9,551 matches
-
prima biserică a Pianului a fost pe același loc și făcută din „"grădele"” (nuiele împletite în jurul unor țăruși înfipți în pământ și apoi tencuite cu pământ). În jurul acesteia, s-a edificat noua biserică din lemn în 1761, moment marcat de inscripția: "„...această sfântă și dumnezeiască biserică dintâi nu s-a aflat nimeni să știe cine o au făcut și cănd, iar acum cu ajutorul lui Dumnezeu ridicatu-s-au din temelie cu osîrdia cinstiților preoți popa Moisi, popa Dumitru, popa Ion, cu toată cheltuiala
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
timpanului pe peretele de vest, ca și la exterior, pe fronton, în înfundătura streșinii. În urma ridicării în primul război mondial a clopotelor de la biserica nouă, clopotul din turnul bisericii vechi de lemn a fost dus la biserica nouă. El poartă inscripția: "„Pianu Românesc, popa Moise, popa Ioan 1761”". În 1971-1972 prin străduința preotului Lazăr Voișan și cu donarea sumei de 25000 lei din partea Direcției Muzeelor Istorice și de Artă București, biserica a fost reparată total și acoperită din nou. Azi nu
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
până acum, la Husia, pe dealurile Someșului, în ancadramentul, din secolul al XVI-lea, observat, și astfel salvat, sub tencuială. Faptul ne relevă unitatea de concepție și simbol al crestării lemnului, ca și pierderile incomensurabile ale produselor acestei arte . Din inscripția săpată în măiastra grindă de la Ghirbom, distrusă în parte, prin mărirea golului intrărilor, aflăm anul 1688, ca și numele lui „Surcea Dumitru ispititul bisericei”, căruia îi adaugă semnele lui de mare meșter. Pereții lăcașului au fost zugrăviți prima dată spre
Biserica de lemn din Ghirbom () [Corola-website/Science/315689_a_317018]
-
ar simnti a o lua de la sfânta biserică să fie afurisit de 318 părinți, toți sfinți părinți de la Nichea”. O altă notă, de pe aceeași tipăritură, menționează construirea, pe spesele acestora a bisericii. Momentul ridicării bisericii este dat și de o inscripție pe peretele altarului de la 1776 care reține numele ctitorilor "„[Să se] știe că aciastă sfân[tă] bise[ri]că sau făc[u]t cu to[ată cheltui]ala d[...]lui Crăciun Gheorghe și fămia sa Simina d[in Gh]eja
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
ctitorilor "„[Să se] știe că aciastă sfân[tă] bise[ri]că sau făc[u]t cu to[ată cheltui]ala d[...]lui Crăciun Gheorghe și fămia sa Simina d[in Gh]eja. 1776”". Pe scena punerii în mormânt ce poartă inscripția ctitorilor la proscomidier, mai apar nume de preoți care au slujit altarul în decursul timpului, precum Popa Lup, Nicolae, Vasile și alții, ale căror nume sunt șterse. Biserica de lemn a fost înlocuită de o biserică de zid în anii
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”". Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . , comuna Țaga, monument istoric, a fost construită la începutul secolului al XIX-lea. Pictura: Deasupra ușii de intrare în pronaos se găsește o inscripție care vorbește de pictarea bisericii: „zugrăvitu-s-au această sfântă biserică în zilele prealuminatului împărat Francisc al doilea și excelenței sale Ioan Bob vlădicu Făgărașului și toată țara Ardealului... protopop Stoica și era paroh satului popa Ioan Mesaroș prin cheltuiala a
Biserica de lemn din Năsal () [Corola-website/Science/315724_a_317053]
-
cu accent pe cele din Ciclul Hristologic. Cu sprijinul preotului, în vara anului 1999, un număr de 11 studenți ai Academiei de Artă și Design din Cluj, îndrumați de pictorul Viorel Nimigeanu, au restaurat pictura interioară, fapt consemnat într-o inscripție din pronaos. Aceasta explică și caracterul ușor neunitar din aspectul actual al întregului ansamblu de pictură. Patrimoniu: Biserica păstrează câteva icoane împărătești, puternic aurite: Maica Domnului cu Pruncul, Iisus Pantocrator, Sf. Nicolae.
