8,846 matches
-
un vector (v, v, v, v, v, v, v, v), cu PIB-ul fiecărei țări pe poziția respectivă. Un spațiu vectorial (sau spațiu liniar), este definit peste un corp, cum ar fi corpul numerelor reale sau corpul numerelor complexe. Operatorii liniari transformă elemente dintr-un spațiu liniar în altul (sau în el însuși), de o manieră compatibilă cu operațiile de adunare și de înmulțire cu scalari definită pe respectivele spații. Mulțimea tuturor acestor transformări este ea însăși un spațiu vectorial. Dacă
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
v, v, v, v), cu PIB-ul fiecărei țări pe poziția respectivă. Un spațiu vectorial (sau spațiu liniar), este definit peste un corp, cum ar fi corpul numerelor reale sau corpul numerelor complexe. Operatorii liniari transformă elemente dintr-un spațiu liniar în altul (sau în el însuși), de o manieră compatibilă cu operațiile de adunare și de înmulțire cu scalari definită pe respectivele spații. Mulțimea tuturor acestor transformări este ea însăși un spațiu vectorial. Dacă spațiul vectorial are fixată o bază
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
sau în el însuși), de o manieră compatibilă cu operațiile de adunare și de înmulțire cu scalari definită pe respectivele spații. Mulțimea tuturor acestor transformări este ea însăși un spațiu vectorial. Dacă spațiul vectorial are fixată o bază, fiecare transformare liniară poate fi reprezentată printr-o tabelă de numere denumită matrice. Studiul detaliat al proprietăților matricelor și al algoritmilor ce lucrează pe matrice, cum ar fi determinanții sau vectorii proprii, se consideră a fi parte a algebrei liniare. Se poate spune
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
bază, fiecare transformare liniară poate fi reprezentată printr-o tabelă de numere denumită matrice. Studiul detaliat al proprietăților matricelor și al algoritmilor ce lucrează pe matrice, cum ar fi determinanții sau vectorii proprii, se consideră a fi parte a algebrei liniare. Se poate spune, pe scurt, că pentru problemele matematice liniare - cele care manifestă liniaritate - probabilitatea de găsire a unei soluții este cea mai mare. De exemplu, calculul diferențial este de mare ajutor în cazul funcțiilor dacă acestea sunt aproximate liniar
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
de numere denumită matrice. Studiul detaliat al proprietăților matricelor și al algoritmilor ce lucrează pe matrice, cum ar fi determinanții sau vectorii proprii, se consideră a fi parte a algebrei liniare. Se poate spune, pe scurt, că pentru problemele matematice liniare - cele care manifestă liniaritate - probabilitatea de găsire a unei soluții este cea mai mare. De exemplu, calculul diferențial este de mare ajutor în cazul funcțiilor dacă acestea sunt aproximate liniar. În practică, diferența între problemele liniare și neliniare este foarte
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
liniare. Se poate spune, pe scurt, că pentru problemele matematice liniare - cele care manifestă liniaritate - probabilitatea de găsire a unei soluții este cea mai mare. De exemplu, calculul diferențial este de mare ajutor în cazul funcțiilor dacă acestea sunt aproximate liniar. În practică, diferența între problemele liniare și neliniare este foarte importantă. Metoda generală de a găsi un mod de abordare liniar pentru o problemă, de a exprima această abordare în termenii algebrei liniare, și apoi de a o rezolva dacă
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
că pentru problemele matematice liniare - cele care manifestă liniaritate - probabilitatea de găsire a unei soluții este cea mai mare. De exemplu, calculul diferențial este de mare ajutor în cazul funcțiilor dacă acestea sunt aproximate liniar. În practică, diferența între problemele liniare și neliniare este foarte importantă. Metoda generală de a găsi un mod de abordare liniar pentru o problemă, de a exprima această abordare în termenii algebrei liniare, și apoi de a o rezolva dacă e nevoie prin calcul matriceal, este
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
este cea mai mare. De exemplu, calculul diferențial este de mare ajutor în cazul funcțiilor dacă acestea sunt aproximate liniar. În practică, diferența între problemele liniare și neliniare este foarte importantă. Metoda generală de a găsi un mod de abordare liniar pentru o problemă, de a exprima această abordare în termenii algebrei liniare, și apoi de a o rezolva dacă e nevoie prin calcul matriceal, este una dintre metodele cele mai general valabile din matematică. Una din teoremele algebrei liniare afirmă
