8,882 matches
-
Rights în Transition" și "Arts and Social Sciences Journal" publicat de Ashton Journals. Ea îndeplinește același rol pentru reviste românești precum "Sfera politicii" , "EUROLIMES" , nou înființată "Revista internațională de psihologie politică societala" și revista moldoveana "Pontes. Review of South East European Studies", apărută sub egida catedrei UNESCO de studii sud-est-europene a Universității de Stat a Moldovei. Autoare a unui număr impresionant de articole publicate în reviste cu comitet de lectură de reputație internațională, precum "Cahiers de sociologie economique et culturelle", "Communist
Lavinia Stan () [Corola-website/Science/316913_a_318242]
-
croată, cehă, poloneză, taliana și olandeză). Între 1997 și 2003, a publicat raportul trimestrial despre Republică Moldova în "East European Constituțional Review", iar începând din anul 2006 a fost invitată să contribuie raportul anual privind dezvoltările politice din România în "European Journal of Political Research" (raport al carui co-autor este Dr. Răzvan Zaharia, Cancelarul Academiei de Studii Economice din București). Din 2007, Lavinia Stan este și recenzor pentru revista "Choice". În anul 2008, Lavinia Stan a fost invitată să participe la
Lavinia Stan () [Corola-website/Science/316913_a_318242]
-
într-o serie de alți membri ai familiei Cactaceae. De asemenea, este găsită, în cantități mici, în anumiți membri ai familiei Fabaceae (familia fasolei) , inclusiv "Acacia Berlandieri". Cactusul Peyote este folosit de pește 3000 de ani de către amerindienii din Mexic. Europenii au remarcat de timpuriu utilizarea de peyote în ceremoniile religioase ale americanilor nativi, în special la grupul indigen Huichols, în Mexic. Alți cactuși, cum ar fi Sân Pedro au fost folosiți în diferite regiuni, din Peru până în Ecuador. Mescalina a
Mescalină () [Corola-website/Science/316918_a_318247]
-
al Kenyei, cu excepția unei fâșii de coastă (concesionată de la sultanul din Zanzibar) numită "Protectoratul Kenyei" care avea „de facto” aceeași administrație. Odată cu dobândirea statutului de colonie, activitatea economică se intensifică, în special în agricultură, datorită creșterii numărului de ferme ale europenilor (britanici, dar și de alte naționalități) axate pe culturile de cafea și ceai. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Kenya devine o importantă bază militară britanică, în special pentru operațiunile împotriva italienilor din Somaliland și Etiopia. Încă de la înființarea
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
li se permite să-și aleagă reprezentanți în Consiliul Legislativ. Coloniștii europeni au păstrat acest drept doar pentru ei înșiși și s-au opus cererilor similare ale comunităților indiene sau arabe mult mai numeroase. De asemenea, guvernul a numit un european care să reprezinte interesele africanilor în Consiliu. În "Declarația Devonshire" din 1923, Guvernul Colonial a declarat că reprezentarea intereselor africanilor (peste 95% din populație) au o importanță capitală, însă realizarea acestui obiectiv a durat patru decenii. În al Doilea Război
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
mai agresivei KAU și cere drepturi politice sporite pentru africani. Ca răspuns la presiunile crescânde, Biroul Colonial Britanic a crescut numărul de membri în Consiliul Legislativ și i-a sporit rolul. Astfel că, din 1952, Consiliul era format din 14 europeni, un arab și 6 asiatici aleși, la care se adaugă membrii numiți de guvernator: 6 africani și un arab. Consiliul de Miniștri a devenit principalul instrument de guvernare în 1954. Revolta Mau Mau (1952-1956) a fost o mișcare armată locală
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
alegerea directă a celor șase membri africani din Consiliul Legislativ. Noua Constituție colonială din 1958 a crescut numărul de reprezentanți africani, dar naționaliștii africani au început să ceară o reprezentare democratică pe principiul „un om, un vot”. Cu toate acestea, europenii și asiaticii, din cauza poziției lor minoritare, se temeau de efectele votului universal. La o conferință care a avut loc în 1960, la Londra, s-a încheiat un acord între africani și coloniștii englezi afiliați la "New Kenya Group", o organizație
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
KADU), condus de R. Ngala și Muliro M. La alegerile din februarie 1961, KANU a câștigat 19 din cele 33 de locuri ale africanilor din Consiliul Legislativ, în timp ce KADU a câștigat 11 (alte 20 de locuri au fost rezervate pentru europeni, asiatici și arabi). Kenyatta a fost eliberat în august și a devenit președinte al KANU în octombrie. În 1959, liderul naționalist Tom Mboya a început un program, finanțat de americani, de a trimite tineri talentați în Statele Unite pentru învățământul superior
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
