KorAP: Find »[drukola/base=mătase & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...342 343 344 ...370 >

9,227 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

nu irosi vorbe. Zâmbesc. — Așteptați-mă, doamnă. O să vă arăt ceva. An-te-hai ia repede serviciul de ceai și pleacă. Se întoarce în câteva clipe cu o cutie din hârtie în mână. Înăuntru e o pereche de fluturi de viermi de mătase. — Am asta din grădina Palatului Seninătății Binefăcătoare, zice An-te-hai. Acolo locuiesc concubinele mai în vârstă - douăzeci și opt la număr rămase în urma tatălui și bunicului Împăratului Hsien Feng. Acestea sunt animalele lor de casă. — Ce fac ele cu fluturii? întreb eu. Credeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
fluturii? întreb eu. Credeam că își petrec timpul brodând. — Ei bine, doamnele se uită la fluturi și se joacă cu ei. La fel cum împărații și prinții se distrează cu greierii. Singura diferență e că între fluturii de viermi de mătase nu există nici un concurs. Ce distracție e în a te uita la fluturi? — Nici nu știți, doamnă. De parcă ar fi revelat un mister, An-te-hai se entuziasmează: Doamnelor le place la nebunie să îi privească fluturii cum se împerechează și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Jumătate din trupul masculului e înăuntrul celui al femelei. — Doriți să iau cutia, doamnă? — Pleacă, An-te-hai, și lasă-mi fluturii. Da, doamnă. Fluturii sunt ușor de hrănit. În caz că aveți nevoie de mai mult de o pereche, vânzătorul de viermi de mătase vine la palat în cea de-a patra zi a fiecărei luni. Perechea se odihnește liniștită pe un covor de paie. Lângă ea sunt doi coconi desfăcuți. Cele două corpuri mici și albe au aripile acoperite cu o pudră groasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
treaba și apoi dispare în spatele porții. Ascult sunetul din ce în ce mai estompat al pașilor măgarului. Mă simt din nou învăluită în întuneric, iar nefericirea mi se strecoară în suflet, precum umezeala în anotimpul ploios. Când deschid din nou cutia cu viermi de mătase, descopăr că fluturii au dispărut. În locul lor, peste tot pe paie, sunt sute de puncte maronii. — Copilașii! Copilașii fluturilor! strig eu ca o femeie nebună. Trece încă o săptămână și veștile întârzie să apară. Și nici nu mă vizitează nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
obișnuiește ca publicul să continue să vorbească în timpul spectacolului. Mie mi se pare că asta distrage atenția, însă e tradiția imperială. Mă uit în jurul meu. Împăratul Hsien Feng e așezat lângă Nuharoo la mijlocul rândului întâi. Amândoi poartă robele imperiale din mătase galbenă, brodate cu motive reprezentând dragoni și păsări phoenix. Coroana lui are o perlă manciuriană imensă și Încrustații din argint împodobite cu panglici și ciucuri. Curelușa cu care se prinde sub bărbie e din samur. Hsien Feng urmărește reprezentația cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
urmărește reprezentația cu mare interes. Nuharoo stă cu eleganță, însă atenția ei nu e îndreptată spre scenă. Aruncă priviri în jur fără a-și întoarce capul. În dreapta ei se află soacra noastră, Marea Împărăteasă. E îmbrăcată într-o rochie din mătase purpurie brodată cu fluturi albaștri și violet. Machiajul ei e mai dramatic decât cel al actorilor de pe scenă. Sprâncenele vopsite îi sunt atât de negre și de groase, încât par două bucăți de cărbune. Fălcile i se mișcă dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de aur pe peretele acela, împreună cu o sută de exemplare mai mici ale lui însuși. La picioarele sale e o sutra budistă în manciuriană. Privirea mea se îndreaptă spre capătul îndepărtat al sălii, unde este expusă o pictură verticală din mătase. E portretul împăratului Chien Lung într-o robă budistă. Îl întreb pe călugăr dacă Chien Lung, bunicul meu prin alianță, a fost credincios. Călugărul mă informează că acesta era nu numai un budist fervent, ci și un adept al religiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
