12,849 matches
-
pierd eu timpul. Trebuia să găsească el ceva de zis, ca să uite că are nevoie de un sufleor, nu-i așa? Un fraier în plus. — Deci te-a lăsat poliția să pleci? — ‘Trăiți, sunt Suspectul numărul unu, nu uita! se lumină Bez. A fost distractiv, pe bune. Ca în The Bill1. Adică, în tinerețea mea m-am cam ținut de șotii, dar nici că m-a mai luat cineva așa la întrebări ca acum. Sunt tari, tre’ să recunosc. Te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Harriet. Poeziile mele sunt infecte. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Lord Peter s-ar fi prefăcut că e gay ca să-i inducă lui Harriet un sentiment fals de siguranță... — Că tot veni vorba, ai chef să mă luminezi și pe mine în legătură cu chestia asta? Hugo se întinse pe canapea, proiectând cercuri de fum pe tavan. — A fost ideea lui Bill, dacă tot vrei să știi. Chiar îmi repugnă bigoții încrâncenați și am auzit vreo două glume de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aia dreaptă. Versurile astea nu prea-mi vin la zicere. Mă gândesc că-s mai bun pe chestii naturale, așa, înțelegi? — Eu chiar mă gândeam că ți-ar sta tare bine la teveu, zisei ei, cu destul de multă sinceritate. Se lumină dintr-odată. — Pe bune? Chiar dau acu’ probă pentru ceva. Un fel de combinație de dramă cu sitcom. Chestii de genul „tânăr erou“. M-ai văzut în reclama pentru ciocolată de aseară? Eu eram ăla căruia i se trage clapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
puțin atenți pe picioare. Ieșind din amfiteatru, am dat imediat colțul pe hol, am coborât câteva trepte îmbrăcate în pluș roșu, cu balustradă aurie, și am ieșit pe ușa de trecere de la capăt într-un culoar cu pereții de piatră, luminat de becuri simple așezate la înălțime. Șocul diferenței dintre spatele scenei și fațadă era la fel de puternic ca întotdeauna. Am trecut pe lângă asistenta directorului de scenă care era la post în culise și care nu avea astâmpăr, asemenea unui leu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
adus aminte de un lucru pe care trebuia să-l fac. —A, Violet. Mi-am dus mâna la ceafă și am scos una dintre nenumăratele agrafe care-mi susțineau buclele. — Cred că asta e a ta. Lui Violet i se lumină fața. —Minunat! Am căutat-o peste tot! zise ea, luându-mi-o din mână. Am două la fel. Am crezut că am pierdut-o în cabină. —Ce frumoasă e! zise Janey, întinzând mâna ca să atingă steluța cu diamante prinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un aer un pic distrat. N-am știut că ai făcut costume pentru un circ, zisei eu, amintindu-mi ceva ce-mi spuseseră polițiștii cu câteva zile în urmă. Trebuie să fi fost distractiv. A, așa a fost, zise Sophie, luminându-se. A fost minunat. Cam ca în Archaos 1. Pur și simplu îi aruncau pe toți pe scenă, indiferent dacă voiau sau nu. Până la sfârșitul reprezentației eram sus pe trapez, costumată ca o libelulă. Marie a fost uimitoare - poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de ne-am spart, nu? Cred că nu mai treci pe la noi. Părea melancolic. — Tocmai îl întrebam pe Bez dacă ai putea să vii să mă mai ajuți din când în când la studio, zisei eu. —Pe bune? Lurch se lumină dintr-odată. — Cât de tare! —Da, așa e. E unul dintre lucrurile care chiar îmi plac la ea, zise Hugo, coborând scările. Acum o s-o scot afară să-i arăt grădina. Ne scuzați. M-a smuls de lângă Bez, care aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine prin frunze Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Se umple strada de foșnetul frunzelor - pentru o clipă din golul ramurilor lumina altor veacuri SENRYU Umbre pe apă - abracadabra și broasca saltă ... în lună Cutezanța viermelui frântă-ntr-o floare - carnivoră Ofertă de stat - sicrie cu discount pensionarilor Spital în criză - doar rostopasca-n curte înflorind din belșug Broasca-n vitrină cu