Biserica de lemn din Năsal () [Corola-website/Science/315724_a_317053]
-
determinat renunțarea la vechea biserică, aceasta fiind abandonată. Trecerea timpului și-a spus cuvântul iar bisericuța, nebeneficiind de sprijinul comunității, s-a deteriorat. Azi, în vechiul cimitir se mai pot observa părți din absida altarului. Construită în anul 1750, conform inscripției care se afla în partea superioară a portalului, biserica avea hramul "„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”". Planimetria bisericii era cea obișnuită, naosul fiind precedat de pronaos, absida altarului fiind decroșată, cu cinci laturi. Se pare că biserica avea pe latura
Biserica de lemn din Căianu, Cluj () [Corola-website/Science/315766_a_317095]
-
mai mare parte a satului este în Bucovina, iar cea de pe malul drept al râului în Basarabia și se numea Onutul-Mic. Într-o biserică de lângă Liov există (sau exista) o icoană dăruită de "Ioan ducele Vlahilor de la Onut" la 1150. Inscripția este din 1689, copiată după una mai veche de la 1150, și menționa: "Din anul de la Domnul Isus Christos 1150, în cea mai apropiată Sâmbătă de la Sf. Ioan Botezătorul, se odihnește nobilul domn Ioan de Onads ducele Vlahiei." Se presupune că
Onut, Zastavna () [Corola-website/Science/315773_a_317102]
-
Române, Parohia Ortodoxă Română Desești. Lăcașul este revendicat de Biserica Română Unită cu Roma, Parohia Română Unită (Greco-Catolică) Desești, care a deținut lăcașul până la interzicerea sa odată cu instaurarea regimului comunist. Ioan Bârlea a consemnat, în cadrul lucrării sale din anul 1909, inscripțiile care se păstrau în interiorul bisericii. În 1911 Tit Bud realizează un scurt istoric al parohiei din această localitate. Victor Brătulescu a descris biserica de lemn din Desești, fiind cel dintâi care prezintă grafic desfășurarea iconografică a acesteia, chiar dacă doar parțial
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
chiar dacă doar parțial. Totodată studiul său este important deoarece include anexe cu planurile si releveul acestei biserici. În cartea sa Arta veche a Maramureșului I. D. Ștefănescu nu insistă asupra prezentării arhitecturii bisericii din Desești ci face referiri iconografice și redă inscripțiile care însoțesc unele imagini. Cercetătoarea Anca Pop Bratu în articolul Precizări în legătură cu activitatea unor zugravi de tradiție postbizantină în Maramureșul istoric prezintă o comparație între iconostasele realizate de pictorul Alexandru Ponehalschi printre care și cel din Desești, încercând să urmărească
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
deosebită, fiind un exemplu reprezentativ de pictură postbizantină de secol XVIII specifică Maramureșului. La acest fapt se adaugă însemnătatea întâlnirii în cadrul aceleiași biserici a doi dintre cei mai renumiți pictori din Maramureș. În absida altarului bisericii se află una din inscripțiile care consemnează numele zugravilor care au realizat pictura: “Acest sfânt altar l-au zugrăvit în zilele lui [...] Bacinschi Andrei, vicareș fiind Gheorghe Dioseghi, prototop fiind Rădnic Teodor, preot fiind Dunca Moise, diac fiind Drăguș Todor; pentru zugrăvitu au plătit boieri
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
au zugrăvit în zilele lui [...] Bacinschi Andrei, vicareș fiind Gheorghe Dioseghi, prototop fiind Rădnic Teodor, preot fiind Dunca Moise, diac fiind Drăguș Todor; pentru zugrăvitu au plătit boieri[i] satului. Zugrav Radu Munteanu și Gheorghie” . În pronaos se află următoarea inscripție: „1780, au plătit această tindă de o au zugrăvit gazdele satului az pisan (am scris eu) Radu Munteanu zugravu”. Ioan Bârlea și Anca Pop Bratu au transcris greșit un cuvânt foarte important, care desemnează comanditarii acestei picturi. În loc de gazde (stăpânii
