8,902 matches
-
fi dedus numai aproximativ dintr-o măsurătoare a venitului național”50. Treizeci de ani mai târziu, Kuznets s-a pronunțat din nou asupra acestui subiect, după ce fusese martor la mai mult de trei decenii de folosire abuzivă de către politicieni și economiști a acestui instrument. El a scris: „Trebuie făcută diferența Între cantitatea și calitatea creșterii, Între costuri și beneficii și Între avantajele pe termen lung și scurt. Țintele pentru mai multă dezvoltare trebuie să specifice domeniul și scopul acestei dezvoltări”51
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și Index of Economic Well-Being - IEWB (Indexul bunăstării economice), sunt printre indicatorii cei mai populari. Fiecare dintre aceștia Încearcă să determine Îmbunătățirea economică reală bunăstării umane. Prima Încercare de a introduce un indicator economic alternativ a fost ISEW, creat de economistul Herman Daly, pe atunci la Banca Mondială și de teologul John Cobb În 1989. Indicele lor pornește de la cheltuielile pentru consumul personal și adaugă apoi munca domestică neretribuită. Apoi ei scad activitățile care au În primul rând rolul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cea pe care o au majoritatea locuitorilor din regiunile Statelor Unite ale Americii. Am vorbit cu nenumărați americani și europeni, din fiecare pătura socială, care gândesc la fel În această chestiune. Dar, lucru curios, la Întâlnirile mele cu lideri ai comunității de afaceri, economiști, experți În politica guvernamentală și oficiali aleși - În special În America -, aud numai cât de bine stau lucrurile În America și, În caz că o dovadă este necesară, PIB-ul este În mod invariabil adus ca martor al superiorității modului de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
creștere a PIB-ul cu mai mult de 10%, În ciuda calității mediocre a Îngrijirii medicale și a sănătății precare a americanilor. PIB-ul și starea de sănătate a națiunii se intersectează În multe alte feluri, care sunt rareori discutate de către economiști. De exemplu, obezitatea a atins În Statele Unite ale Americii proporții epidemice, mai mult de 30% dintre americani sunt obezi cronici. În Întreaga lume sunt În jur de 300 milioane de persoane obeze 75. Creșterea poate fi atribuită În mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și mai puțin norocoși, În timp ce americanii predică virtuțile autosuficienței și favorizează folosirea pieței pentru a Îmbunătăți existența celorlalți. Pentru europeni, cuvintele lui Karl Marx rezonează Încă: „De la fiecare după cum arată abilitățile sale, fiecăruia corespunzător nevoilor sale”. Americanii Îl preferă pe economistul scoțian Adam Smith care a predicat un alt fel de catehism. În celebra sa carte Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei, Smith a avansat noțiunea controversată ca Într-o economie capitalistă de piață bine administrată, fiecare urmărește interesul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
terestre. Dacă era lăsată neîngrădită de interferențe externe sau reglementări, mâna invizibilă a capitalismului ar funcționa ca un perpetuum mobile, asigurând autonomia fiecărui individ Într-o economie autonomă, care se reglementează singură. Chiar și astăzi, atunci când vorbesc despre „mecanismul pieței”, economiștii continuă să descrie procesul economic În termeni cartezieni. În noua schemă a lucrurilor, mâna invizibilă devine supervizorul, iar piața - câmpul de bătaie În lupta omului contra naturii și a celorlalte ființe umane. Detașat, imparțial, automat și autonom, noul Dumnezeu, care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
proteja relațiile de proprietate privată și de a permite ca acumularea și schimburile de proprietate să de dezvolte. Devine clar că acest nou tip de stat există În primul rând pentru a facilita funcționarea economiei capitaliste În curs de apariție. Economistul clasic francez Jean-Baptiste Say a observat că acolo unde guvernul „practică el Însuși hoția sau este incapabil să o reprime În cazul altora, cât și acolo unde proprietatea este Într-o permanentă nesiguranță datorită sinuozității actelor legislative”, piața nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
anume, pământul, capitalul și forța de muncă pot atinge maxima lor productivitate”25. Este aceasta numai o polemică a secolului al XVIII-lea sau există un adevăr profund În ceea ce Jean-Baptiste Say și alți filosofi iluminiști predicau? Hernando de Soto, economist din America Latină, scrie În carte sa The Mystery of Capital, că Say și alți economiști europeni din acea perioadă erau absolut corecți. De Soto Își pune Întrebarea: De ce sunt oamenii atât de săraci În lumea În dezvoltare, având În vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