pe-a vântului aripi. Pregătirile oficiale durează mai multe ore. De la palatul împăratului sunt trimiși eunuci ca să dea o mână de ajutor. Eunucii mei și doamnele de onoare mă îmbăiază și mă parfumează. Goală, sunt înfășurată într-o bucată de mătase albă și purtată într-o litieră de patru eunuci. Sunt în drum spre iatacul împăratului Hsien Feng, situat în Sala Dezvoltării Spiritulae, la trei palate mai la sud de Palatul Frumuseții Esențiale, în care locuiesc eu. Trecem de Palatul Marii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Majestății Sale, lui An-te-hai i se ordonă să se retragă. Mă întâmpină eunucul-șef Shim și îi conduce în tăcere pe cărăuși înăuntru. După ce cotim de câteva ori, intru într-o cameră luminată de uriașe lumânări roșii, cu draperii din mătase galbenă din perete în perete. În mijlocul încăperii se află patul Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți de un grup de eunuci de-ai lui Hsien Feng, îmbrăcați în robe frumoase din mătase galbenă. Scot repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cu draperii din mătase galbenă din perete în perete. În mijlocul încăperii se află patul Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți de un grup de eunuci de-ai lui Hsien Feng, îmbrăcați în robe frumoase din mătase galbenă. Scot repede așternuturi brodate, pături și cuverturi. După ce fac patul, mă ridică ușurel pe marginea imensei sale suprafețe și mă lasă singură în cameră. Intră un alt grup de eunuci. Fiecare ține în mâini vase fierbinți din cupru, cu ajutorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Sincer, nu-mi pot aminti înfățișarea lui. Eunucul-șef Shim m-a instruit să nu îmi salut soțul. Goliciunea nu face decât să îmi sporească nervozitatea. Cămașa mea de noapte zace pe un taburet lângă pat. Alături e cămașa din mătase albastră a Majestății Sale, în care se va schimba pentru noapte. — Nu! Cine cred ei că sunt eu? La dracu’! Nu voi permite asta! țipă în camera alăturată bărbatul care acum sunt sigură că e împăratul Hsien Feng. Ei, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
plan ingenios, dar tata vrea să sublinieze că există lucruri care sunt pur și simplu imposibil de obținut și că e o dovadă de înțelepciune să îți recunoști propriile limite. Ține oare ceva de mine în acest moment? Perna de mătase îmi pare moale și rece pe obraz. Nu îmi mai pot îndruma gândurile pe această cărare. Aud în minte o arie: Precum o piatră de râu care se rostogolește în susul dealului, precum un cocoș căruia îi cresc dinți... Mă trezește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de a oferi plăcere devine de nestăpânit: — Majestatea Voastră, scutiți-mă de a da răspuns la întrebare. Mă gândeam... dacă vreți, sunt niște dansuri pe care le știu. Împotriva voinței mele, mintea mă poartă către o pereche de viermi de mătase care se împerechează - momentul când jumătate din trupul masculului e înghițit de cel al femelei. Stau întinsă, pe jumătate excitată, pe jumătate dezgustată. El geme deasupra mea, murmurând cuvinte pe care nu le înțeleg. Nu-mi vine să cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ceai pe care i-o servește An-te-hai. — Ai crescut în înălțime de când te-am văzut ultima dată. Îi zâmbește lui A-te-hai: Am și pentru tine un dar. Își flutură din nou mâna, și eunucul ei aduce o cutiuță albastră din mătase. An-te-hai se aruncă la pământ și își face plecăciunile înainte de a lua cutia. Nuharoo îl îndeamnă să o deschidă: înăuntru e un săculeț cu tael-i. Sunt sigură că An-te-hai nu a mai avut niciodată atât de mulți bani la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
daruri și autografe. Odată, când ploua cu găleata și cei convocați au ajuns uzi până la piele după nopți în șir de călătorie, iar întrevederile lor au fost contramandate, Hsien Feng i-a răsplătit pe toți cu câte un cupon de mătase și satin ca să-și facă haine noi. Stau întotdeauna lângă Majestatea Sa în timp ce lucrează. Încăperea este de fapt zona de odihnă din capătul sălii tronului, însă acum este numită bibliotecă, datorita rafturilor cu cărți care acoperă pereții de sus până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Hsien Feng mi-a descris-o cu cuvintele sale, povestea mi-a sunat plat, și chiar fals. El nu își amintea scena în care și-a văzut mama pentru ultima oară. „Nici un eunuc nu a stat afară ținând funia de mătase albă, ca să o îndemne să se grăbească.“ Tonul Majestății Sale era simplu și netulburat: „Mama m-a adormit, iar când m-am trezit mi-au spus că e moartă. N-am mai văzut-o niciodată“. Pentru Împăratul Hsien Feng, tragedia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ei masă pământească - orez. În stânga, e o lampă mare cu ulei care arde „lumina veșnică“. Mă duc cu Nuharoo și celelalte soții ale împăratului Hsien Feng să ne luăm rămas-bun de la trupul Marii Împărătese. Toate suntem îmbrăcate în rochii din mătase albă. Nuharoo este machiată, dar fără punctul de ruj de pe buza de jos. Izbucnește în lacrimi când o vede pe doamna Jin. Își smulge o bucată de dantelă din păr și își înfige dinții în ea ca să își reprime emoțiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
