10,713 matches
-
294. 186 Ibidem, p. 294. 187 Ibidem, p. 294. 1 Stephen E. Toulmin, "Modelul evoluționist al dezvoltării științelor naturii", în Ilie Pârvu, Istoria științei și reconstrucția ei conceptuală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, p. 350. 2 Mircea Flonta, Perspectivă filosofică și rațiune științifică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 71. 3 Thomas Kuhn, Structura revoluțiilor științifice, Editura Humanitas, București, 1999, p. 88. 4 Ibidem, p. 101. 5 Stephen E. Toulmin, "Modelul evoluționist al dezvoltării științelor naturii", în Ilie Pârvu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
puțin nevoie de religie formală"; 2. necesitatea unei religii transcendentaliste care să rupă ființa umană de lumea și de vanitățile ei, canalizând energiile și spre alte dimensiuni. Prin urmare, Ortodoxia percepută ca religie, dar și ca o doctrină morală și filosofică, "formula predestinată, menită să ne salveze", constituie "o idee de viitor". Diagnosticul pus Ortodoxiei de strălucitul filosof Vasile Băncilă este mai actual ca oricând astfel încât merită citat in extenso, atât pentru ideatica sa profundă, cât și pentru surprinderea exemplară a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
radix est in ratione constituta, preciza Sfântul Toma d'Aquino, confirmând și continuând convingerea aristotelică. Scolasticii adoptaseră teza aristotelică a liberului arbitru, deducând libertatea umană din natura generală a omului, definită ca fiind înzestrată cu rațiunea capabilă de deliberare. Antropologia filosofică transferă problema libertății în registru ontologic; prin această mutație ideea de libertate nu mai este raportată la necesitatea ontologică. Ideea de a relaționa libertatea umană la rațiune, și nu la necesitate, este esențială la Spinoza, idee preluată de filosofia iluministă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sa creștină. Teologia imaginii Epistemologia Imaginarului se fundează pe logica contradictoriului, logica terțiului inclus, în contrapunct cu logica terțiului exclus care a dominat gândirea occidentală a pozitivismului, a nominalismului și a materialismului. Raportul dintre logos și mythos care guvernează tradiția filosofică și culturală europeană este mediat de un al treilea element, imago, specific logicii contradictoriului. Nu putem înțelege această ipoteză de lucru dacă nu facem apel la gândirea filosofului român Ștefan Lupașcu. Logica sa este strâns legată de apariția epistemologiilor moderne
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
reluat de Bachelard, Foucault, Derrida, Althusser și Deleuze. Încercarea de a reuni filosofia și știința constituie o provocare impresionantă pe care Lupașcu o lansează gândirii contemporane. Într-o lume în care se face filosofie prin intermediul istoriei sau prin juxtapunerea gândirii filosofice științelor, Ștefan Lupașcu propune un principiu pe care îl aplică filosofiei și științei, deopotrivă. El pleacă de la tema contradicției care nu este o temă a culturii europene, ci nucleul gândirii noastre. Ea corespunde momentului de manifestare a dialecticii, când Hegel
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lucrări importante ale Pr. Chesarie Gheorghescu care dau măsura unei etape semnificative a cercetării teologice românești. Pr. Chesarie Gheorghescu încearcă să valorizeze, în Studii de teologie fundamentală și apologetică, (ediția a II-a, Rm. Vâlcea, Editura Conphys, 2010), moștenirea teologică, filosofică și apologetică a operelor lui N. P. Rojdestvenski (1840-1882), V. D. Kudreavțev-Platonov (1828-1891) și S. S. Glagolev (1865-1937), fondatorii apologeticii în Rusia. Profesorul N. P. Rojdestvenski este un remarcabil savant al Academiei teologice din St. Petersburg, care pune bazele apologeticii ruse