și priză asimetrica, care este folosit încă în prezent la kyudo. În Americii arcul este atestat mai târziu decât în celelalte regiuni din lume. Totuși, era folosit pe scară largă în întregul continent pentru vânătoare și război. Chiar după sosirea europenilor a rămas arcul efectiv: săgețile putea pătrunde armura din zale sau răni grav, sfărâmându-se la contactul cu armura din plăci. După dezvoltarea artileriei cu praf de pușcă (că. 1430-1440 în Europa și în sfârșitul secolului al XVIII-lea în
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
din cele mai vechi timpuri de către populația melaneziană. Lângă oraș în situl arheologic Teouma, în 2004 s-au descoperit 25 de morminte aparținând culturii lapita precum și vase ceramice datând din secolul XIII î.e.n.. În 1606 au ajuns pe insulă primii europeni conduși de Pedro Fernández de Quirós și Luis Váez de Torres. În secolul XIX insulele se numeau "Noile Hebride" și erau controlate de către britanici dar după 1880 controlul a fost preluat de către francezi care au început să exploateze insula, folosindu
Port Vila () [Corola-website/Science/324416_a_325745]
-
Winston Churchill a emis ideea Statelor Unite ale Europei Același discurs conține însă comentarii, mai puțin citate, din care rezultă că Churchill nu privea inițial Marea Britanie ca fiind parte a acestor eventuale "State Unite ale Europei", considerând că britanicii au Commonwealth, iar europenii sub conducerea comună a francezilor și germanilor, cu suportul britanic, american și sovietic. Împotriva devastărilor și suferințelor umane din cel de-al Doilea Război Mondial ca și din nevoia de reconciliere după război, ideea integrării europene în 1949 a dus
Integrare europeană () [Corola-website/Science/327474_a_328803]
-
a plecat Tatikos, Boemund a izbucnit cu acuzații și blesteme la adresa lui, în final conducătorii cruciadei au decis că Tatikios i-a trădat și a părăsit armata pe propriai lașitate. Ulterior, acest incident a aut un impact negativ asupra relațiilor dintre europeni și bizantini. Ultima mențiune despre Tatikios datează din 1099, când acesta a condus cu succes flota bizantină, împotriva piraților-cruciați din Pisa.
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]
-
1945, guvernul de la Vichy, care era încă în funcție, și armata franceză din Indochina a fost atacată de către japonezi. Au fost atacate posturile militare franceze în întreaga Indochina (Vietnam, Laos, Cambodgia). În orașele Hanoi și Langson trupele japoneze au masacrat europenii și trupele annamite, în ciuda promisiunilor făcute, că în caz de capitulare le lasă liberă trecere. Unele unități au fost capabile să scape și să se retragă în China (coloana Alessandri, de exemplu), sau să lupte în junglă (oamenii lui Jedburgh
Primul Război din Indochina () [Corola-website/Science/326980_a_328309]
-
a fost torturat și ucis de o masă de turci furioși în văzul soldaților francezi, care au fost împiedicați să intervină de comanda ofițerului lor. Refugiații au cătat adăpost oriunde a fost posibil, inclusiv în cartierele locuite de americani sau europeni. Câțiva refugiați au reușit să se adăpostească la American Collegiate Institute, dar în general vesteuropenii și americanii au încecat să le acorde sprijin refugiaților pentru a nu-și periclita relațiile cu liderii Mișcării Naționale Turce. Primul incendiu a izbucnit târziu
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
practica. Într-un interviu din 1971 pentru BBC, Shah explică abordarea sa contemporană și adaptivă: Intenția mea e de pune la dispoziția Occidentului acele aspect ale sufismului care sunt de folos acestuia în momentul de față. Nu vreau să transform europeni buni în asiatici deficitari. Oamenii mă întrebă deseori de ce nu folosesc metode de training spirituale spre exemplu când am de-a face cu oameni care mă caută; răspunsul este - din același motiv pentru care tu astăzi ai venit acasă la
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
a avut loc pe data de 9 aprilie 1241 lângă localitatea Liegnitz din Silezia. Această bătălie a avut loc cu două zile înaintea Bătăliei de la Mohi, care a deschis calea spre devastarea Regatului Ungariei de către tătari. În bătălia de la Liegnitz europenii au suferit o înfrângere majoră, lupta încheindu-se cu distrugerea aproape în întregime a forțelor europene, precum și cu decapitarea ducelui Sileziei, totodată regent al Poloniei. Invazia spre vest a forțelor tătare a fost însă oprită de moartea subită a marelui
Bătălia de la Liegnitz () [Corola-website/Science/323625_a_324954]
-
Tracia. După cucerirea Adrianopolelui, sultanul a transferat capitala imperiului de la Bursa din Anatolia în nou cuceritul oraș, pe care la redenumit Edirne. Prin acest transfer el a subliniat dorința sa de continuare a expansiunii în Europa. Până la cucerirea Adrianopolelui, cei mai mulți europeni au considerat prezența otomană în Tracia cel mult ca pe un episod neplăcut dintr-un mai lung șir de evenimente haotice din sudul Balcanilor. După mutarea capitalei la Edirne, liderii europeni și-au dat seama că otomanii aveau intenția clară