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
în cazul funcțiilor dacă acestea sunt aproximate liniar. În practică, diferența între problemele liniare și neliniare este foarte importantă. Metoda generală de a găsi un mod de abordare liniar pentru o problemă, de a exprima această abordare în termenii algebrei liniare, și apoi de a o rezolva dacă e nevoie prin calcul matriceal, este una dintre metodele cele mai general valabile din matematică. Una din teoremele algebrei liniare afirmă că pentru orice matrice pătratică A de dimensiuni "n" x "n", următoarele
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
abordare liniar pentru o problemă, de a exprima această abordare în termenii algebrei liniare, și apoi de a o rezolva dacă e nevoie prin calcul matriceal, este una dintre metodele cele mai general valabile din matematică. Una din teoremele algebrei liniare afirmă că pentru orice matrice pătratică A de dimensiuni "n" x "n", următoarele afirmații sunt echivalente (fie toate adevărate, fie toate false):
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
o constituie natura, iar atenția nu mai este îndreptată către divinitate, ci către om. Dezvoltarea artei în Renașterea italiană are loc, la începutul secolului al XV-lea, în Florența. Filippo Brunelleschi (1377-1446), cel mai însemnat constructor al Renașterii, descoperă perspectiva liniară - caracteristică artei din această perioadă - și realizează cupola Domului din Florența (1436). Lorenzo Ghiberti (1378-1455) devine cunoscut prin realizarea porților de bronz ale Baptisteriului din fața Domului, numite, mai târziu, de către Michelangelo "Porțile Paradisului". Donatello (1386-1466), prin stilul său plastic, a
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
sculpturi de piatră șlefuite, care păreau doar pietre extrem de mari, dar care dădeau o impresie captivantă de viu-organic. Românul Constantin Brâncuși(1876-1957) a creat statui de bronz aerodinamice, cu supratețe șlefuite, de exemplu renumita serie de Păsări, care în ciuda formelor liniare, clare inspiră mister. Cel mai mare sculptor englez al secolului, Henry Moore (1898-1986) a creat modele simplificate sau abstracte, ale căror cavități, spații interioare au uluit de multe ori publicul. Futuriștii italieni, de pildă Umberto Boccioni, au lucrat intr-un
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
devine un factor educativ, inspirant și stimulativ pentru multe alte generații de arhitecți și artiști plastici, care au propagat sau încă propagă esența stilului originalului Bauhaus până în prezent. Acest stil a apărut prin anii 20' și are drept caracteristici: forme liniare, simple, suprafețe plane luminoase, ordine și regularitate; paleta de culori se limitează la alb și negru; ca materiale sunt folosite cu precădere sticla și oțelul. Practicat de Le Corbusier, Groppius, Mies van der Rohe si de Frank Lloyd Wright, influențat
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
cunoscute, oferă NAȘĂ informații complete despre orientarea navei pe trei axe și altitudinea acesteia. O unitate de măsurare a inerției (MIMU) principala și una de rezervă, de la Honeywell, măsoară modificările altitudinii navei și modificările de factură negravitațională ale vitezei sale liniare. Fiecare MIMU este o combinație de trei accelerometre și trei giroscoape cu laser. Aceste sisteme sunt toate de importanță critică pentru MRO, întrucât acesta trebuie să fie capabil să iși poziționeze cameră cu foarte mare precizie pentru a realiza imaginile
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
acestei capacități, ea exclude, din principiu, existența unui perpetuum mobile de speța întâia, adică posibilitatea construirii unui agregat care ar produce mai multă energie decât primește din exterior. Legea conservării energiei este o consecință a simetriei legilor fizicii la transformările liniare ale timpului, cu alte cuvinte, exprimă invarianța legilor odată cu trecera timpului. Primul principiu al termodinamicii reprezintă legea conservării energiei pentru sistemele termodinamice. De exemplu, atunci când folosim energie de orice fel și spunem într-un mod oarecum impropriu că o "consumăm
Legea conservării energiei () [Corola-website/Science/317235_a_318564]
-
pozițiilor inițială și finală. Integrandul reprezintă valoarea negativă a derivatei temporale totale a potențialului formula 1, ceea ce se scrie analitic sub următoarea formă: Astfel, teorema enunțată mai sus este demonstrată prin Aceasta teoremă stabilește conexiunea dintre simetria, la aplicarea grupului transformărilor liniare ale timpului, și legile de conservare.