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în Rusia. Profesorul N. P. Rojdestvenski este un remarcabil savant al Academiei teologice din St. Petersburg, care pune bazele apologeticii ruse. V. D. Kudreavțev-Platonov, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat filosoful și apologetul Bisericii Ortodoxe Ruse. Critica sa filosofică, dublată de metoda deductivă, vizează dezvoltarea unui sistem metafizic care corespunde creștinismului. S. S. Glagolev, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat unul dintre cei mai importanți apologeți ai timpului său, contribuția sa la cercetarea teologiei fundamentale fiind una majoră
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
creștinismului. S. S. Glagolev, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat unul dintre cei mai importanți apologeți ai timpului său, contribuția sa la cercetarea teologiei fundamentale fiind una majoră. Regăsim în lucrările acestor apologeți o descriere sistematică a principiilor teologice, filosofice și științifice ale teologiei fundamentale. Soluțiile pe care aceștia le propun chestiunilor fundamentale ale apologeticii (problema Divinității, a originii lumii, a omului, a religiei, a nemuririi sufletului) consună cu tradiția Ortodoxiei. Principiile și metodele științifice împrumutate din teologia occidentală sunt
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în "filosofia creștină", învățătura cu privire la demonstrarea existenței lui Dumnezeu este provocată inițial de dorința de a funda și a descoperi adevărul religiei, plecând de la principiile credinței și ale rațiunii. • Originea lumii. Pentru a rezolva această problemă, Kudreavțev înfățișează două teorii filosofice ale cosmogenezei: teoria regresivă și cea progresivă sau, altfel spus, teoria răsăriteană și cea occidentală. Aceste teorii implică orientarea spiritului și a materiei. Potrivit esenței, ele comportă elemente ale noțiunii de existență creată. Învățătura teologică asupra creației lumii combină cele
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
la același nivel cu arta, ca și aceasta, aruncă în afară de ființa spirituală existențele absolute. În intenția și în structura ei formală, opera de artă nu reprezintă o realitate, ci o existență absolută, ea nefiind nepieritoare în ea însăși iată justificarea filosofică a lipsei de autonomie a esteticului -, ci pornind din tendința omului spre acea dimensiune nepieritoare. Astfel, opera de artă, precum filosofia, este un rezultat al necesității ființei de absolut, este fructul necesității umane de absolut, dar nu absolutul însuși. Iată
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de filosofie III, Muzeul Brăilei, Editura Istros, 2012. Băncilă, Vasile, Opere, vol. IX, Sistem de filosofie IV, Muzeul Brăilei, Editura Istros, 2013. Bernea, Ernest, Crist și condiția umană. Încercare de antropologie creștină, București, Editura Cartea Românească, 1996. Bernea, Ernest, Trilogie filosofică, Cluj, Editura Dacia, 2002. Bernea, Ernest, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, București, Editura Humanitas, 2005. Bernea, Ernest, Civilizația română sătească, București, Editura Vremea, 2006. Bernea, Ernest, Îndemn la simplitate, București, Editura Vremea, 2006. Bernea, Ernest, Dialectica spiritului modern
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
timp și cauzalitate la poporul român, București, Editura Humanitas, 2005. Bernea, Ernest, Civilizația română sătească, București, Editura Vremea, 2006. Bernea, Ernest, Îndemn la simplitate, București, Editura Vremea, 2006. Bernea, Ernest, Dialectica spiritului modern, București, Editura Vremea, 2007. Bernea, Ernest, Meditații filosofice. Note pentru o filosofie inactuală, București, Editura Predania, 2010. Bernea, Ernest, Criza lumii moderne, București, Editura Predania, 2011. Crainic, Nichifor, Cursurile de mistică, Sibiu, Editura Deisis, 2010. Deleanu, Paul Costin, Ideea Românească, București, Editura Criterion Publishing, 2007. Eliade, Mircea, Images
