9,274 matches
-
bine să nu treci pe acolo. Este Casa Călăului. Casa în care gâdele îi ținea pe condamnați până le venea vremea să-i ducă dincolo, în câmp, unde le făcea felul. * Pe Strada Eucaliptului a fost odată un eucalipt. O domnișoară bătrână avea un eucalipt pe care îl creștea ocrotindu-l cu mare grijă, ferindu-l mai cu seamă de frig, ținându-l, în lunile calde, într-o marchiză (era o casă frumoasă, gospodărească) și, din octombrie până la sfârșitul lui martie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu mare grijă, ferindu-l mai cu seamă de frig, ținându-l, în lunile calde, într-o marchiză (era o casă frumoasă, gospodărească) și, din octombrie până la sfârșitul lui martie, în camera de oaspeți, aproape de fereastră, dar și de sobă. Domnișoara avea și un motan pe care îl iubea, împărțindu-și sentimentele, în măsură egală, între eucalipt și motanul care creștea văzând cu ochii. Era un motan uriaș. La domnișoara noastră veneau cam în fiecare după amiază Marița și Didița Popovici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
martie, în camera de oaspeți, aproape de fereastră, dar și de sobă. Domnișoara avea și un motan pe care îl iubea, împărțindu-și sentimentele, în măsură egală, între eucalipt și motanul care creștea văzând cu ochii. Era un motan uriaș. La domnișoara noastră veneau cam în fiecare după amiază Marița și Didița Popovici (și ele nemăritate) și Madam Stavrat, văduva răposatului negustor. Nu avea nici una copii cum doamne iartă-mă să fi avut copii surorile Popovici, că erau fete mari? Iar doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mirat dacă l-ar fi auzit chiar glăsuind. Devenise o emblemă a cartierului și lumea trecea prin fața casei cu marchiză doar pentru a-i simți, seara, aroma specială, cu miros de farmacie. Eucaliptul avea o poveste care circula oarecum clandestin. Domnișoara cu eucaliptul fusese logodită cu un ofițer de marină, de felul lui din Brăila. Acesta, om frumos, brăzdat de soarele și vânturile mărilor și oceanelor lumii, îi adusese în dar ciudatul arbust, cu vaporul, bineînțeles, tocmai din Brazilia. într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eucaliptul a rămas la datorie, devenind cu timpul un membru al familiei. Ca și Ivan, eucaliptul făcea parte din familie. "Fetele" îl respectau, îl iubeau; nici să se poarte urât în fața lui, nici să se dezbrace nu ar fi îndrăznit domnișoarele, că era copilul lor. Îl iubeau, este drept, și pe motanul Ivan, și seara, mai glumeau: "deschide ușa că vine Vaniușa". Totuși poate că acest eucalipt nu ar fi devenit atât de important încât să fie nume de stradă dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
blestemată, când Ivan a venit acasă beat. Dar beat criță, cu ochii roșii și cu blana zburlită. Nu a mai mieunat să i se deschidă, cum făcea în fiecare seară, ci s-a năpustit ca o brută, direct prin geam. Domnișoarele au încremenit de spaimă, fiindcă fiara urla ca scoasă din minți și, dacă nu ar fi duhnit atât de strașnic a samahoncă, ar fi crezut că a turbat. După ce le-a scuipat pe amândouă și le-a zgâriat până la sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o zi în clasă însoțită de domnul director, care ne-o prezentase. Era... (nu știu cum să spun, astăzi i-aș spune sexy, dar atunci cuvântul ar fi fost o blasfemie, o insultă). În ora de germană când am văzut-o pe Domnișoara Profesoară, se luminase clasa, parcă răsărise un copac în clasă. Bineînțeles, cu toții (eram numai băieți de 16 ani) ne-am îndrăgostit de domnișoara G. A urmat o epidemie de poezii, ne lăudam cu lamele de ras Gilette pe care, chipurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cuvântul ar fi fost o blasfemie, o insultă). În ora de germană când am văzut-o pe Domnișoara Profesoară, se luminase clasa, parcă răsărise un copac în clasă. Bineînțeles, cu toții (eram numai băieți de 16 ani) ne-am îndrăgostit de domnișoara G. A urmat o epidemie de poezii, ne lăudam cu lamele de ras Gilette pe care, chipurile, le foloseam, ne schimbam cămășile zilnic. Domnișoara G. era într-adevăr fermecătoare, o nemțoaică bine crescută, prietenoasă, cu o arhitectură trupească desăvârșită. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un copac în clasă. Bineînțeles, cu toții (eram numai băieți de 16 ani) ne-am îndrăgostit de domnișoara G. A urmat o epidemie de poezii, ne lăudam cu lamele de ras Gilette pe care, chipurile, le foloseam, ne schimbam cămășile zilnic. Domnișoara G. era într-adevăr fermecătoare, o nemțoaică bine crescută, prietenoasă, cu o arhitectură trupească desăvârșită. O mare dragoste pentru limba germană se ivi ca o epidemie, Într-o după-amiază, cu toții am învățat perfect "Vater Unser der Du bist in Himmel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trei ani de-a rândul. Georgescu -figură cum se spune acum "contestată", care era un libertin și "golan" declarat a învățat o poezie de amor în nemțește și i-a pus-o în teză, cu dedicație, semnându-se cu tupeu. Domnișoara G. s-a înroșit, nu a spus nimic. Georgescu nu a pățit nimic, nu a fost eliminat, cum eram siguri că se va întâmpla (ba mai târziu a ajuns ministru), și prin acest gest de camaraderie domnișoara G. a devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-se cu tupeu. Domnișoara G. s-a înroșit, nu a spus nimic. Georgescu nu a pățit nimic, nu a fost eliminat, cum eram siguri că se va întâmpla (ba mai târziu a ajuns ministru), și prin acest gest de camaraderie domnișoara G. a devenit modelul uman, idolul nostru absolut. Sunt sigur că mulți elevi o visau (libertinajul oniric al acelor timpuri cenzurând totuși, spontan, excesele chiar în vis)... Cu anii, însă, o uitasem, pentru că ea plecase în Germania; pentru că totul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
plecase în Germania; pentru că totul s-a schimbat și sentimentele s-au atenuat, și vremurile... * Și tocmai aici, stând amândoi pe o bancă, Teodosie (care refuză să mă tutuiască, așa cum l-am rugat) îmi spune în șoaptă că, la plecarea domnișoarei G. din țară, el s-a prezentat cu un buchet de flori la Gara de Nord. "Cinci trandafiri", șoptește el... Și "m-a sărutat pe obraz, atunci. I-am dat și o scrisoare, la care mi-a răspuns și s-au mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la care mi-a răspuns și s-au mai repetat scrisorile"... Și aflu că s-a măritat, că a murit la naștere, că nu a rămas nimic în urma ei, decât amintirea aceasta în inima lui Teodosie și fotografia primită de la domnișoara G. "Pe verso", aș fi vrut să văd ce scrie pe verso. Dar Teodosie îmi interzice, cu o brutalitate pe care nu i-aș fi bănuit-o. A iubit-o, o iubește și acum. Când am bani, sun la acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din prima zi de pionier, motivația de bază la intrarea în UTC a fost aceea că urma să-mi petrec mai mult timp cu secretarul acestuia, de care eram vag amorezată la cei 14 ani când îmi mijeau cornițele de domnișoară. Pentru mine, UTC-ul se transubstanțiase cu primul personaj masculin tip făcut ochi dulci și schimbat colecții de timbre, șervețele exotice, atingeri discrete de mână. Nu eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Treuse 68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
fecioară, Șaru nu rezistă impertinențelor cu care școlarii îl încercau pe fiecare profesor de cum apărea întâia oară în clasă. Pleca în timpul orelor, zicând că merge după director; de fapt aștepta pe hol să sune clopoțelul. Științele naturi erau predate de domnișoara Năstac, mică, grasă, cam bătrână și foarte deșteaptă, care căra întotdeauna un vraf de planșe cu care se ajuta la explicații. Tot biologia o preda corectul profesor Aonofreiesii, făcând elevilor o impresie de persoană foarte distinsă. Îndrăgostiți, școlarii erau de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ajuta la explicații. Tot biologia o preda corectul profesor Aonofreiesii, făcând elevilor o impresie de persoană foarte distinsă. Îndrăgostiți, școlarii erau de profesoara de desen Muți Ioneasca, care, ori de câte ori o privea cineva în față, roșea. Nu aceleași sentimente le trezea domnișoara Măcărescu la orele de geografie, urâtă și gălăgioasă și care-l aduse în clasa lui Labiș pe propriul ei nepot, un Comănescu din Comănești, pe care îl persecuta cumplit. E drept, nici băiatul nu se omora cu învățătura. Geografia o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
își schimbase comportamentul. Avea temelia și o putere de absorbție neobișnuită, demonstrând, ca școlar, încredere în sine. Cu o singură excepție: limba franceză. Predată la Fălticeni de profesorul Aurel Stino, el însuși literat, pe dascăl gramatica îl plictisea. La Național, domnișoara Silvia Braunstein tocmai pe această latură punea accent. Femeie cultivată care întreprinsese călătorii de studii inclusiv la Paris, aplica însă metode comode. Întârzia jumătate din oră până să intre în clasă și nu făcea decât să scoată un cârd de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
