9,547 matches
-
făclii de priveghi la capul celor treizeci și unu de condamnați la moarte. Căzuseră secerați, ciuruiți, unul peste altul, mormane de carne însângerată, zvâcnind spasmotic minute în șir. Bărbații aceștia zăceau unul peste altul, saci de carne caldă într-o moară a demenței și urii, precum clădise fascismul în tot spațiul european călcat în pas de gâscă. Voiau hitleriștii și slugile ori admiratorii lor să șteargă orice urmă a cruntei fapte, făcând să mistuie oameni și case, să transforme Moiseiul într-
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
la nord. Tot aici se varsă Izvorul lui Dragoș și Izvorul Negru în râul Vișeu. Despre vechimea acestor locuri și despre istoria lor vorbesc toponimele din localitate: - nume care descriu pozitia, aspectul sau particularitățile locului: Dealul Mare, Măgura Mare, Râpa Morii, Măguricea etc. - denumiri care vin de la diferite întâmplări din viața comunei și a comunității: Gloduri, Valea Hotarului, Izvorul Negru. - denumiri care păstrează amintiri din trecut: Saca (Seaca), Valea Secăturii, Valea Rea. - denumiri derivate de la numele unor persoane: Podul lui Ciuban
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
interior, pe rudă sau pe ladă, se folosesc în toate activitățile din viața comunității, de la împodobitul cailor, la cununii religioase și înmormântări. De asemenea, în comună funcționează unități de comerț și prestări servicii. În anul 1924, în comună existau 2 mori, 2 măcelării, o brutărie, un abator, o ghețărie, trei cizmării și o rotărie. După 1945, în comună s-a mai înființat o fabrică de cherestea și mai apoi un centru de colectare a fructelor de pădure care a ars în
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
cu o răspândire din ce în mai redusă ; e. Confecționare de instrumente muzicale- fluiere ; f. Prelucrarea artistică a lemnului- obiecte de uz gospodăresc : lăzi, coșuri, furci de tors lâna, etc ; g. Prelucrarea lânii și instalații de tehnica populară : darac, pive, mori de apă, joagăre acționate hidraulic ; h. Manifestări etnofolclorice : Festivalul folcloric al pastorilor din Carpați « Învârtita dorului », ce se desfasoara anual în cea mai apropiată duminică de Sânziene. Alte monumente de interes istoric a. Ansamblu de instalații tehnice, localizat în satul
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
întâia dată în 1271, an în care regele Ștefan al V-lea a încheiat o tranzacție cu "greavul Bozouch, fiul lui Inok" (Inok era numele pe care popoarele turcice le dadeau vlahilor), din satul Bazna, care se afla pe Valea Morii, dar mai spre vest, către localitatea Boian. Localitatea Bazna apare atestată documentar în 18 februarie 1302. Prin actul autentic încheiat la acea dată capitulul Episcopiei de Oradea, ca loc de adeverire, a confirmat că greavul Bozouch a donat localitatea denumită
Bazna, Sibiu () [Corola-website/Science/299828_a_301157]
-
al doilea film), "„Fum”" -1931, "„Trenul fantomă" -1933, "„Prima dragoste”" și "„Suflete în furtună”" -1934, filme maghiare dublate la Budapesta. Regizorul german Martin Berger, care în 1929, printr-o subvenție oficială realizase filmul mut (printre ultimele filme mute) ""Venea o moară pe Siret"", revine și realizează în 1930 producția după romanul omonim a lui Liviu Rebreanu, "„Ciuleandra”". Acesta este socotit ca "primul film sonor românesc". Filmul a fost un "fiasco artistic" dat fiind faptul că actorii germani cu renume au stârnit
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
un punct de cotitură. Acesta îi propune să pună romanul "Le Rêve" pe muzică, în colaborare cu livretistul Louis Gallet, operă la care Zola participă activ. Este un succes. Din acel moment, adaptările se vor succede în mod regulat. "Atacul morii" ("L'Attaque du moulin") este creat în noiembrie 1893 la Théâtre national de l'Opéra. Având, din nou, livretul de Louis Gallet și muzica de Alfred Bruneau, lucrarea este puțin modificată pentru a se evita reprezentarea pe scenă a prusacilor
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
aceste locuri au staționat, în foarte multe rânduri, cete de nomazi, sosiți din stepă, mărturie materială a acestui fapt servind cele 18 movile funerare.” În 1610, răzeșii din valea Răutului, rând pe rând își vând moșiile lor, cu heleșteie și mori în Răut, lui Costea Bucioc, marele vornic al Țării de Jos. Costea Bucioc a fost unul dintre susținătorii domnitorilor din dinastia Movilă, deținând astfel mai multe dregătorii consecutiv: pârcălab de Orhei, clucer, mare paharnic, mare vornic al Țării de Jos
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
