8,621 matches
-
pentru ideea că "secolul fanariot" (1711-1821) ar putea fi numit, dacă ar fi privit dintr-un alt unghi, "secolul reformelor" (p. 180), ținând cont de amploarea și sistematicitatea cu care toate sectoarele vieții publice au fost supuse unui revizuiri modernizatoare. Decisivă a fost reforma fiscală, care a presupus introducerea unei dări globale (rupta) ce trebuia plătită la patru termene anuale, minimizarea categoriilor de scutiți fiscal și eliminarea răspunderii fiscale colective (Constantiniu, 2011, p. 181). La fel de importantă s-a dovedit a fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
numaidecât) a continuat să fie gestionat de clerul lutheran până în primul deceniu al secolului al XX-lea, păstrând un caracter predominant religios. Învățământul prusac a preluat o turnură patriotică tot mai pregnantă în urma dezastrului militar de la Jena (1806), unde triumful decisiv al lui Napoleon urmat de tratatul franco-prusac de la Tilset (1807) au precipitat Cuvântările către națiunea germană ale lui J.G. Fichte (1928) [1807], în care marele filosof pleda pasionant pentru educația patriotică drept mijloc de redresare și resuscitare a națiunii germane
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Rom' a" (Moldovan, 1866, p. 6). În acord deplin cu etatismul politic și provincialismul istoric despre care am văzut că formează cadrele memoriilor colective în această perioadă, centrul de greutate este pus pe independența de stat, obținută în trei momente decisive ale istoriei: i) momentul întemeierii statului, conceput ca izbânda neatârnării prin statalitate; ii) momentul apoteotic al mântuirii patriei de atârnare prin salvatorul neamului (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, în funcție de principat); iii) momentul de triumf al românismului împotriva
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ai Daciei ea creștini încă dupe vremea lui Constantic cel mare" (Aaron, 1839, p. 29). Ținând cont de faptul că Dacia a fost cuprinsă de bulgari de la anul 680, cele două secole de contact cu proto-românii deja creștini au fost decisive în creștinarea bulgarilor. Cum în universul barbaric instalat în Europa odată cu epoca marilor migrații creștinismul formează un factor de civilizare, românii, prin creștinarea lor timpurie, dețin încă un avantaj civilizațional asupra vecinilor săi. Avantajul civilizațional al creștinismului se sedimentează peste
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
gratuit tuturor cetățenilor republicii? Dificultățile franceze pot fi puse în cârca ciclului revoluție-reformă-reacție conservatoare pus în mișcare de Revoluția franceză din 1789, care s-a repetat pe întreaga lungime a secolului al XIX-lea (Ramirez și Boli, 1987, p. 8). Decisivă s-a dovedit a fi, ca și în cazul prusac, înfrângerea umilitoare a Celui de-al Doilea Imperiul francez sub sceptrul lui Napoleon al III-lea în fața Prusiei în 1870. A Treia Republică franceză ce a reieșit de sub ruinele imperiului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1907) pentru crearea "Școlii Naționaliste", un proiect care se va desăvârși prin elaborarea unei "Pedagogii Naționale". În laboratorul uman al instituției școlii, crearea sinelui național a dobândit prioritate în fața modelării sinelui creștin. Anul 1870 poate fi luat ca simbolizând momentul decisiv de cotitură spre etno-naționalismul herderian cu accente de exclusivism. În acest an îi apare, la Iași, volumul postum al lui Simion Bărnuțiu, Pedagogi'a, un adevărat tratat de specialitate, prin care profesorul ardelean refugiat în Moldova intenționa să întemeieze cadrul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
limbii în determinarea națiunii poartă toate însemnele precarității memoriei. În fapt, Renan se lansează în discursul său împotriva reducționismului lingvistic, argumentând persuasiv că limba, ca de altfel rasa, dinastia, religia, interesul material colectiv și geografia, nu poate fi niciunul elementul decisiv al națiunii. Gânditorul francez chiar atenționează asupra confundării națiunii cu grupul lingvistic ca ducând către "o eroare dintre cele mai fatale" (Renan, 1990, p. 8). Scăpările memoriei sunt, probabil, blamabile pentru denaturarea argumentului renanian într-un om de paie, în contra
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cărturarii ardeleni, de disprețuire ori în cel mai bun caz de tratare cu indiferență sau condescendență a barbarilor care au fost cuceriți de romani, Heliade Rădulescu își declară deschis admirația față de virtuțile războinice și patima libertății demonstrate de daci. Însă decisivă nu este atât pozitivarea retrospectivă a dacilor, cât mai ales revizuirea tezei exterminării. Deși Traian "Intreprinsse dar un resbel de exterminațiŏ, dupŏ cum mai făcusserŏ Romanii și airea ca la Ierusalem și la Corinthu" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 19), este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Russo și însămânțat de Cezar Bolliac (autor al unui însemnat studiu "Despre daci" în 1858), dacismul țâșnește în conștiința romantică românească prin Hasdeu. "Fantasmagorico-galvanicul înviitoriu al dacilor" cognomenul sarcastico-elogiant îi aparține latinistului V.A. Urechia a dat publicării în 1860 decisivul studiu Perit-au dacii? în care afirmă paradigma duală și egalitară, daco-romană, a formării naționalității românești, "din care nici unul n-a fost predominatoriu" (cf. Babu-Buznea, 1979, p. 97). Această concepție hasdeană elaborată în avamgarda reflecției istoriografice în 1860 și consolidată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