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Iași, Editura Timpul, 1992. Țuțea, Petre, Reflecții religioase asupra cunoașterii, București, Nemira, 1992. Țuțea, Petre, Sistemele sau cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întreguri ontice, Iași, Editura Timpul, 1993. Țuțea, Petre, Filosofia nuanțelor, Iași, Editura Timpul, 1995. Țuțea, Petre, Scrieri filosofice, București, Editura România Press, 2006. Țuțea, Petre, Tratat de antropologie creștină. Filosofie și teologie, Iași, Editura Timpul, 2001. Țuțea, Petre, Omul. Tratat de antropologie creștină, Iași, Editura Timpul, 2004. Țuțea, Petre, 322 de vorbe memorabile, București, Editura Humanitas, 2008. Vulcănescu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
memorabile, București, Editura Humanitas, 2008. Vulcănescu, Mircea, Dimensiunea românească a existenței, București, Editura Fundației Culturale Române, 1991. Vulcănescu, Mircea, Logos și Eros, București, Editura Paideia, 1991. Vulcănescu, Mircea, Ultimul cuvânt, București, Editura Humanitas, 1992. Vulcănescu, Mircea, Pentru o nouă spiritualitate filosofică, 3 vol., București, Editura Eminescu, 1996. Vulcănescu, Mircea, Posibilitățile filosofiei creștine, București, Editura Anastasia, 1996. Vulcănescu, Mircea, De la Criterion la Nae Ionescu, București, Editura Humanitas, 2003. Vulcănescu, Mircea, Bunul Dumnezeu cotidian: studii despre religie, București, Editura Humanitas, 2004. Vulcănescu, Mircea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
religioase, p. 250: Ceea ce caracterizează mai ales acțiunea ASCR (Asociația Studenților Creștini Români) în ultimul timp este serioasa ei bază științifică. Tinerii citesc, studiază, învață. Astfel, s-a ieșit din faza "atitudinilor" creștine; au fost depășite spleenul, cafard-ul, katzenjammer-ul filosofic, care mai mult creau nostalgii decât delimitau poziții. Astăzi, tinerii se îndreaptă prin disciplina cuvântului scris, care e cea mai bună garanție împotriva visării bolnăvicioase. Iată de ce, noua mistica ortodoxă, care se creează văzând cu ochii, nu e rătăcire bezmetică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lămurirea acestor lucruri poate însă colabora, în foarte largă măsură, proiectata revistă; care, în afară de aceasta, ar mai avea și rostul de a crea o nouă armătură, vie și, în cel mai bun înțeles, modernă Bisericii noastre ceva mai suferinde: armătura filosofică. Nu este oare o ironie că Biserica Răsăriteană, care a dat cel mai mare și mai strălucit cugetător de esență și origine religioasă, pe Origen, stă astăzi văduvită de gânditori și oarecum în marginile filosofiei? Și este asta din vina
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
știința dogmelor este teologia. Când se vorbește de dogmatism ca ceva antieliberator, siluant, ne aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social, politic sau științific, se practică un limbaj impropriu, specific spiritului autonom care absolutizează, nu dogmatizează, dogma neizvorând din om, iar conținutul ei este primit de om". 1 George Manu (1903-1961) provine dintr-o familie cu o descendență ilustră pe
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sistematic în fiecare din activitățile sale. Pe scurt, trebuie redată rațiunii umane funcția sa de turbulență și agresivitate. S-ar contribui astfel la întemeierea unui supraraționalism care ar înmulți ocaziile de gîndire". În Apa și visele (Editura Univers, 1997), Bachelard, filosofic, distinge două imaginații: "o imaginație care dă viață cauzei formale și o imaginație care dă viață cauzei materiale sau, mai pe scurt spus, o imaginație formală și o imaginație materială. Aceste ultime concepte exprimate sub o formă prescurtată ne par