numai o polemică a secolului al XVIII-lea sau există un adevăr profund În ceea ce Jean-Baptiste Say și alți filosofi iluminiști predicau? Hernando de Soto, economist din America Latină, scrie În carte sa The Mystery of Capital, că Say și alți economiști europeni din acea perioadă erau absolut corecți. De Soto Își pune Întrebarea: De ce sunt oamenii atât de săraci În lumea În dezvoltare, având În vedere că „săracii au deja moștenirea necesară pentru a transforma capitalismul Într-un succes?”26. De
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de clasă să se transforme În război deschis și revoluție de stradă. Într-o mare măsură, marele compromis european a reușit. Dragostea americanilor față de proprietate America nu a urmat exemplul european. Socialismul nu a prins niciodată rădăcini În pământul american. Economistul german Werner Sombart a pus aceasta pe seama faptului că lucrătorii americani beneficiau de o cantitate triplă de carne decât cei germani. El a scris: „Pe țărmurile fripturii și plăcintei, toate utopiile socialiste eșuează”34. Viziunea europeană, nemodificată, a unei societăți
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
servicii Între vânzători și cumpărători. Dacă atașamentul psihologic și ideologic față de proprietatea privată continuă să scadă, care va fi eventuala soartă a pieței de schimb? Trecerea de la proprietate la acces are implicații la fel de importante pentru guvernarea În cadrul statelor-națiune. Filosofii și economiștii iluminiști au făcut Întotdeauna legătura Între regimul proprietății private și legitimitatea statului-națiune. S-a presupus mereu că misiunea statului-națiune era În mare măsură să asigure proprietatea privată a cetățenilor săi. Dacă relațiile de proprietate vor fi subsumate de noile relații
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
au abandonat lupta și au devenit lucrători plătiți În noile fabrici capitaliste. Alții au continuat lupta Încercând să ridice cât mai multe obstacole În calea accesului noilor negustori capitaliști la piețele de schimb mai mari. De exemplu, nota istoricul și economistul Robert Heilbroner, „În cursul unei călătorii de numai o sută de mile, un negustor putea să treacă printr-o duzină de jurisdicții diferite, fiecare cu regulile, regulamentele, legile, unitățile de măsură și moneda ei”8. Vămile adăugau un alt formidabil
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a reduce timpul necesar pentru a pune bunurile și serviciile În mâinile consumatorilor. Ceea ce au În comun toate aceste rețele este un stil de a face afaceri, care diferă fundamental de modelul schimbului pe piață articulat de Adam Smith, de economiștii clasici, precum și de urmașii lor neoclasici din secolul XX. Premisele operaționale care ghidează rețelele contrazic majoritatea teoriilor economice ortodoxe bazate pe piață și deschid o nouă fereastră pentru a regândi guvernarea politică. Să ne reamintim, că Adam Smith a argumentat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
drept de a participa Într-un set de relații de putere care oferă individului posibilitatea de a trăi o viață deplină”17. Desigur, pentru patru cincimi din rasa umană, care Încă trăiesc În sărăcie abjectă sau În subzistență minimă, Îndemnul economistului Hernando de Soto, de a ajunge din urmă națiunile bogate prin stabilirea unui regim al proprietății private asemănător cu cel de care se bucură Europa și America de mai bine de două sute de ani, pare logică. Există totuși și alt
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
domeniul valorilor intrinseci. Societatea civilă este forumul pentru exprimarea culturii și sectorul ei primordial. În ciuda importanței societății civile În viața socială, acest domeniu a fost marginalizat În era modernă, Într-o măsură din ce În ce mai mare, de către forțele pieței și guvernarea statului-națiune. Economiștii și liderii din domeniul afacerilor, În special, au ajuns să privească piața ca pe instituția cea mai importantă În domeniul relațiilor umane. După cum argumentau atât teoreticienii capitalismului, cât și cei ai socialismului, În esență, comportamentul uman este materialist și utilitar
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pensiile unui număr În creștere de lucrători mai În vârstă - dintre care mulți se pensionează la cinzeci și cinci de ani și trăiesc din pensie pentru mai mulți ani decât au lucrat - este clar că nu este o situație sustenabilă. Economiștii atenționează că piedica adusă economiei, reprezentată de numărul din ce În ce mai mare de pensionari, poate să fie catastrofală. După cum estimează Comisia Europeană, cota parte a Uniunii Europene din produsul brut mondial ar putea să scadă de la 30% În prezent la mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Values Survey, tableul 2-2, Ann Arbor, MI: Institute for Social Research, 1990. 33. Ibidem. 34. Smith, Tom W., Jarkko, Lars, „National Pride in Cross-National Perspective”, National Opinion Research Center, University of Chicago, aprilie 2001. 35. „Living with a Superpower”, The Economist, 4 ianuarie 2003. 36. „What the World Thinks in 2002”, Pew Global Attitudes Project, The Pew Research Center for the People and the Press, 2002. 37. Lipset, Seymour Martin, American Exceptionalism: A Double-Edged Sword, Norton, New York, 1996, p. 20. 38