eliberare sfârșit în 1878 cu victoria românilor împotriva turcilor este interpretat într-o cheie dublă. Alături de semnificația explicit politică, de obținere a libertății naționale, persistă în subsidiar o hermeneutică spirituală, în care triumful politic național este dublat de o victorie decisivă a creștinătății împotriva islamului. Addendum: suprastructura monarhică a memoriei naționale. Grilajul structural al memoriei colective românești, istoricește constituit, în notele sale dominante, de la scrierile cărturarilor Școlii Ardelene și desăvârșit prin contribuțiile istoriografiei romantice, a fost alcătuit din traversele originii, continuității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istorice românești, se sfârșește cu a) Epoca Redeșteptării (1821-1859), conceptualizată ca preludiu pentru b) Epoca Unirii (1859-1919). Surprinzătoare este absența pragului 1600, anul unificării celor trei principate românești de către Mihai Viteazul, din structura temporală a trecutului românesc. Momentul 1600, vertebra decisivă a spinării trecutului românesc în perspectiva naționalistă, este deliberat eliminată din succesiunea de momente simbolice transformate în borne temporale. Evitând capcanele "naționalismului retrospectiv" (Smith, 2002, p. 32) (i.e., tentația de a proiecta intenții, aspirații și idealuri naționaliste într-un trecut
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prohibitorum" (p. 188). Colecția de cărți interzise public a fost, după 1948, îmbogățită și secretizată, continuându-și existența clandestină în "fondurile secrete" până la sfârșitul regimului în 1989 (Costea, Király și Radosav, 1995, p. 7). Anul 1948 a reprezentat, neîndoielnic, jalonul decisiv în ruperea cu trecutul. Venerabila deja Academie Română, depozitarul instituțional al identității naționale, este înlocuită cu Academia Republicii Populare Române (iar institutele sale de istorie sunt desființate pentru a se crea un institut unic în București cu filiale în teritoriu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
daco-romană merge mână în mână cu afirmarea autohtonismului, întrucât, la nivel emoțional, manualul se identifică întotdeauna cu victimele exploatării imperialiste; ii) slavizarea etnogeniei românești, în sensul în care ponderea elementului slavic în constituția etnic-lingvistică, culturală și politică a românilor devine decisivă. În cadențe clișeizate, se afirmă insistent că slavii "au influențat considerabil formarea poporului român", "Influența slavă asupra noastră a fost mare", și în fine, că " Influența slavă se vădește în toate ramurile vieții noastre economice, sociale, politice, militare, culturale", toate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mitului se materializează pe fondul războiului ruso-turc din 1768-1744, când "armatele rusești alungă pe Turci din Moldova și apoi din Țara Românească și intră în București. Ele au fost primite pretudindeni ca eliberatoare" (Roller, 1952, p. 261). A doua intervenție decisivă a rușilor în beneficiul românilor a fost ocazionată de chestiunea unirii din 1859 a principatelor danubiene. Chiar dacă, după cum vom vedea în secțiunea următoare, unirea a avut rațiuni predominant materiale, pe planul diplomatic ajutorul Rusiei a fost determinant: "Unirea națională s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
avem de-a face cu o înșiruire de eliberări rusești ale Bucureștiului, ca prefigurări ale marii eliberări de la 23 august 1944, devenit momentul fondator al noii rânduieli politice comuniste și piatra unghiulară a ordinii mnemonice construită în perioada comunistă. Centralitatea decisivă a datei de 23 august 1944 în memoria națională turnată în tiparul comunist este relevată și de faptul că aceasta a fost ziua națională a României pe întrega durată a regimului comunist, din 1948 până în 1990. Conclusiv, ideea independenței este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a românilor în particular. Manualele școlare promovează astfel un mesianism rus universal și românesc deopotrivă -, prezentând istoria românilor ca un apendice al istoriei marelului popor de la răsărit. O altă mutație substanțială se produce în privința concepției referitoare la unitatea poporului român. Decisivă este reconotarea unității naționale în unitate muncitorească, pe fondul unui proces atotcuprinzător de socializare a naționalului. Pe aceleași linii deja trasate, tema independenței este reconceptualizată, pe plan extern, din neatârnare politică a națiunii române în independență economică a statului în fața
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