lui dăruește satul Vălcești mănăstirii Galata. Din documente, reiese faptul că locuitorii se ocupau cu agricultura, cultivând plante (orz, ovăz, bob), crescând animale (oi, porci, cai), ocupându-se de asemenea și cu albinăritul. Pe Siret, în satul Vălcești existau 5 mori. Urmașii lui Petru Șchiopul vor întări satul Vălcești mănăstirii Galata. Asemenea documente sunt datate la 5 ianuarie 1600 de Ieremia Movilă, la 16 noiembrie 1607 de Mihail Movilă, 11 mai 1603 de Constantin Movilă. O nouă confirmare a satului Vălcești
Bucecea () [Corola-website/Science/299346_a_300675]
-
acest sat. Primul document în care apare denumirea de Bucecea este cel din 22 februarie 1634, dat la Iași de Moise Movilă, în care întărind boierului Ursu Ponici o parte din satul Costinești, arată că acel sat are “vadu’ de moară la pârâul ce-i zicea Bucecea”. Documentul din 28 iunie 1751, al lui Ananie de Botoșani, este important prin faptul că este primul în care apare numele de Vălcești și Bucecea. Se consideră că Bucecea a apărut lângă Vălcești. În
Bucecea () [Corola-website/Science/299346_a_300675]
-
fost încheiat armistițiul de la Slobozia dintre trupele rusești și turcești aflate în războiul din 1806 -1812. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și avea 1753 de locuitori în unicul sat, o moară de aburi și o biserică. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Dunărea a aceluiași județ, având 2864 de locuitori în satele Slobozia și Florica. În 1931, a căpătat statut de comună suburbană a comunei urbane Giurgiu. În 1950
Slobozia, Giurgiu () [Corola-website/Science/299376_a_300705]
-
XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, și era formată din satele Gura Hangului, Fârțigi, Durău, Răpciune, Schitu, Lețești, Izvorul Alb, Boboteni, Audia, Ciurubucu și Strâmtura, având în total 4167 de locuitori. În comună existau 11 mori de apă, 10 biserici și două școli primare. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Buhalnița, cu satele Buhalnița, Izvorul Alb, Izvorul Muntelui, Lacu Buhalniței, Poenari și Potoci, cu o populație totală
Comuna Hangu, Neamț () [Corola-website/Science/298743_a_300072]
-
La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Buhalnița, cu satele Buhalnița, Izvorul Alb, Izvorul Muntelui, Lacu Buhalniței, Poenari și Potoci, cu o populație totală de 1979 de locuitori. Această comună avea 14 mori de apă, două biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Muntele a aceluiași județ, comuna Hangu având 5185 de locuitori în satele Audia, Boboteni, Fârțigi, Gura Hangului, Lețești, Răpciuni și Schitu-Durău; iar comuna
Comuna Hangu, Neamț () [Corola-website/Science/298743_a_300072]
-
(în ) este un oraș în Franța, sub-prefectură a departamentului Haut-Rhin, în regiunea Alsacia. După Strasbourg este al doilea oraș ca mărime din Alsacia. Denumirea sa provine de la "Mühle", cuvântul german pentru "moară". Stema orașului reprezintă roata unei mori. Orașul a fost menționat pentru prima dată în anul 803. Orașul a luat naștere pe un sit adesea inundat, pe care însă l-a transformat într-un atu: instalarea unei mori a creat bazele
Mulhouse () [Corola-website/Science/297743_a_299072]
-
(în ) este un oraș în Franța, sub-prefectură a departamentului Haut-Rhin, în regiunea Alsacia. După Strasbourg este al doilea oraș ca mărime din Alsacia. Denumirea sa provine de la "Mühle", cuvântul german pentru "moară". Stema orașului reprezintă roata unei mori. Orașul a fost menționat pentru prima dată în anul 803. Orașul a luat naștere pe un sit adesea inundat, pe care însă l-a transformat într-un atu: instalarea unei mori a creat bazele pentru o activitate economică, a dat
Mulhouse () [Corola-website/Science/297743_a_299072]
-
cuvântul german pentru "moară". Stema orașului reprezintă roata unei mori. Orașul a fost menționat pentru prima dată în anul 803. Orașul a luat naștere pe un sit adesea inundat, pe care însă l-a transformat într-un atu: instalarea unei mori a creat bazele pentru o activitate economică, a dat numele orașului, iar roata morii, chiar și astăzi, simbolizează orașul. Potrivit legendei, un razboinic a fost găsit rănit aproape de moară și fiica morarului l-a îngrijit și mai târziu i-a
Mulhouse () [Corola-website/Science/297743_a_299072]
-
pentru prima dată în anul 803. Orașul a luat naștere pe un sit adesea inundat, pe care însă l-a transformat într-un atu: instalarea unei mori a creat bazele pentru o activitate economică, a dat numele orașului, iar roata morii, chiar și astăzi, simbolizează orașul. Potrivit legendei, un razboinic a fost găsit rănit aproape de moară și fiica morarului l-a îngrijit și mai târziu i-a devenit soție. Copiii lor s-au numit mulhousieni și aceasta explică numele „Mulhausen”, care