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
olandezii au controlat inițial noile teritorii prin intermediul unor companii de stat capitaliste, cum ar fi "Compania Olandeză a Indiilor de Est" sau "Compania Olandeză a Indiilor de Vest". Exploratori olandezi ca Willem Barents, Henry Hudson și Abel Tasman au dezvăluit europenilor noi teritorii imense. Teritoriile ce au format mai târziu Provinciile Unite au fost inițial o federație cunoscută sub denumirea de Cele Șaptesprezece Provincii, pe care Carol al V-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman și totodată regele Spaniei le-a
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
pe care îi împing spre sud în Damara. Aceștia intră la rândul lor în conflict cu triburile damara, băștinașii acestor locuri pe care reușesc să-i izgonească, mulți dintre aceștia fiind uciși. Ultimul grup care a ajuns în Namibia, înaintea europenilor au fost basterii(baster - din olandezul: bastard) descendenți din buri și femei africane, în special nama.Fiind calviniști și vorbind africaans, ei se considerau, cultural vorbind, mai mult albi decât negri. La fel ca și oorlamii ei au fost forțați
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
fondează orașul Rehoboth. În 1872 ei fondează "Republica Liberă Rehoboth" adopta o Constituție și începând de atunci națiunea trebuia condusă de un "Kaptein" ales direct de popor și de un mic parlament - Volkraad - format din trei cetățeni aleși direct. Primul european care a pus piciorul pe solul namibian a fost portughezul Diogo Căo în 1485 care în misiunea lui de explorare a coastei de vest a Africii a oprit pe Coasta Scheletelor și a ridicat o cruce de calcar. Următorul a
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
de pe toată Coasta Scheletelor. Când Marea Britanie preia controlul asupra Coloniei Capului în 1797, preia controlul și asupra golfului, dar așezările albilor aici au fost rare și nici olandezii, nici britanicii nu au penetrat prea mult în interiorul țării. Uni dintre primii europeni care s-au arătat interesați de Namibia au fost misionarii. În 1805 Societatea Misionară din Londra începe să lucreze în Namibia, venind dinspre sud din Colonia Capului. În 1811 fondează Bethanie în sudul Namibiei, unde construiesc o biserica, fiind azi
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
în 1889-1890, iar înșiși maasaii sunt loviți de o epidemie de variolă. În același timp, moartea lui Mbatian, marele lor 'laibon', dezbină grupul și durează ceva până tânărul său fiu reușește să-i reconcilieze. Oricum, problemele lor coincid cu venirea europenilor, care, într-un final vor deține controlul asupra regiunii. Arabii din Oman colonizează coastele Kenyei și Tanzaniei aducând fostele, cândva independente, orașe-state sub un control și o dominație mai strânse decât pe vremea portughezilor. Ca și predecesorii lor, omanezii au
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
opună eforturilor marinei regale în a impune directivele antisclavagiste, ci să își mențină suveranitatea asupra propriilor ape, așa ca, Seyyid Said nu vede nici un motiv să intervină în lupta europeană pentru abolirea sclaviei din moment ce principalii clienți pentru sclavi erau tot europenii. Și tocmai, intervenția lui Said face ca sclavia să fie abolită în vestul Oceanului Indian. Prezența omaneză continuă în Zanzibar și Pemba până la revoluția di 1964, iar oficial prezența lor în Kenya se încheie în 1880 când germanii și britanicii pun
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
o formă legală, non-violentă de a combate vrăjitoria. Până la momentul în care calea ferata a fost construită, rezistență militară a populației africane la adresa expansiunii britanică a fost ocazională. Cu toate acestea, nemulțumiri au fost generate de procesul de naturalizare al europenilor. Guvernatorul Percy Girouard este asociat cu dezastrul din al doilea acord cu Maasaii din 1911, care a condus la îndepărtarea forțată a acestora din platoul fertil Laikipia către semi-aridul Ngong. Pentru a face loc pentru europeni (în mare parte britanici
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
procesul de naturalizare al europenilor. Guvernatorul Percy Girouard este asociat cu dezastrul din al doilea acord cu Maasaii din 1911, care a condus la îndepărtarea forțată a acestora din platoul fertil Laikipia către semi-aridul Ngong. Pentru a face loc pentru europeni (în mare parte britanici și albi din Africa de Sud), Maasai s-au limitat la câmpia de la sud de Loieta în 1913. Kikuyu a pretins o parte din terenul rezervat pentru europeni și au continuat să se simtă privați de moștenirea lor
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]