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Bârlea și Anca Pop Bratu au transcris greșit un cuvânt foarte important, care desemnează comanditarii acestei picturi. În loc de gazde (stăpânii, proprietarii satului) cercetătorii au transcris jupânese (boieroaice, stăpâne) . Pe iconostas, deasupra registrului ce conține icoanele împărătești, se desfășoară o altă inscripție: „Ani[i] Domnului 1780, acest sf[ânt] fruntar l-au plătit Pop Eanoș Părșinar și cu jupâneasa dumisale Marica, fecioru[ul] lor Ștefan și cu părinții lor Pop Grigorie, Acsene, ca să le fie lor pomană în veci de veci, Amin
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
au plătit Pop Eanoș Părșinar și cu jupâneasa dumisale Marica, fecioru[ul] lor Ștefan și cu părinții lor Pop Grigorie, Acsene, ca să le fie lor pomană în veci de veci, Amin luna lui iunie 7 zile, de 35 de forinți” . Inscripția nu consemnează numele pictorului, dar este importantă deoarece conține data execuției și numele donatorilor. Toate cele trei inscripții din biserica din Desești certifică importanța pe care nobilii maramureșeni au avut-o, în calitate de ctitori, în construirea și împodobirea lăcașurilor de cult
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Pop Grigorie, Acsene, ca să le fie lor pomană în veci de veci, Amin luna lui iunie 7 zile, de 35 de forinți” . Inscripția nu consemnează numele pictorului, dar este importantă deoarece conține data execuției și numele donatorilor. Toate cele trei inscripții din biserica din Desești certifică importanța pe care nobilii maramureșeni au avut-o, în calitate de ctitori, în construirea și împodobirea lăcașurilor de cult. Inscripția de pe iconostas nu conține numele pictorului, dar prin analogie stilistică cu alte iconostase semnate de către Alexandru Ponehalschi
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
nu consemnează numele pictorului, dar este importantă deoarece conține data execuției și numele donatorilor. Toate cele trei inscripții din biserica din Desești certifică importanța pe care nobilii maramureșeni au avut-o, în calitate de ctitori, în construirea și împodobirea lăcașurilor de cult. Inscripția de pe iconostas nu conține numele pictorului, dar prin analogie stilistică cu alte iconostase semnate de către Alexandru Ponehalschi, tâmpla bisericii din Desești se poate atribui aceluiași pictor. După nume Alexandru Ponehalschi pare să fie de origine poloneză. Prima atestare a activității
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
din Desești, este constituit din patrusprezece icoane, toate pictate în aceeași tehnică, tempera pe suport de lemn. O icoană - care îl reprezintă pe Iisus Pantocrator - este realizată în secolul al XVII-lea, iar celelalte datează din veacul al XVIII-lea.Inscripțiile celor patru icoane împărătești nu consemnează numele pictorului, insă prin analogie stilistică ele pot fi atribuite zugravului Alexandru Ponehalschi. Cea mai veche pereche de icoane, Maica Domnului cu Pruncul și Deisis au fost pictate în anul 1752, conform inscripției de pe
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
-lea.Inscripțiile celor patru icoane împărătești nu consemnează numele pictorului, insă prin analogie stilistică ele pot fi atribuite zugravului Alexandru Ponehalschi. Cea mai veche pereche de icoane, Maica Domnului cu Pruncul și Deisis au fost pictate în anul 1752, conform inscripției de pe prima icoană: „[acea]sta Sfântă icoană au cumpărat Pop Ștefan și cu soața sa Todora...Să fie pomană în veci de veci amin 1752 luna...”. Probabil aceste lucrări au făcut parte din iconostasul vechii biserici. Alexandru Ponehalschi pictează și