efecte la fel de radicale ca și cele produse de revoluția instantanee. Mutațiile operate în cursul regimului național-comunist prezintă caracteristicile unei astfel de revoluții procesuale, începută ca o reformare timidă, dobândind un impuls progresiv pe parcurs, și sfârșind prin crearea unei rupturi decisive între punctul de plecare și cel de sosire. Revoluția mnemonică național-comunistă s-a produs în două reprize: i) printr-o reformă mnemonică în urma căreia gestiunea politică a trecutului s-a distanțat parțial de modelul Roller al internaționalismului proletar (i.e., a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe teza continuității daco-romane post-aureliane (Scurtu et al., 1999, p. 9). De asemenea, continuitatea organizării politice este apărată, invocată fiind deja clasica teorie a "Romaniilor populare" (p. 14). Într-un limbaj revolut, manualul lui I. Scurtu et al., celebrează rolul decisiv jucat de păduri în istoria românilor, care "au conservat ființa neamului la vremuri de restriște" (p. 14). Discursul reflexiv-europenist abordează dintr-un unghi diferit întreaga chestiune a continuității. În loc să marșeze pe demonstrații istorice, manualele scrise în această paradigmă fac mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de construire a memoriei colective. Piața memoriei colective și limitele hetorodoxiei istoriografice. Implozia regimului totalitar nu doar că a antrenat în cele din urmă un amplu proces de rescriere a trecutului (Culic, 2005), ci a creat condițiile pentru o mutație decisivă survenită la nivel infrastructural. Pluralizarea discursurilor despre trecut, cauționată de autoritățile statale prin introducerea principiului manualelor alternative în pedagogia românească, a avut ca efect direct constituirea unei "piețe a memoriei colective" (cum o numește S. Antohi în contextul dialogului cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
colectivizare s-a produs imediat după ce ideea naționalismului a traversat Canalul Mânecii, unde sub înrâurirea filosofiei "voinței generale" a lui J.-J. Rousseau, elementele liberale ale naționalismului au fost evacuate pentru a lăsa locul aspectelor de natură colectivistă. A doua și decisiva etapă a colectivizării doctrinei naționaliste s-a produs după ce ideea a trecut, în călătoria sa de difuziune geografică, granița fizică și simbolică a Rinului. În spațiul cultural german, sub influența unor gânditori precum J.G. von Herder care a introdus potenta
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
socială față de umanitate în general, nu doar față de aproapele național. Semne indicatoare ale decadenței paradigmei etniciste a identității naționale sunt reperabile în clar scrutând nou apărutul gen al literaturii didactice, introdus în postdecembrism, al "culturii civice". Estomparea etnicității ca factor decisiv al definirii identității naționale vine ca efect al promovării unei noi concepții despre patriotism, specificat tot mai mult în termeni civici și nu etno-naționali. Descătușat din cochilia sa socialistă pe care a umplut-o până la refuz în perioada târzie a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
45,9 liceu 43,9 14,6 41,4 universitate 58,2 12,7 29,1 Sursa: New Europe Barometer VII, 2004-2005 Gradul de apreciere a trecutul comunist este distribuit diferit pe criterii generaționale. Vârsta apare ca un alt factor decisiv care structurează raportarea indivizilor față de comunism. Testul Pearson Hi-Pătrat confirmă faptul că există o relație puternică între grupa de vârstă a respondentului și atitutinea pe care acesta o manifestă față de trecutul comunist, X2(10, N=927) = 17.92, p = .056
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
perpetuate prin lecturarea acelorași narațiuni istorice în care sunt sedimentate experiențele colective ale comunității. Cartografiind diferite configurații ale memoriei istorice românești, am evidențiat o serie de șapte formule succesive sub forma cărora a fost gestionată politic moștenirea trecutului colectiv. Factorul decisiv, structurant, a fost concepția despre naționalitate. În funcție de înțelegerea identitară prin prisma concepției de națiune și a evoluției ideologiei naționaliste, pot fi decupate șapte stări sub care s-a stabilizat memoria istorică românească: i) în cadrul "patriotismului civic pre-naționalist" al perioadei regulamentare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
only slightly purged of the Communist legacy; g) it was only during 2000s that state authorities, engaged in the process of getting Romania accepted in NATO and the EU, accelerated the remake of the national memory, which has now taken decisive steps towards post-communist and post-nationalist paths. The study was thus not only capable of showing how historical memory was shaped in the course of time and how it shaped Romanian identity, but it also shed light on the ideological condition
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Bătaia este faza fundamentală a săriturii prin care se realizează: obținerea înălțării verticale, optime și menținerea, în limita posibilităților, a vitezei orizontale. Elemente tehnice esențiale ale acestei faze sunt: a) așezarea piciorului de bătaie (impulsie) pe prag, ce reprezintă momentul decisiv pentru structura dinamică și spațială a bătăii. Așezarea piciorului se face în mod activ, de sus în jos și dinainte înapoi, pe toată talpa. În momentul așezării piciorului de bătaie pe prag / sol, acesta este relativ întins din toate articulațiile
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]