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Warning Dismissed”, Reuters, 10 februarie 2004. 12. McCartney, Robert J., „Global Anxiety Propels Euro Above Dollar”, The Washington Post, 31 ianuarie 2003. 13. Monbiot, George, „The Bottom Dollar”, The Guardian, marți, 22 aprilie 2003. 14. „The Not-So Mighty Dollar”, The Economist, 6 decembrie 2003. 15. Becker, Elizabeth și Andrews, Edmund L., „I.M.F. Says Rise in U.S. Debts Is Threat to World’s Economy”, The New York Times, 8 ianuarie 2004. 16. „Statement on the President’s Fiscal Year 2005 Budget by Office of Management
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
int"www.cor.eu.int, Comitetul regiunilor. 26. Smith, Dennis și Wright, Sue, Whose Europe? The Turn Towards Democracy, p. 14. 27. Ruttley, Philip, „The Long Road to Unity”, pp. 246, 250. 28. „So That’s All Agreed, Then”, The Economist, 16 december 2000, pp. 25-28; Calleo, David P., Rethinking Europe’s Future, p. 254. 29. „Eurobarometer Reveals Growing Support for EU Constitution”, HYPERLINK "http://www.euractive.com"www.euractive.com, EurActiv, 18 februarie 2004. 30. Healthcoat-Amory, David, „The Constitution Is
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Growing Support for EU Constitution”, HYPERLINK "http://www.euractive.com"www.euractive.com, EurActiv, 18 februarie 2004. 30. Healthcoat-Amory, David, „The Constitution Is a Sham”, The Wall Street Journal Europe, 20-22 iunie 2003. 31. „Special Report: Europe’s Constitution”, The Economist, 21 iunie 2003, p. 22. 32. Mitchener, Brandon, „EU Backs Initiative on Draft Constitution”, The Wall Street Journal Europe, 23 iunie 2003. 33. Greene, Robert Land, „We’re Still the One”, The New York Times, 17 iulie 2003. 34. „Special Report: Europe’s
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
2003, p. 22. 32. Mitchener, Brandon, „EU Backs Initiative on Draft Constitution”, The Wall Street Journal Europe, 23 iunie 2003. 33. Greene, Robert Land, „We’re Still the One”, The New York Times, 17 iulie 2003. 34. „Special Report: Europe’s Constitution”, The Economist. 35. Ibidem. 36. Parker, George și Dombey, Daniel, „«Not Perfect But More Than We Could Have Hoped For»: Europe’s Draft Constitution”, Financial Times, 20 iunie 2003. 37. Fuller, Thomas, „Europe Debates Whether to Admit God to Union”, The New York Times, 5
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fiind mereu subordonată logicii acțiunii individuale. Polemica lui Durkheim cu Spencer asupra cauzelor diviziunii muncii (Durkheim, 1926) este ilustrativă pentru diferența dintre strategia holistă și cea individualist-metodologică. Punctul de vedere al lui Spencer, sprijinit într-o oarecare măsură pe lucrările economiștilor clasici englezi (Adam Smith), este tipic holist. Schematic, el este următorul: diviziunea muncii duce la o creștere a productivității și deci a bogăției; creșterea bogăției duce la o creștere a fericirii colectivității; fiind, în ultimă instanță, orientată spre creșterea fericirii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
modalități de legare a intereselor particulare de realizarea obiectivelor globale, și nu numai de cea a subobiectivelor. John Galbraith (1982) oferă un alt exemplu de preeminență a finalităților unui grup socioprofesional în dinamica întreprinderii americane actuale. Orientarea întreprinderii americane, argumentează economistul american, nu este determinată, în primul rând, de interesul general al colectivității, nici de cel al beneficiarilor direcți ai produselor întreprinderii (clienții) sau de cel al posesorilor de capital, cum se întâmplă în întreprinderea capitalistă clasică, ci de interesele „tehnostructurii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
teoretic al funcționării economiei capitaliste a fost formulat, evenimentele economice în sine își pierd orice interes. Ce a făcut capitalistul X, ce bunuri a ales să producă, ce piață dedesfacere a căutat etc. sunt evenimente care nu mai conțin pentru economist nici un fel de informație. Informația interesantă este dată de legea structurală care le-a modelat. În rest, ele sunt variații accidentale, neinteresante, ce nu au nici o forță de a determina evoluția ulterioară a sistemului. Să luăm alt exemplu. Greva generală
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
inexistentă și deci ignora), se impune în cele din urmă drept ceva necesar. Altminteri, aplicarea teoriei la o perioadă istorică oarecare ar fi mai ușoară decât rezolvarea unei ecuații simple de gradul întâi” (Marx și Engels, 1967, pp. 459-460). Interpretarea economist îngustă (un monism economic) a materialismului istoric își are originea, după părerea lui Engels, într-o oarecare măsură, într-o serie de caracteristici ale lucrărilor marxiste înseși: „De faptul că uneori tinerii dau laturii economice mai multă importanță decât i
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]