să predea lecția nouă de abia când suna de ieșire. Era și foarte răutăcioasă, generații de elevi poreclind-o „Cățeaua”. Pe Labiș, Cățeaua l-a ascultat mai întâi la literatură. Îi recită corect un poem de Louis Aragon dar, cum domnișoara n-avea încredere în elevii pe care încă nu-i cunoștea, i-a pus în catalog doar șapte. A doua oară, la regula „subjonctif”-ului, l-a căptușit cu nota trei. Următoarea notă, tot la literatură, a fost un cinci
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pătrarul întâi Labiș avea media zece iar în pătrarul doi un cinci pe care i-o calculase din notele date de ea însăși Cățeaua, profesoara hotărî să-l lase corigent. Dacă i-ar mai fi înșirat câteva note de unu, domnișoara Braunstein și-ar fi îndeplinit visul. Cu două săptămâni înainte de încheierea anului, domnia sa era învinsă însă de regula bonusului așa că Labiș, calculând posibilitățile, chiulea la orele de franceză. Cățeaua s-a plâns directorului. Acesta l-a chemat la cabinet, dar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
vocea ei deschidea aici o acoladă de subînțelesuri). Pierzând de mult nădejdea de a promova, bietul Cârciu sforăia la ora aceea în patul lui de repetent de la cămin. Între timp, în goană, Labiș străbătea curtea. Ridicându-și ochelarii pe frunte, domnișoara Braunstein aruncă clasei o privire severă și rosti apăsat: - Am zis! Cârsiu Adrian, Labis Nicolae ! Timizi, colegii se uitau unii la alții dar, în cele din urmă, îndrăzniră: - Absenți... Coborât de pe catedră, Țâmpoc își dezlipea buza. - Mă, mă, da’ eu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
adică la elevi. Severul profesor Haralambie Băeșu care preda geografia, „el fugitivo” pictor Gheorghe Șaru ce nu reușea să se impună nimănui, cu toți au rămas profesori ce nu se puteau uita, ca și Eugenia Scripcaru, Aonofreiesii, Astărăstoaie, cele trei domnișoare - Măcărescu, Năstac, Ionescu (Mutzi) -, Bânzaru, preotul Grigore Bardieru. De neuitat mai ales a rămas profesorul Vasile Popa. Cu o față pătrată de țăran și priviri mascate de groase lentile, personalitatea acestui expreot, ajuns director de liceu și în cele din
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a ne verifica. Această metodă ne-a ajutat mult și învățam cu plăcere. Doamna profesor Cazacu ne preda chimia. Era foarte bine pregătită, avea talent didactic, însă era deosebit de exigentă și adesea ne inhiba. A fost urmată la catedră de domnișoara profesor Cici Bulhuc. Era tânără, deosebit de frumoasă și plăcută; ne-a cucerit și cu harul său didactic; toți elevii doream să ne afirmăm la orele sale. Cel mai exotic dintre profesori era profesorul Vasile Velicu. Avea un comportament aparte. În timpul
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
o notă particulară prin pantalonii săi bufanți și prin echipamentul de naturalist. L-am iubit pe profesorul C. Burduja, a fost un mare om. Cel mai frumos curs al studenției mele rămâne cel de Anatomia comparată a vertebratelor, predat de domnișoara prof. dr. Olga Necrasov. Nu pot să-mi imaginez un astfel de curs fără desene și scheme la tablă. Astăzi sunt multiple mijloace audiovizuale care elimină desenul la tablă. Poți pătrunde în intimitatea structurilor biologice și poți vedea ceea ce nu
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
devenit un împătimit al anatomiei comparate. Am abordat și eu probleme de anatomie comparată a animalelor nevertebrate; am avut ca manuale de bază, tratatele lui A. Lang și N. Beklemisev și cele două volume de Anatomie comparată a vertebratelor ale domnișoarei acad. dr. Olga Necrasov; treptat au apărut și alte mari tratate. Multe dintre prelegerile mele de la ICPPD au fost de Anatomie comparată a animalelor: „Apariția și tipurile de aparat circulator în serie animală”, „Tubul digestiv în seria animalelor”, „Aparatul respirator
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
de jigniri pe care le împărțea adesea cu larghețe. A fost examenul cel mai dur din viața mea, însă l-am trecut cu brio. Trebuie să mărturisesc că la învățarea Paleontologiei am avut norocul de a face lucrările practice cu domnișoara șef de lucrări Natalia Paghida. Un cadru didactic cu o distincție aparte, care te impresiona prin cunoștințele sale, prin stăpânirea lor și prin modul de prezentare. Când intra în sala de lucrări practice parcă intra o monahie în sanctuar și
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]