Legea conservării energiei () [Corola-website/Science/317235_a_318564]
-
ruter și/sau interfața de ieșire pentru destinația respectivă, precum și metrica și distanța administrativă. Rețelele sunt plasate în tabela de rutare în ordinea descrescătoare a măștii de rețea (de la rețele mai mici la rețele mai mari), iar ruterul le parcurge liniar. Metrica și distanța administrativă sunt cele două metode de diferențiere între diferitele rute către aceeași destinație. Distanța administrativă face diferența între diferitele tipuri de rute (statice, dinamice și direct conectate). Felul în care se calculează metrica diferă de la un protocol
Rutare dinamică (adaptivă) () [Corola-website/Science/317614_a_318943]
-
și "b" = 0, 1, 2, ... Acest lucru poate fi făcut în felul următor: Să presupunem că nici o variabilă "a" sau "b" nu are valoare întreagă. Termenii cu "n" pozitiv converg pentru |"z"| < 1 către o funcție care satisface o ecuație liniară neomogenă cu singularități în "z" = 0 și "z" = 1, astfel că ea poate fi prelungită la o funcție cu valori multiple, având aceste puncte ca puncte de ramificație. Similar, termenii cu "n" negativ converg pentru |"z"| > 1 către o funcție
Serie hipergeometrică bilaterală () [Corola-website/Science/317638_a_318967]
-
z" = 0 și "z" = 1, astfel că ea poate fi prelungită la o funcție cu valori multiple, având aceste puncte ca puncte de ramificație. Similar, termenii cu "n" negativ converg pentru |"z"| > 1 către o funcție care satisface o ecuație liniară neomogenă cu singularități la "z" = 0 și "z" = 1, astfel că ea poate fi prelungită la o funcție cu valori multiple, având aceste puncte ca puncte de ramificație. Suma acestor funcții duce la prelungirea analitică a seriei hipergeometrice bilaterale pentru
Serie hipergeometrică bilaterală () [Corola-website/Science/317638_a_318967]
-
denumirea de seria lui Gauss, dupa numele lui Carl Friedrich Gauss, cel care a studiat in secolul 19 aceste tipuri de funcții. O altă aplicație a seriilor hipergeometrice este inversiunea integralelor eliptice; acestea fiind construite luând raportul a doua soluții liniare independente ale ecuației diferențiale hipergeometrice, pentru a forma corespondența Schwartz-Christoffel a unui domeniu fundamental pe o linie proiectivă complexă sau sferă Riemann. O altă aplicație este fracția continuă a lui Gauss, care poate fi folosită la obținerea fracțiilor continue pentru
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
exponențiale avem: astfel că definiția este satisfăcută luând A(n) = 1 și B"(n) = n+1". În mod uzual se factorizează termenul principal, astfel că formula 7 este presupus a fi 1. Polinoamele A și B pot fi descompuse sub forma liniară formula 8, respectiv formula 9, unde a și b sunt numere complexe. Din considerente practice se presupune că un factor al lui B este (1+n). Dacă nu este posibil să înmulțim ambele polinoame A și B cu acest factor, atunci factorul
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
prin luarea tuturor termenilor unei serii hipergeometrice este de asemenea rațional. Extinzând acestea în conformitate cu procesul de mai sus, obținem pentru termenii impari: iar pentru termenii pari: De exemplu: Fie formula 68 operatorul formula 69. Din formula de diferențiere de mai sus, spațiul liniar generat de formula 70 și formula 71, vor conține fiecare elementele: Deoarece spațiul este bidimensional, oricare trei funcții dintre cele formula 74 sunt liniar dependente. Aceaste dependențe pot fi scrise în așa fel încât să genereze un mare număr de identități care să
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
impari: iar pentru termenii pari: De exemplu: Fie formula 68 operatorul formula 69. Din formula de diferențiere de mai sus, spațiul liniar generat de formula 70 și formula 71, vor conține fiecare elementele: Deoarece spațiul este bidimensional, oricare trei funcții dintre cele formula 74 sunt liniar dependente. Aceaste dependențe pot fi scrise în așa fel încât să genereze un mare număr de identități care să implice funcția F. De exemplu, în cazul celor mai simple și netriviale funcții, avem: Deci: Alte exemple importante sunt: Acestea pot
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
avem: Deci: Alte exemple importante sunt: Acestea pot fi folosite pentru a genera fracții continue, cunoscute sub numele de fracțiile continue ale lui Gauss. Similar, aplicând de două ori formula de diferențiere, rezultă formula 85 astfel de funcții conținute în spațiul liniar formula 86, care este tridimensional, deci oricare patru funcții sunt liniar dependente. Acestea generează mai multe identităti, iar procesul poate fi continuat. Identitățile astfel generate pot fi combinate cu altele pentru a produce noi identități. O funcție obținută adăugând formula 87 exact
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
pentru a genera fracții continue, cunoscute sub numele de fracțiile continue ale lui Gauss. Similar, aplicând de două ori formula de diferențiere, rezultă formula 85 astfel de funcții conținute în spațiul liniar formula 86, care este tridimensional, deci oricare patru funcții sunt liniar dependente. Acestea generează mai multe identităti, iar procesul poate fi continuat. Identitățile astfel generate pot fi combinate cu altele pentru a produce noi identități. O funcție obținută adăugând formula 87 exact unuia dintre parametrii formula 88 în formula 70 este numită asociată la
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]