Mulhouse () [Corola-website/Science/297743_a_299072]
-
pe care însă l-a transformat într-un atu: instalarea unei mori a creat bazele pentru o activitate economică, a dat numele orașului, iar roata morii, chiar și astăzi, simbolizează orașul. Potrivit legendei, un razboinic a fost găsit rănit aproape de moară și fiica morarului l-a îngrijit și mai târziu i-a devenit soție. Copiii lor s-au numit mulhousieni și aceasta explică numele „Mulhausen”, care în limba germană înseamnă Casa Morii. Orașul s-a bucurat de autonomie în cadrul Sfântului Imperiu
Mulhouse () [Corola-website/Science/297743_a_299072]
-
Potrivit legendei, un razboinic a fost găsit rănit aproape de moară și fiica morarului l-a îngrijit și mai târziu i-a devenit soție. Copiii lor s-au numit mulhousieni și aceasta explică numele „Mulhausen”, care în limba germană înseamnă Casa Morii. Orașul s-a bucurat de autonomie în cadrul Sfântului Imperiu Roman, până la anexarea sa de către Franța, pe 4 ianuarie 1798. Frederic I Barberousse a făcut din Mulhouse un veritabil oraș. În anul 1308, statutul de oraș regal i-a conferit o
Mulhouse () [Corola-website/Science/297743_a_299072]
-
al X-lea-al XI-lea. Celelalte șapte sunt clasificate ca monumente de arhitectură biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1882) din strada Constantin Brâncoveanu; două case cu prăvălie (1905 și 1923) din strada Călărași; școala generală nr. 2 (1873); spitalul (1908); moara țărănească (secolul al XX-lea) din strada Borcea; și biserica „Sfântul Nicolae” (1884) din cartierul Dudești.
Fetești () [Corola-website/Science/297800_a_299129]
-
a rămas până la sfârșitul toamnei anului 1918 (de asemenea, în 1815-1846, Trzebinia a fost parte a orașului liber de Cracovia). În secolul al XIX-lea zona Trzebinia a trecut prin perioada de industrializare. În 1804-1843, cinci mine de cărbune, două mori de zinc și o fabrică de sticlă s-au deschis aici. La data de 06 septembrie 1817, satul a primit titlu de oraș, iar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au fost deschise aici mine de cărbune
Trzebinia () [Corola-website/Science/297825_a_299154]
-
este cunoscut în principal datorită sistemului său de hidrocentrale, care se află în satele Soszyca (Hidrocentrala Struga), Gałęźnia Mała (Hidrocentrala Gałęźnia), Konradowo (Hidrocentrala Strzegomino), Krzynia (Hidrocentrala Krzynia) și Skarszów Dolny (Hidrocentrala Skarszów Dolny, pe Skotawa). Este inclusă și câte o moară de apă din Słupsk. Peisajul parcului este și rezultatul contribuțiilor oamenilor. Lacurile mai mari cum ar fi: Lacul Strzegomino, Lacul Głębokie și Lacul Krzynia, au fost construite în perioada înterbelică ca lacuri de acumulare pentru noile hidrocentrale inaugurate. La 40
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
1892 Monet a pictat o serie de lucrări reprezentând Catedrala Rouen, din diverse unghiuri și la perioade diferite ale zilei. Douăzeci de vederi ale catedralei au fost expuse la galeria Durand-Ruel în 1895. El a pictat de asemenea și câteva mori de făină. Lui Monet îi plăcea foarte mult să picteze natură controlată - grădina sa, eleșteul, nuferii săi sau podul său. În grădină avea o livadă cu sălcii și o mlaștină. Monet a pictat între altele și malurile Senei. În 1914
Claude Monet () [Corola-website/Science/297862_a_299191]
-
se bazează pe observația îndelungată a momentelor zilei, din care rezultă indisolubil soluția potrivită intențiilor de comunicare ale pictorului. Peisajele făcute la Moinești sau în satele învecinate, Hângani și Poduri, au o limpezime unică, în tematica abordată regăsindu-se o moară, o priveliște panoramică de case risipite printre dealuri, un șir de copaci sau câteva clăi de fân din capul satului. La Moinești, Luchian a lucrat majoritar în tehnica uleiului, fapt ce dă picturii o cromatică strălucitoare cu scânteieri și transparențe
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
pentru a aerisi mai bine pământul. Ca să fie tras era nevoie de trei perechi de boi, astfel, erau utilizate brazde lungi. Forma parcelelor era rectangulară, cu lungimi mai mari decât lățimea. Cerealele erau măcinate cu râșnitele de mâna sau la mori de apă, ce erau rare. Între secolele VII-VIII, clima s-a îmbunătățit, situația politică s-a stabilizat, astfel are loc o ameliorare a condițiilor economice. Are loc o creștere demografică lentă, dar sigură. Erau stimulate căutările pentru îmbunătățirea tehnicilor, astfel
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]