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă și crudă și din nările deschise de pe bot se ivea un abur ușor care îi dădea o ciudată înfățișare de dragon. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dădea seama că erau la fel de uimiți cum ar fi putut fi dacă, într-o dimineață, soarele ar fi încetat să mai apară de la răsărit. Încercă să se înarmeze cu răbdare și să le explice cât mai bine situația, pe cât îl lumina și pe el Dumnezeu. Se spune că pe acolo sunt mulți oameni care au nevoie de pământurile astea... — E puțin vânat pe pământurile astea. Nici yuca, nici maniocul nu cresc bine. Gospodăriile sunt sărace. Și noi avem nevoie de pământurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Pe metisul ăla ar trebui să-l bage la pușcărie pentru tentativă de asasinat. E inadmisibil! Nu protestați, părinte. Nu protestați - îl întrerupse o voce necunoscută. Vă faceți sânge rău. Resemnați-vă! Preotul se întoarse iute și chipul i se lumină de un zâmbet larg. — Inti...! Era un bărbat tânăr, aproape un băiat, de statură mijlocie, vânjos, foarte brunet, cu o enormă mustață pe oală și sprâncene stufoase. Purta niște blugi uzați și un maiou de culoare portocalie, iar aspectul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a apărut la patru mii de metri mai jos, la capătul imensei întinderi de coroane de copaci cenușii în lumina zorilor. Primele lui raze au rănit zăpezile vulcanului și culmea Muntelui Strălucitor, iar zăpada a înapoiat razele ca o oglindă, luminând pustietatea cu cea mai ciudată tonalitate pe care o văzuse vreodată. Cât de diferit putea fi totul! Un spectacol fabulos când ziua sosește în Natură; o tristă obligație când acea zi sosește în oraș. — Eu nu sunt, pentru moment, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Moby Dick sau Comoara din insulă. Se gândi apoi la Lola și la singurătatea lui de bărbat, închis în biroul minuscul, umplând pagini de rapoarte și de lucrări, apropiindu-se la amiază de fereastră ca să întrezărească raza de soare ce lumina uneori zidul din față. Și singurătatea lui de soț. Cea mai îngrozitoare, mai absurdă și mai dureroasă, pentru că a fost o singurătate în doi, în care nici unul nici celălalt nu aveau nimic să-și spună. Ura serviciul, dar ura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
CD player-ul și apăsă tasta „Eject“ de pe panoul de control. Ca un pacient care-i arată doctorului limba, acesta se deschise și scoase tăvița pentru CD. Goală. O Închise și opri aparatul. Porni amplificatorul și casetofonul. Luminițele panoului se luminară, arătând că funcționau amândouă. Le Închise. Porni computerul, urmărind literele cum apăreau pe ecran, apoi Îl Închise. Hainele din dulap nu era nici ele mai grăitoare. Găsi trei uniforme complete, cu sacourile Încă În pungile de plastic de la spălătorie, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
au reușit să afle. Au zic că probabil e vorba de rășină de la unul dintre soiurile de copaci care cresc În munții ăștia. I-au făcut băiatului tot felul de teste. Aici, chipul i se Înmuie și ochii i se luminară de-o reală mândrie. — Nu s-a plâns niciodată, nici măcar o dată, băiatul ăsta. Are vână de bărbat adevărat. Mai mândru de cât sunt nu pot fi. — Dar nu v-au spus la ce a făcut alergie? repetă carabinierul. — Nu. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a vorbi cu poliția. Dar nu aveți, interveni Patta, un suspect? Mi-amintesc că am citit ceva În raportul tău despre Vianello, că urma să discute cu el săptămâna trecută. Ce s-a Întâmplat? — Un suspect? Întrebă Viscardi, cu ochii luminați de interes. — S-a dovedit a nu fi nimic, domnule, zise Brunetti, adresându-se lui Patta. O pistă falsă. Credeam că era omul ăla din fotografie, insistă Patta. I-am citit numele În raport, dar l-am uitat. — E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
n-avea s-o trezească, și nu voia să le tulbure somnul copiilor. Autobusul numărul cinci ieșea din cursă la nouă, așa că nu avu de ales decât să meargă pe jos. Nu-l deranja, mai ales În acea splendidă noapte luminată de lună. Cum se Întâmpla atât de des, nu se gândi nici o clipă conștient unde mergea, ci le dădu voie picioarele, devenite Înțelepte după decenii de mers pe jos, să-l ducă acolo pe calea cea mai scurtă. Traversă Rialto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Tania Pârvu, clasa a III-a Clubul Copiilor Câmpulung Muscel județul Argeș profesor coordonator Ileana Mihaela Cîrstea Natura se luminează la chip și minunile încep să se întâmple. Alaiul de flori multicolore de pe câmpii este admirat de copiii durdulii și roșii în obraji. Iarba verde ca smaraldul este țesută de natură. În aer se simte un miros proaspăt de primăvară
