins pe preoți ca urmare a trădării perfizilor. Romanii au pus mâna pe piatră, dar călărețul ce transporta prețiosul obiect a fost lovit de o săgeată și a
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
lungimi de cca. 60 m, lățimi de cca. 30 m și înălțimi de până la 11 m. Plafoanele se sprijină pe coloane impresionante. În golurile carstice ale peșterii se află peste 20 de lacuri, dintre care cele mai mari sunt: "Lacul Dacilor", "Lacul Verde", "O gură de apă", "Lacul Albastru", "Lacul Dinozaurilor", "Lacul Nautilus", denumite după cultura, imaginația și pasiunile speologilor. Apa lacurilor, după cum au arătat analizele hidrochimice, are un conținut bogat de săruri minerale, care au un efect curativ asupra organismului
Peștera Emil Racoviță () [Corola-website/Science/328363_a_329692]
-
și refuză să intervină pentru un comunist, pe care îl consideră un dușman personal. În ultimele sale clipe de viață, tânărul își roagă tatăl să nu plângă pentru că lui nu-i e frică de moarte, la fel ca și strămoșilor daci. El va fi executat, strigând "Trăiască România Liberă!" în fața plutonului de execuție. Conștientizând că tânărul a murit pentru un ideal în care credea și el, inginerul Voinea se alătură forțelor antifasciste. Nevrând ca germanii să secătuiască rezervele de petrol ale
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Profund impresionat de comportarea unui utecist de 19 ani care, osândit la moarte, spune cu emfază: „Nu mi-e frică să mor, ca și strămoșilor noștri daci!”, inginerul petrolist Voinea intră, și el, în contact cu combatanții comuniști pentru a se înrola, cu tot ceea ce știe și poate, în bătălia antifascistă. Ecouri târzii și nostalgice ale Seratei, într-o însăilare narativă care îmbină retorismul cu banalitatea unor
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
rasa extraterestră mai vizitase Pământul cu mii de ani în urmă, ajutând populația din zonă să prospere prin ajustarea climei și spargerea Munților Carpați la Cazane, permițând Dunării să curgă spre Marea Neagră. Conducătorul extratereștrilor, Sa Mohse, a rămas în religia dacilor ca Zamolxe. Studiind folclorul, cercetătorii află că respectivul eveniment a fost păstrat în formă trunchiată în basmul "Trei copii sărmani". Povestirea a apărut în anul 1989 în "Almanahul Anticipația 1990" și a fost republicată în anul 2011 în "Antologiile Millennium
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
pornește cu cele mai vechi timpuri, cunoscând următoarele etape principale: Teritoriul de la est de Nistru a fost parte integrantă a spațiului geto-dac, fiind populat de bastarni, cu care dacii au purtat mai multe, sub conducerea regelui Oroles, dacii au sfârșit prin a-i învinge pe noii veniți. Deși nu se știe precis când au avut loc aceste evenimente, este cert că Burebista a fost cel care a pus capăt
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
pornește cu cele mai vechi timpuri, cunoscând următoarele etape principale: Teritoriul de la est de Nistru a fost parte integrantă a spațiului geto-dac, fiind populat de bastarni, cu care dacii au purtat mai multe, sub conducerea regelui Oroles, dacii au sfârșit prin a-i învinge pe noii veniți. Deși nu se știe precis când au avut loc aceste evenimente, este cert că Burebista a fost cel care a pus capăt "episodului bastarnic" din istoria Daciei. Ulterior acest spațiu a
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
valea Someșului. Două culmi cu orientare nord-sud continuă după Jibou Munții Meseșului spre nord și încadrează cursul "Someșului Mare": a "Sălajului" spre vest și a "Prisnelului" spre est. Controlul accesului prin trecătoare se făcea prin intermediul unor fortificații încă de pe vremea dacilor (cetățuia de pe dealul Poguior și dava de la Porolissum). În arealul celor două aliniamente de dealuri dintre Apa Sărată (satele Mirșid, Popeni, capătul satului Cuceu), și Agrij (satele Romita, Brusturi, Jac, Creaca, Lupoaia, Prodănești) alături de cel al orașului Jibou, precum și în
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
lui Traian. Totuși Maximus a pretins, așa cum stă scris pe stela sa funerară descoperită la Philippi, Grecia, că a reușit să-l captureze pe Decebal mai înainte ca acesta să moară. Maximus i-a tăiat capul și mâna dreaptă regelui dac și le-a prezentat împăratului Traian, aflat la . Traian l-a decorat pe Maximus, oferindu-i a doua medalie a vieții sale. (prima medalie a primit-o de la Domitian în 87).
Ranisstorum () [Corola-website/Science/330752_a_332081]
-
șoselele naționale cu Târgu Jiu, Motru, Strehaia, Drobeta Turnu Severin, precum și cu stațiunile Băile Herculane și Bala. Râul Brebina străbate acest vechi târgușor mehedințean, în zonă existând o mulțime de ruine dacice, semn că regiunea a fost intens locuită de daci. Baia de Aramă este traversată de paralela 45˚. Tot de Baia de Aramă aparțin și localitățile învecinate: Brebina, Titerlești, Bratilovu, Mărășești, Stănești. Potrivit tradiției locale, vechiul așezământ monahal (inițial a fost mănăstire de călugări) datează încă din jurul anilor 1400, din vremea Sfântului Nicodim de la
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]