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o imaginație care dă viață cauzei formale și o imaginație care dă viață cauzei materiale sau, mai pe scurt spus, o imaginație formală și o imaginație materială. Aceste ultime concepte exprimate sub o formă prescurtată ne par indispensabile unui studiu filosofic complet al creației poetice. Pentru ca opera să aibă varietatea cuvîntului, viața schimbătoare a luminii, trebuie ca o cauză sentimentală, o cauză a inimii să devină o cauză formală. Dar în afară de imaginile formei, atît de adeseori evocate de psihologii imaginației, mai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dar mîna le cunoaște. O bucurie dinamică le mînuiește, le frămîntă, le face mai ușoare. Aceste imagini ale materiei, noi le visăm substanțial, intim, îndepărtînd formele, formele pieritoare, vanele imagini, devenirea suprafețelor. Ele au o greutate, sînt o inimă". Doctrina filosofică a imaginației își propune să studieze cu prioritate raporturile dintre cauzalitatea materială și cauzalitatea formală. E o problemă care se ridică atît în cazul poetului, cît și al sculptorului - pentru că și imaginile poetice au o materie. Și tot în Apa
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pentru a-i deduce legea, ca un veritabil geometru. "Asemeni proemelor cosmogonice ale lui Parmenide sau asemeni lui Lucrețiu, opera lui precede și chiar prelungește știința" (I.B.). În Poetica lui Aristotel, poetul nu doar prelungește știința (istoria) ci este mai filosofic, poezia este mai adevărată decît știința: Într-adevăr istoricul (am spune noi, omul de știință) nu se deosebește de poet prin aceea că unul se exprimă în proză și altul în versuri (de-ar pune cineva în stihuri toată opera
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pune cineva în stihuri toată opera lui Herodot, aceasta n-ar mai fi mai puțin istorie, versificată ori ba), ci pentru că unul înfățișează fapte aievea întîmplate, iar celălalt fapte ce s-ar putea întîmpla. De aceea și e poezia mai filosofică și mai aleasă decît istoria: pentru că poezia înfățișează mai mult universalul, cîtă vreme istoria mai degrabă particularul". Metodica rimbaldiană este a omului de știință și are ca obiect increatul cosmic: "adică existențele embrionare, germenii, peisajele nubile, limburile. Alegîndu-și ca domeniu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
scoate pe oameni din starea mizeriei și de a-i aduce în starea fericirii; prin urmare, poezia își propune un precis obiectiv moral. De asemenea, ea trebuie să cuprindă la bază și un anumit gen de filozofie. Cele două genuri filosofice la Dante, aparțin, unul ordinei teoretice, iar celălalt ordinei practice. Poezia aplică la exemple ideile filosofiei teoretice și prin aceasta devine o filozofie practică. Dacă mai ținem seama că și prima componentă amintită, aceea a sensului, îmbogățește poema cu o
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
șansă continuității, stabilității și identității, sau este cumva prologul unei stări în care omenirea devine infinit și etern plastică, predispusă la schimbări și reinventări neîncetate? Argumentația va fi întemeiată pe un excurs teoretic general în care sînt cuprinse în interconexiune filosoficul, politicul și religiosul cu manierele specifice de răspuns la ingerințele postmodernității. Concluzia anticipată în Prefață evidențiază de ce identitatea socială sau personală nu poate supraviețui în absența culturii înalte în cea mai profundă accepțiune a cuvîntului. În continuare își propune să
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
secundarului (1989, ed. americană, 1997, ed. românească). În a treia parte asistăm la un exercițiu analitic aplicativ asupra operelor literare din varii epoci și pentru a descoperi felul cum a fost tratată problema identității în mijlocul schimbării. Epilogul propune o grădină filosofică proprie, ca protecție împotriva tumultului schimbării, cale de a ilustra felul în care liniștea, perseverența și cumpătarea pot contracara agitația, trepidația și mutația haotică ce ne-o rezervă postmodernitatea. Virgil Nemoianu citează variantele care circulă în engleză ale cuvîntului cultură
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]