Primăvara, motiv de bucurie. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Pârvu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_685]
-
din viața fiecăruia. Această perioadă este ca un paradis care, cu timpul, se pierde și toți oamenii regretă că au pierdut așa un dar prețios. Aceasta haină de aur este ca o stea și, odată cu trecerea ei, steaua nu mai luminează, pierzându-se în negura nopții. Cu fiecare minut pierdut din aceasta etapă și cu fiecare bucurie trăită în acea perioadă veselă, adunăm clipe de alinare pentru momentele grele care pot urma. Copiii au o puritate aparte. Ei sunt inocenți și
În hainele de aur ale copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_693]
-
și lumea! Noi și muntele! Noi și focul! Focul aprins în ultima seară, când inimile ne erau cu un dram mai grele, când noi eram mai uniți ca niciodată, poate din cauza ultimei zvâcniri a copilăriei sau poate nu? Focul arde, luminează în noapte și în noi, chitara cântă, o voce caldă încălzește noaptea montană: Tron în Apuseni/Tron în Apuseni,/Țara Crișurilor,/Țara moților,/Țara românilor. În jurul meu sunt cei care simt asemenea roșul, puterea magică a acelei seri, o mână
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
o fereastră nouă spre cer, pentru carierea mea de dascăl. Momentul acesta avea să aducă un nou soare și un zbor plin de speranță pentru mine și pentru copiii pe care urma să-i îndrum. Aici am întâlnit un colț luminat de gingășia și sinceritatea “micilor-mari” pictori, care au pășit cu sfială, prin ochii minții și lumina culorilor, spre un tărâm nou. Cu gânduri frumoase și simțire curată, am pornit să ne facem cunoscuți, îndreptându-ne pașii spe Bojdeuca din Țicău
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
nostru la orice eveniment. Mereu v-am apreciat calmul și căldura sufletească de care ați dat dovadă. Vă mulțumesc, pentru că m-ați învățat să țin creionul în mână, m-ați ajutat să pătrund în tainele cărților, mi-ați dezvoltat și luminat mintea, dar și sufletul. Nu știu de unde ați avut răbdare pentru ca în toți acești ani, la atâtea generații ați avut fel de fel de elevi și situații. Unii mai buni și mai cuminți, alții mai puțin. Vă mulțumesc, pentru că zilnic
Doar un trecător prin destine.... In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_585]
-
să apară cineva, deoarece un dulău mare și alb le-a anunțat prezența. După câteva clipe și-a făcut apariția un bărbat ce părea foarte înalt, cu capul dat semeț pe spate, cu o mustață stufoasă ce-i încadra gura luminată de un zâmbet sincer. Era Ioniță Scipione Bădescu. Fără nici o introducere, Mihai Eminescu i s-a adresat prietenește, zâmbind: Hei, om bun! Ne primești și pe noi de popas, că tare lung și anevoios a fost drumul până aici, în
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
senine spre noul său prieten, dar pare ușor nedumerit: Anume? Ce jurământ vrei să facem? Să jurăm că oriunde vom merge, oriunde vom ajunge și vom călca pe pământ românesc, să aprindem o flacără de cultură și de omenie, să luminăm sufletele oamenilor. De la noi se vor aprinde alte flăcări și atunci, cu siguranță că lumea va fi mai bună. Așa vom face, rostește cu hotărâre Eminescu, deoarece patria nu-i doar un cuvânt pe buze, patria este suflarea aceea sfântă
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
luăm parte, în mod activ, la tot ce are legătură cu nașterea. Ce vreau să zic este că, într-un fel, și noi suntem mame, iar eu, personal, nu am o problemă cu chestia asta. Chipul lui Lotti s-a luminat de extaz. —Ai dreptate, Jake, a gâfâit ea cu ochii strălucindu-i în spatele lentilelor. Ce bine ar fi dacă și alți bărbați ar gândi ca tine! Să-ți vină să vomiți, s-a gândit Hugo. Asta era singura modalitate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]