acum mulțimea e condusă afară pentru a arde și mai multă hârtie. În curte se instalează palanchine, cai, trăsuri, mese și vase de toaletă în mărime naturală, cu figurine confecționate din hârtie, reprezentând oameni și animale. Acestea sunt îmbrăcate în mătase și țesături scumpe, la fel ca și mobilierul. Respectând tradițiile manciuriene de înmormântare pe care le adoptase, ea însăși s-a ocupat de toate pregătirile cu ani în urmă. Figurina din hârtie care o reprezintă pe ea pare adevărată, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
primirea rudelor și a oaspeților de rang înalt. Alte corturi, mai mici, au fost ridicate în curte pentru primirea vizitatorilor. Corturile au cam zece picioare înălțime, iar stâlpii din bambus care le susțin sunt decorați cu magnolii albe confecționate din mătase. În calitate de nurori, fiecăreia dintre noi i s-a dat o duzină de batiste, ca să ne ștergem lacrimile. O tot aud în minte pe doamna Jin: „Inculto!“ - și vreau să râd în loc să plâng. Sunt nevoită să-mi acopăr fața cu mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
mă plâng? Nu m-am dus eu fără nici o jenă la un bordel ca să învăț trucuri ce aduc plăcere bărbaților? Împăratul nu m-a mai vizitat de când am plecat. Dorul de el mă face să mă gândesc la funiile de mătase albă. Însă micile lovituri dinăuntrul pântecului mă obligă să-mi revin și îmi întăresc voința de a supraviețui. Reflectez acum la viața mea, luptându-mă să-mi păstrez firea. Din capul locului, Hsien Feng nu a fost niciodată al meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
dintre picioare. Mă țin de burtă și țip. Aud atunci un urlet puternic ce vine din celălalt capăt al sălii. — Nu clintiți și liniște! Împăratul Hsien Feng se aruncă între mine și eunucul-șef Shim. E în roba sa de mătase galben deschis. Nările îi freamătă, iar ochii îi sunt plini de mânie. An-te-hai stă în spatele lui, abia răsuflând. Eunucul-șef Shim îl salută pe Majestatea Sa, dar nu primește nici un răspuns. Nuharoo se ridică de pe jilțul ei: — Majestatea Voastră, vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Nuharoo avansează spre poarta palatului între rândurile de eunuci. Împăratul a venit la mine și aseară, la ora ceaiului. I-a adus un dar lui Tung Chih: propria-i centură, cea făcută din păr de cal și panglici plisate de mătase albă. Mi-a mulțumit că i-am dăruit un fiu. Făcându-mi curaj, i-am spus că mă simt singură. Că, deși îl am pe Tung Chih, mă simt confuză și pierdută. L-am implorat să rămână peste noapte: — A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Chih pe obraji. Buzele lor date cu roșu mă fac să mă gândesc la niște lupi înfometați care sfâșie un iepure în bucăți. Când doamna Yun trece pe lângă mine, simt mirosul unei plante neobișnuite. E îmbrăcată într-o rochie de mătase galben pal, brodată cu crizanteme albe. Cerceii ei sunt ca două globuri cât nucile, care i se leagănă până la umeri. Când se așază și zâmbește, i se văd gropițele din obraji: — Bebelușul doarme toată noaptea? întreabă ea. Nu încă? Nuharoo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
e în cămașa de noapte, iar lângă el stau doi eunuci, fiecare ținând câte un bici. Numeroși eunuci și servitori sunt în genunchi pe jos iar printre ei, în primul rând, se află doamna Yun. E într-o rochie din mătase roz și ne dăm seama ea este cea care suspină. Încetează cu plânsul, zice Hsien Feng. Cu rangul pe care îl deții, cum ai putut să te cobori într-atât? — Nu am făcut-o eu, Majestatea Voastră! Doamna Yun își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
există mai multe vulpi în Orașul Interzis. Vulpea cea rea și-a chemat haita. Tu - arată ea spre Nuharoo - ești una dintre ele. Și tu - arată înspre mine - la fel. Majestatea Voastră, e vremea să mă răsplătiți cu funia de mătase albă ca să am onoarea de a mă spânzura. Aceste vorbe provoacă agitație în sală. Zgomotul se potolește când doamna Yun vorbește din nou: — Vreau să mor. Viața mea a fost un iad. Ți-am dăruit o prințesă, arată ea spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]