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
lucrări au făcut parte din iconostasul vechii biserici. Alexandru Ponehalschi pictează și cealaltă pereche de icoane împărătești în anul 1778: Iisus Pantocrator și Maica Domnului cu Pruncul. Nici aceste lucrări nu sunt semnate, dar icoana Iisus Pantocrator prezintă o importantă inscripție ce consemnează anul execuției: „1778 luna lui Maie 15 zile, această icoană au cumpărat Popu Ioan și soața sa Palaghia”. Radu Munteanu, cel de-al doilea pictor prezent la Desești, a realizat probabil pentru această bsierică patru icoane: Înălțarea lui
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
judele”, care sunt așezați în roabe împinse de diavoli. În râul de foc, în pline chinuri sunt pictați „furii” și „giudecătorii nedrepți”. Într-o parte a Iadului se află doi diavoli care torturează o fată așezată pe un pat, iar inscripția de lângă explică semnificația scenei: „Fata care doarme dumineca”. Însă lumea Iadului maramureșean include anumite reprezentări care nu sunt descrise de către cărțile de iconografie. La Desești, în partea superioară a Iadului sunt pictate, stând pe scaune, Lenea, Moartea, Ciuma și Foamea
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
registru conține următoarele scene: „Gheena cea împuțită”, „Tartaru” „Scrâșnirea dinților” și „Viermi neadormiți”. În registrul superior al peretelui sudic, se află imaginea lui Moise care conduce cetele de neamuri spre tronul de judecată al lui Iisus. Popoarele sunt identificabile prin inscripții: „jidovi”, „turci”, „nemți”, „tătari”, „frânci”. În pronaosul bisericii din Desești, pe peretele de vest, deasupra intrării - vizaviz de reprezentarea lui Iisus Judecător - este pictată Maica Domnului în chip de orantă. În partea stângă a aceluiași perete, deasupra imaginii Iadului, se
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
secolului al XVIII-lea, întreaga comunitate românească din Sângătin a fost trecută la uniație. De 1756 sunt legate două momente importante din viața acestui lăcaș. Acest an este incizat în partea stângă a ușii de la intrarea în biserică, alături de o inscripție care consemnează 1756 ca fiind anul morții primului preot greco-catolic din Sângătin, popa Oprea. De asemenea, tot în 1756 este atestată documentar trecerea înapoi la ortodoxie a unui număr însemnat de locuitori ai satului Sângătin. Așa se face că în
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
aici este adăpostit unul dintre cele mai vechi clopote existente pe teritoriul județului. Este datat 1717 și care a scăpat de rechiziționarea ordonată în 1916 de statul austro-ungar, când multe clopote au fost luate din biserici și topite. Importantă este inscripția cu chirilice care atestă venerabila vârstă a clopotului: „an[ul] Dom[nu]lui 1717 - popa Toa[der] de la Sângătin - ...gătin”. De asemenea, pe același clopot se găsesc urmele în relief ale unei icoane. Ce reprezenta aceasta este greu de spus
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
Sfânta Troiță, cete îngerești, prooroci în medalioane (la registrul de naștere al bolții), jertfa lui Avraam, (pe timpanul de vest), sfinți părinți, monahii Eftimie cel Mare, Cosma, Sf. Sava, ce amintesc tradiția mănăstirii. Tot în Sfântul Altar se găsesc două inscripții, în litere chirilice, cu numele unor credincioși din Ponor care au plătit pictura. Iconostasul este tot din lemn și pictat în întregime. Ușile împărătești sunt simple, din lemn, pictate , se poate vedea și anul picturii, 1844. Pictura ușilor împărătești reprezintă
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]